Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1444/2017

Ședința din camera de consiliu din 3 octombrie 2017

Decizia nr. 1444/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 24 noiembrie 2016, sub nr. x/197/2016, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. SA anularea actelor de executare din Dosarul nr. x/E/2016 al B.E.J. C., suspendarea executării silite în Dosarul x/E/2016 al B.E.J. C., anularea somației nr. x/E/2016 din 12 septembrie 2016, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr. x/E/2016 din 12 septembrie 2016, anularea încheierii nr. 2195 din 01 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Onești în cadrul Dosarului nr. x/270/2016 și restabilirea situației anterioare executării prin restituirea sumelor executate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 651, 667, 683, 712, 713, 719, 782 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat, între altele, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, arătând că instanța de executare este aceea de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Onești, iar la data formulării cererii de executare silită domiciliul contestatoarei figura în evidențele SPCLEP Onești, tot în Onești, jud. Bacău.

Prin Sentința civilă nr. 1756 din data de 1 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data 8 martie 2017.

Prin Sentința civilă nr. 1609 din data de 10 august 2017, Judecătoria Onești, la rândul său, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

Art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit alin. (1) al aceluiași articol, schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite, nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Normele legale menționate în art. 714 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială alternativă, alegerea uneia dintre instanțele deopotrivă competente aparținând contestatorului, potrivit regulii înscrise în art. 116 C. proc. civ.

Având în vedere că debitoarea contestatoare avea domiciliul la data cererii de executare silită, 12 august 2016, în Municipiul Brașov, astfel cum rezultă din actul adițional la contractul de credit și cartea de identitate eliberată la 16 noiembrie 2015, se va reține că Judecătoria Brașov este instanța de executare competentă să soluționeze contestația debitoarei A..

Împrejurarea că instanța care a pronunțat Încheierea nr. 2195 din 1 septembrie 2016 este Judecătoria Onești nu este de natură să atragă în mod automat competența și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât domiciliul debitoarei se află în Brașov.

Nu există niciun text de lege care să statueze că instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite este competentă să soluționeze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestațiile la executare.

O altă interpretare ar conduce la lipsirea de conținut a art. 112 C. proc. civ. și, respectiv, art. 714 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel căruia îi aparține posibilitatea alegerii de competență.

Normele de competență alternativă au fost edictate în scopul asigurării unui acces facil la justiție debitorului urmărit, cu tot ceea ce presupune acest drept: deplasarea la sediul instanței, posibilitatea de a-și pregăti apărare prin angajarea unui avocat, administrarea probelor, consultarea dosarului, etc.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - GV