Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1928/2017

Şedinţa publică de la 24 mai 2017

Decizia nr. 1928/2017

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1252 din 27 octombrie 2016 a fost respinsă cererea formulată de numitul A., procuror-șef Secție Urmărire Penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, de eliberare din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Covasna sau Curtea de Apel Brașov.

Pentru a hotărî astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că la data soluționării cererii de transfer la instanțele la care s-a solicitat numirea în funcția de judecător, nu mai existau locuri vacante.

Împotriva Hotărârii nr. 1252 din 27 octombrie 2016 a formulat contestație în condițiile art. 29 (7) din Legea nr. 317/2004 contestatorul A.

În motivarea contestației, s-a arătat, în esență, că se impune crearea unei proceduri clare de transfer aplicabilă în cazul cererilor de transfer formulate de magistrați, fiind corect ca procedura trecerii de la funcția de procuror la funcția de judecător și invers să fie organizată separat de procedura transferurilor și pe un număr de locuri clar indicat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Procedând în acest fel, Consiliul Superior al Magistraturii nu a pus în discuție oportunitatea trecerii subsemnatului de la profesia de procuror la profesia de judecător, concluzionând greșit, pe fapte ulterioare publicării anunțului privind declanșarea procedurii de transfer de la o profesie la alta, că nu mai sunt locuri la instanțele la care s-a solicitat transferul.

Corect ar fi fost ca toate cererile de transfer formulate de judecător să fie discutate în același timp cu cererea petentului și să se efectueze o motivare temeinică din punctul de vedere al interesului sistemului judiciar, folosind criterii obiective care să justifice acordarea de întâietate transferului unui judecător de la alte curți de apel față de solicitările de trecere a subsemnatului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov la Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna.

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1252 din 27 octombrie 2016 este nelegală, Consiliul Superior al Magistraturii exercitându-și dreptul de a analiza cererea de transfer a unui judecător fără a lua în considerare și solicitarea vizând trecerea din profesia de procuror la profesia de judecător, încălcându-se astfel dreptul subsemnatului de a beneficia de o apreciere obiectivă a cererii de transfer de la o profesie la o alta.

O astfel de abordare restrictivă a Consiliului Superior al Magistraturii nu este în acord cu Statutul magistraților și nici nu se înscrie în direcția actelor internaționale în domeniu, care încurajează experiența interprofesională în cele două profesii juridice, precum parag. (18) din Recomandarea (2000) 19 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre ale Consiliului Europei.

În jurisprudența sa, cu referire la decizia nr. 4681/2013, Înalta Curte a arătat că analiza unei cereri de numire în funcția de judecător sau procuror nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unor decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate, oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, în cauză fiind respectate dispozițiile legale incidente, respectiv art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, modificată și completată, art. 22 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

Prioritatea soluționării cererilor de transfer în raport cu cererile de numire în funcția de judecător sau procuror este reglementată prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 496 din 26 aprilie 2016, această soluție de principiu fiind adoptată și prin hotărârile Plenului din anii anteriori, respectiv Hotărârea nr. 814 din 03 iulie 2014 și nr. 471 din 13 mai 2015.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând legalitatea hotărârii emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente, se constată că este nefondată contestația formulată.

Astfel, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 22338/DRUO/ST/2015, domnul A., procuror-șef Secția Urmărire Penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a solicitat numirea în funcția de judecător la Tribunalul Covasna sau Curtea de Apel Brașov în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

Prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2010, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a petentului, fiind sesizat Plenul C.S.M. cu cererea formulată.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 1252 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de domnul A., procuror-șef Secția Urmărire Penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, de eliberare din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Covasna sau la Curtea de Apel Brașov, cu motivarea că lipsesc locuri vacante la instanțele la care s-a solicitat numirea în funcția de judecător.

În considerentele hotărârii contestate, s-a reținut că domnul A. are grad profesional de parchet de pe lângă curte de apel, cu o vechime în funcție de 12 ani și la parchetul unde funcționa de 4 ani și 2 luni.

Cu privire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a reținut că toate cele 20 de posturi de procurori sunt ocupate, iar un post funcționează peste schemă, iar că încărcătura în primul semestru al anului 2016 s-a înregistrat 85 de dosare/procuror comparativ cu 102 dosare media națională.

Referitor la instanța la care s-a solicitat numirea, s-a constatat în raport de datele emise de direcția de specialitate a Consiliului Superior al Magistraturii că după analizarea cererilor de transfer de către Secția pentru judecători, la data de 25.10.2016, la Tribunalul Covasna și Curtea de Apel Brașov, nu au mai rămas disponibile posturi de judecător din cele publicate la data de 12.10.2016 pe site-ul C.S.M.

Este evident că prin considerentele expuse și susținute de probatoriul administrat, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a motivat în fapt și în drept hotărârea contestată, astfel că nu se poate reține, așa cum susține petentul, excesul de putere pentru că nu a fost încălcat un drept fundamental sau un interes legitim.

În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, iar în cauza de față nu se identifică motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte o conduită arbitrală, fiind respectat totodată principiul proporționalității între interesul public și cel privat.

Este adevărat că prin Hotărârea secției pentru judecători s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător dar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată pentru lipsa posturilor vacante.

Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, „la cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute de prezenta lege.”

Prin Hotărârea nr. 193/2006, a fost aprobat Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a judecătorilor în funcția de judecător.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, la soluționarea cererilor de numire în funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător, vor fi avute în vedere posturile din lista posturilor vacante publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, în măsura în care acestea mai sunt valabile.

La data de 27.10.2016, când a fost soluționată cererea de numirea în funcția de judecător, nu mai erau vacante posturile publicate anterior pe site-ul C.S.M., fiind ocupată prin sesiunea de transfer din data de 25.10.2016.

De asemenea, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 496 din 26 aprilie 2016 s-a stabilit soluționarea prioritară a cererilor de transfer în raport cu cererile de numire în funcția de judecător sau procuror.

Aceeași soluție de principiu a fost adoptată de Plen și prin Hotărârea nr. 814 din 03 iulie 2013 și Hotărârea nr. 471 din 13 mai 2015.

Cererile de transfer și cererile de numire în funcția de judecător sau procuror vizează ocuparea acelorași locuri vacante publicate de C.S.M. conform art. 2 alin. (1) și art. 22 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 193/2006.

Față de dispozițiile legale evocate, ținând conte de întreaga situație factuală expusă, se constată, în raport de dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 22 alin. (5) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 192/2006, că în mod corect a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător, având în vedere că la data de 27.10.2016 la Tribunalul Covasna și Curtea de Apel Brașov nu mai erau posturi vacante, acestea fiind ocupate în sesiunea de transfer din data de 25.10.2016, sesiune prioritară în raport de dispozițiile Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 496 din 26 aprilie 2016.

Trimiterea la practica Înaltei Curți, respectiv Decizia nr. 681/2013 invocată de contestator, este lipsită de relevanță, întrucât în cadrul deciziei menționate a fost analizată o situație ce nu poate fi opusă situației particulare ce formează obiectul contestației în prezentul dosar.

Concluzionând, se reține că Plenul C.S.M., în mod corect, cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 22 alin. (2) și art. 22 alin. (5) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor dar și a Hotărârii nr. 496 din 26 aprilie 2016 potrivit căreia cererile de transfer au prioritate față de cererile de numire în funcția de procuror în funcția de judecător și invers, a respins cererea formulată de contestator, exercitându-și dreptul de apreciere în limita marjei permise de lege, fără exces de putere, în sensul art. 2 alin. (2) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1252 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1252 pronunțată la data de 27 octombrie 2016 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.