Decizia nr. 1000/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 771/A din data de 19 mai 2017, Curtea de Apel București, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de către petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 250 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că deși prin cererea formulată contestatorul solicita lămurirea temeiului de drept și de fapt ce a condus instanța de apel la confiscarea sumei de 293.030,16 euro aflată în contul personal al susnumitului, deschis la B. Monaco (sume de bani fuseseră dobândite înainte de data săvârșirii faptelor penale deduse judecății și nu sunt provenite din activitatea infracțională dedusă judecății), în realitate solicitarea contestatorului constituie o veritabilă critică de nelegalitate și netemeinicie a Deciziei penale nr. 1207/A/2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Având în vedere natura juridică a contestației la executare, prima instanță a subliniat faptul că legea exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce se execută, în cadrul contestației la executare nefiind posibilă invocarea unor aspecte ce țin de judecarea pe fond a cauzei, acestea putând fi puse în discuție doar în căile de atac, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestora.
De asemenea, Curtea de Apel a constatat că dispozitivul deciziei penale contestate nu necesită vreo lămurire suplimentară având în vedere că soluția dispusă prin decizia menționată este clară și neechivocă, apreciindu-se că ceea ce dorește în realitate petentul este o reală limitare a efectelor pe care trebuie să le producă dispozitivul deciziei penale contestate, deziderat ce nu poate fi atins pe calea unei contestații la executare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație condamnatul A., apreciind admisibil demersul judiciar precum și incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând decizia contestată, Înalta Curte constată că prezenta contestație este inadmisibilă pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, contestatorul a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 prin care au fost soluționate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrație Fiscală și apelantul inculpat A., împotriva sentinței penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în Dosarul cu nr. x/3/2005. Conform dispozițiilor legale în vigoare, deciziile pronunțate în calea de atac a apelului sunt definitive.
În acest context, față de împrejurarea că, pe calea contestației la executare promovate, contestatorul a criticat o decizie penală pronunțată în calea de atac a apelului, hotărârea prin care s-a soluționat contestația la executare - atacată pe calea prezentei contestații - este definitivă.
Prin urmare, contestatorul A. nu mai are posibilitatea exercitării unui căi de atac, întrucât hotărârea pronunțată în soluționarea contestației la executare este una definitivă, la fel ca și decizia împotriva căreia s-a formulat contestația.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Față de aceste considerente, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 771/A din data de 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2017 (nr. x/2017) urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 771/A din data de 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2017 (nr. x/2017).
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2017.