Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 347/A/2017

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74/2017 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2017 a fost condamnat inculpatul A., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de un an de la rǎmânerea definitvǎ a prezentei hotǎrâri, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză.

În baza art. 92 alin. (1) și (2) C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) C. pen. a fost obligat inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuiește efectiv, respectiv în cadrul Primăriei Municipiului Bacău, la B. Bacău, ori în cadrul C. Bacău - D. Bacău.

Conform art. 94 alin. (3) C. pen., Serviciul de Probațiune Bacău va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2), lit. b) și alin. (3) C. pen.

Potrivit art. 404, alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (2) și (4) C. pen., în sensul că:

a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei;

b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, condiții în care pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Conform art. 272 alin. (1) și art. 274, alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 08 februarie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. x/P/2016 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/32/2017 la data de 13 februarie 2017 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 03 martie 2016, în jurul orelor 23,24, a condus autoturismul, pe podul Narcisa venind dinspre Calea x, către strada Calea x din mun. Bacău, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracțiunii din data de 03 martie 2016 (filele 7 - 8 d.u.p.); proces-verbal de recoltare a probelor biologice (filele 13 - 15 d.u.p.) ; buletin de analiză toxicologică alcoolemie (fila 14 d.u.p.); raportul de expertiza medico-legală psihiatrică al Serviciului Județean de Medicină Legală Bacău (filele 61-62); declarații suspect/inculpat (filele 30-31, 33-34, 56-67 d.u.p.).

Prin Încheierea nr. 11 din data de 23 martie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/32/2017 a1 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul A.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 22 iulie 2017, inculpatul A. a solicitat judecarea sa în baza procedurii recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 alin. (1) C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptei de care a fost acuzat și solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse.

Inculpatul și-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cazul în care va fi găsit vinovat de săvârșirea faptei imputate.

După punerea în discuția părților a cererii inculpatului, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (1) C. proc. pen. și a admis cererea formulată de acesta, în condițiile în care nu este necesară prezența inculpatului, prin raportare la prevederile art. 375 alin. (1)¹ C. proc. pen. introdus prin O.U.G. nr. 18/2016, în cuprinsul căruia se arată cǎ „inculpatul poate recunoaște faptele și solicita judecarea cauzei în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) și prin înscris autentic.”

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepții cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecății nu au fost contestate probele și nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța urmează a reține aceeași situație de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.

Astfel, instanța a reținut că la data de 03 martie 2016, în jurul orelor 23.24, organele de poliție din cadrul Poliției mun. Bacău - Biroul Rutier și Secția 1 Poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr. x/P/2016 la data de 18 martie 2016.

Prin Ordonanța procurorului nr. 2286/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de 17 octombrie 2016 s-a dispus declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, având în vedere că persoana cercetată A. este executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești Bacău.

Din actele de urmărire penală administrate în cauză rezultă următoarele: La data de 03 martie 2016, în jurul orelor 23.24, organele de poliție din cadrul Poliției mun. Bacău - Biroul Rutier au surprins în mun. Bacău autoturismul, care circula pe podul Narcisa venind dinspre Calea x, cu o viteză de 114 km/h, motiv pentru care au pus în funcțiune mijloacele acustice și luminoase în vederea opririi regulamentare a acestuia. Conducătorul auto al autoturismului nu s-a conformat semnalelor organelor de poliție, motiv pentru care s-a procedat la urmărirea acestuia pe străzile orașului.

În momentul opririi, inculpatul A. care se afla la volanul autoturismului a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind de 0,87 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean Bacău, unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la un interval de o oră.

Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie din 4 martie 2016 din data de 04 martie 2016 a Serviciului de Medicină Legală Bacău a rezultat că inculpatul A. a avut o îmbibație alcoolică în sânge de 2.00 g %o - probă recoltată la ora 00.05 și 1,80g %o probă recoltată la ora 01.00.

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, inculpatul a declarat că în seara zilei de 03 martie 2016, între orele 21.30 - 23.30 a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 1 litru de bere), după care s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală și l-a condus pe străzile mai sus menționate din mun. Bacău cu intenția de a se deplasa la birou de pe str. x. Totodată, a arătat că nu a sesizat semnalele luminoase și acustice ale echipajului de poliție rutieră, motiv pentru care și-a continuat deplasarea pe mai multe străzi din oraș.

Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză și poziția procesuală exprimată, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că în seara zilei de 03 martie 2016, în jurul orelor 23,24, a condus autoturismul în mun. Bacău, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 1,80 g %o alcool pur în sânge la prima probă și 2,00g %o la cea de-a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul a condus pe drumuri publice, pe raza mun. Bacău, jud. Bacău având o îmbibație alcoolică peste limita legală. Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 04 martie 2016 întocmit de Spitalul Județean de Medicină Legală Bacău, a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 2,00 g %o alcool pur în sânge la prima probă și 1,80 g %o la cea de-a doua probă.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism după ce a consumat băuturi alcoolice, prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.

Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul A. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și rezultatul infracțiunii comise, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol social, întrucât alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.

De altfel, infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta și de urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri. Astfel, instanța a constatat că prin săvârșirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, stare de pericol care este prezumată.

Instanța a observat că valoarea mare a alcoolemiei constatate (2,00 g %0) ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier.

De asemenea, inculpatul nu a oprit la semnalele acustice și luminoase ale organelor de poliție, motiv pentru care s-a procedat la urmărirea acestuia pe mai multe străzi din mun. Bacău.

Inculpatul are vârsta de 37 de ani, are studii superioare, fiind executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Instanța a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

În favoarea inculpatului, instanța a reținut faptul că acesta nu s-a sustras de la urmărire penală și judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, dimpotrivă, manifestând o conduită sinceră încă de la începutul cercetărilor.

Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea, cât și cu privire la ceilalți destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigențele acestei legi în vederea evitării apariției unui raport de conflict cu statul.

Instanța a considerat că aplicarea unei amenzi penale inculpatului este prea blândă, în raport, cu gradul de pericol social al infracțiunii analizate.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat să beneficieze de instituția renunțării aplicării pedepsei, însă instanța a apreciat că această formă de individualizare a răspunderii penale nu este de natură să sancționeze în mod corespunzător conduita ilicită a acestuia.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte, atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă cu închisoarea orientată către minim, redusă ca urmare a reținerii cauzei de atenuare, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (1) C. proc. pen.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța au fost avute în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicția tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică, în raport, cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot.

Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată, Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului A. și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. art. 66, alin. (1), lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia sa în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, s-a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, în baza art. art. 66 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de un an, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În opinia instanței, condamnarea inculpatului A. este de natură să îi atragă acestuia atenția asupra importanței respectării legii penale, fiind îndeplinite totodată și funcțiile preventive și coercitive ale pedepsei.

În consecință, în temeiul art. 91 C. proc. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, care se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Instanța a apreciat că perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectării obligațiilor impuse odată cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 94 alin. (3) C. pen., Serviciul de Probațiune Bacău s-au luat măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93, alin. (2), lit. b) și alin. (3) C. pen.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (2) și (4) C. pen., în sensul că:

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În raport cu soluția de condamnare dispusă în cauză și văzând prevederile art. 272 alin. (1) și art. 274, alin. (1) C. proc. pen., instanța l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul A., fără a arăta inițial motivele de apel.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată în scris de către apelantul inculpat și datată 12 septembrie 2017, primită prin fax, prin care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, întrucât se află în imposibilitate de prezentare la termenul din data de 14 septembrie 2017, deoarece nu a beneficiat de veniturile necesare pentru angajarea unui apărător și în cazul în care instanța nu va încuviința cererea de amânare, a solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.

La termenul de judecată de la 14 septembrie 2017, Înalta Curte a pus în discuție cererea formulată de apelantul inculpat, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la termenul menționat și conform dispozițiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) C. proc. pen., art. 10 C. proc. pen., precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apelantul inculpat A. pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător și să-și pregătească apărarea, cauza fiind la primul termen de judecată și a amânată, fixând termen de judecată la data de 12 octombrie 2017, încheiere aflată la fila 12 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, apelantul inculpat A. a lipsit fiind reprezentat de apărător ales, avocat E., în baza împuternicirii avocațiale din 11 octombrie 2017 și de apărător desemnat din oficiu, avocat F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 12 septembrie 2017, așa încât procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Înalta Curte a procedat la legitimarea doamnei avocat E., legitimația de avocat, în fotocopie, fiind atașată la dosarul cauzei, fila 14 dosarul Înaltei Curți.

În continuare, a constatat încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu, ca urmare a prezentării apărătorului ales, urmând ca în cauză să se facă aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu G. privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv: două caracterizări, diploma de licență, un înscris medical și o sentință a Judecătoriei Bacău cu privire la starea civilă a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către apărătorul inculpatului A.

Înalta Curte, după deliberare, a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către apărătorul ales al apelantului inculpat A., probă pe care a constatat-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar, aflate la filele 16-21 dosarul Înaltei Curți.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A., având cuvântul, în dezbateri a solicitat, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, în rejudecare, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., respectiv să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei.

În opinia apărării, a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 80 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., având în vedere infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, precum și circumstanțele personale ale acestuia.

În ceea ce privește persoana inculpatului A., a solicitat să se aibă în vedere că acesta are 37 de ani, este de profesie executor judecătoresc și nu are antecedente penale, fiind la prima abatere sancționată de legea penală.

A susținut că în situația în care inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării sau cu amânarea aplicării pedepsei, acesta își va pierde calitatea de executor judecătoresc, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 88/2000, care stipulează că, calitatea de executor judecătoresc încetează odată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei. Prin urmare, în această situație inculpatul și-ar pierde serviciul, sursele de venit, iar singura sursă de venit va fi pensia părinților, la acest moment fiind divorțat.

În continuare, a susținut că inculpatul A. a conștientizat pe deplin toate consecințele faptei pentru care a fost condamnat de instanța de fond, opinând că nu mai există niciun pericol ca inculpatul să reitereze în continuare o altă conduită antisocială.

La interpelarea instanței în sensul de a preciza motivul pentru care inculpatul nu s-a prezentat la acest termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului A. a susținut că acesta nu s-a prezentat din motive medicale.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a arătat că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care a concluzionat că inculpatul are discernământ. A solicitat să se aibă în vedere afecțiunile medicale de care suferă inculpatul, respectiv de tulburare de personalitate de tip instabil emoțional, susținând că probabil că aceasta este una dintre cauzele care au dus și la săvârșirea faptei dedusă judecății. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere și buletinul care a fost completat în momentul în care inculpatul s-a prezentat la spital, având o conduită adecvată.

Concluziile reprezentantului parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței primei instanțe, în raport cu motivul de netemeinicie invocat, ce se va analiza prin prisma dispozițiilor art. 420 alin. (8)-(10) C. proc. pen., Înalta Curte constată apelul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul procesului penal, respectiv, atât în faza urmăririi penale, cât și primei instanțe, instanța de control judiciar constată că prima instanță a dat relevanță poziției inculpatului A. care a solicitat judecarea sa în baza procedurii simplificate în condițiile art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 375 alin. (1)¹ din același cod, fiindu-i admisă cererea dar a făcut și un examen riguros asupra mijloacelor de probă, stabilind în mod judicios situația de fapt și vinovăția inculpatului A. în comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Astfel, prima instanță a reținut că, fapta inculpatului A., constând în aceea că în seara zilei de 03 martie 2016, în jurul orelor 23,24 a condus autoturismul, pe podul Narcisa venind dinspre Calea x, către strada x din mun. Bacău, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 2,00 g %o alcool pur în sânge la prima probă și 1,80 g %o la cea de-a doua probă, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Totodată, prima instanță a făcut o examinare a conținutului constitutiv al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, în contextul concret al cauzei, precum și ample considerente asupra individualizării sancțiunii aplicate inculpatului, prin aprecierea efectivă a criteriilor generale statuate în art. 74 C. pen., atât la faptă, cât și la profilul de personalitate al inculpatului.

De asemenea, instanța a făcut distincții cu privire la scopul pedepsei, argumentând în concret că amenda penală, precum și instituția renunțării aplicării pedepsei, nu sunt de natură să-și atingă finalitatea față de conduita ilicită a inculpatului.

Prima instanță a motivat cuantumul pedepsei orientat în limita minimul special și în condițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., precum și pedepsele, complementară de 1 an prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 67 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și accesorie potrivit art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (1) și alin. (3) din același cod față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată.

De asemenea, instanța a arătat în considerente distincte modalitatea de executare a pedepsei principale aplicată inculpatului, respectiv suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen., apreciind că aceasta constituie un impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Instanța de apel consideră că nu poate fi avută în vederea solicitarea apărătorului ales al apelantului inculpat A. în a se da eficiență dispozițiilor art. 80 C. pen. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, întrucât, atât condițiile pozitive conținute în art. 80 alin. (1) lit. a), b), cât și interdicția dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei în situațiile de la art. 80 alin. (2) lit. a)-d) din același cod nu pot avea eficiență concretă în contextul cauzal.

Astfel, referitor la interdicția dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei în situațiile de alin. (2) lit. a)-d) ale art. 80 C. pen., deși formal îndeplinite, respectiv în sensul că inculpatul A. nu are antecedente penale, (fișa de cazier fila 18 dosar de urmărire penală), nu s-a mai dispus față de acesta renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii doi anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și reținută în sarcina inculpatului, respectiv art. 336 alin. (1) C. pen. conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Aceste condiții trebuie cumulativ avute în vedere și cu cele statuate în art. 80 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., însă pe care inculpatul A. nu le îndeplinește.

Astfel, infracțiunea comisă de inculpat și anume conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice nu este o infracțiune cu gravitate redusă, având în vedere natura acesteia, urmările produse, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, în mod concret, respectiv că în noaptea de 3 martie 2016, în jurul orelor 23,20 a condus autoturismul, pe podul Narcisa din mun. Bacău dorind să ajungă la birou pe str. x, nesesizând semnalele luminoase și acustice ale echipajului de poliție rutieră, continuându-și deplasarea pe mai multe străzi și a fost oprit pe str. x într-o curte interioară din apropierea societății SC H. SRL, viteza cu care a condus autoturismul fiind de 114 km/h, iar la prima probă la recoltare îmbibația alcoolică a fost de 2,00 g %o, iar la doua recoltare o îmbibație alcoolică de 1,80 g%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică din 4 martie 2016, aflat la fila 4 dosarul de urmărire penală, ambele fiind cu mult peste cea legală, respectiv de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Astfel, fapta comisă de inculpatul A. are o gravitate concretă mare, în raport cu pericolul produs și modalitatea de constatare efectivă, concentrațiile mari ale îmbibațiilor alcoolice potențează fapta comisă, în condițiile arătate.

Împrejurările că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită pozitivă în societate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în apel, caracterizările, actul medical și sentința de divorț, aflate la filele 16-21 dosarul Înaltei Curți, precum și că este executor judecătoresc, nu sunt de natură să diminueze gravitatea faptei, în condițiile în care tocmai calitatea și profilul moral al inculpatului trebuia să-l determine la un comportament de abținere și respect al legii, neputând invoca în niciun mod necunoașterea prevederilor acesteia sau imposibilitatea nedepistării conducerii vehiculului sub conducerea băuturilor alcoolice care a avut loc și pe mai multe străzi, ceea ce nu poate conduce la concluzia că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună.

De asemenea, nu poate fi avută în vederea apărarea invocată de apărătorul ales, că renunțarea la aplicarea pedepsei, așa cum este reglementată în C. pen. în vigoare îi poate da posibilitatea exercitării profesiei de executor judecătoresc în continuare, deoarece condamnarea la o pedeapsă chiar și cu modalitatea suspendării sub supraveghere conduce la excludere în condițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 88/2000, față de condițiile arătate, pe larg în considerente, ceea ce face renunțarea la aplicarea pedepsei, ca inaplicabilă, Înalta Curte, considerând că numai o pedeapsă, așa cum a fost aplicată de către prima instanță își poate atinge finalitatea.

Astfel, instanța de apel apreciază că, atât cuantumul stabilit la minimul legal, în condițiile reținerii și a dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. a pedepsei închisorii, cât și modalitatea suspendării executării sub supraveghere, în condițiile arătate, cu prestarea și a unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la entitățile indicate, sunt proporționale cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii în concret, starea de pericol pentru valoarea ocrotită, respectiv siguranța circulației și prevenirea oricăror accidente, natura infracțiunii, motivul și scopul urmărit, conduită pozitivă a inculpatului, de recunoaștere a faptei și profilul său moral, dat de comportamentul avut în societate, conform caracterizărilor depuse în apel, starea sa de sănătate și statutul de divorțat, potrivit, înscrisurilor depuse în apel.

În consecință, cuantumul pedepsei și modalitatea menționată, sunt singurele în măsură să asigure îndreptarea inculpatului A. față de comiterea de infracțiuni și reintegrarea pozitivă în societate a acestuia.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar motivul de netemeinicie invocat de apărătorul ales al inculpatului nu poate fi avut în vedere.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1). pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 74/2017 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 74/2017 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2017.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj