Decizia nr. 1111/2017
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 250/RC din data de 15 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 111 din data de 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2015, privind, printre alții, pe intimații inculpați A. și B.
A casat în parte decizia penală recurată și rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) V.C.P. aplicată inculpatei A. prin decizia recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) și (2) V.C.P., cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.;
- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P., cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P., cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., a condamnat pe inculpata A. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani calculată în conformitate cu disp. art. 66 V.C.P.
A menținut pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) și (2) V.C.P., cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.
În baza art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 V.C.P. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. calculată în conformitate cu disp. art. 66 V.C.P.
A făcut aplicarea art. 71 V.C.P. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) V.C.P. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 57 V.C.P. a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) V.C.P. aplicată inculpatei B. prin decizia recurată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) și (2) V.C.P., cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.;
- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 25 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P., cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 25 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P., cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., a condamnat pe inculpata B. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) V.C.P. pe o durată de 3 ani calculată în conformitate cu disp. art. 66 V.C.P.
A menținut pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) și (2) V.C.P., cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.
În baza art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 V.C.P. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) V.C.P. pe o durată de 3 ani calculată în conformitate cu disp. art. 66 V.C.P.
A făcut aplicarea art. 71 V.C.P. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) V.C.P. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 57 V.C.P. a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
A înlăturat aplicarea disp. art. 861 V.C.P. și următoarele cu privire la suspendarea executării pedepselor principale aplicate inculpatelor A. și B. sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani calculat în conformitate cu disp. art. 862 V.C.P.
A înlăturat aplicarea disp. art. 71 alin. (5) din V.C.P.
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:
Astfel, s-a constatat că instanța de apel a aplicat greșit pedepsele inculpatelor A. și B., atât în ceea ce privește cuantumul acestora, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.
Înalta Curte a reținut că, deși, instanța de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatelor A. și B. o reprezintă V.C.P., a sancționat-o pe inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din V.C.P. și pe inculpata B., pentru comiterea infracțiunii de instigare la înșelăciune prev. și ped. de art. 25 din V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din V.C.P. cu pedepse al căror cuantum se situează în afara limitelor legale, deși a reținut circumstanțe atenuante în favoarea celor trei inculpați.
Potrivit art. 215 alin. (5) din V.C.P. înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoarea de la 10 ani la 20 ani.
Astfel, instanța de apel, reținând, în favoarea inculpatelor circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) din V.C.P. s-a raportat greșit la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) din V.C.P. și a stabilit pedepse nelegale, în cuantum de câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpată.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) din V.C.P., în cazul infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
Pe cale de consecință, pedepsele aplicate inculpatelor nu puteau fi reduse sub 3 ani și 4 luni închisoare, cuantum ce reprezintă o treime din minimul special de 10 ani închisoare prev. de textul incriminator.
În atare condiții, raportat la cuantumul legal al pedepselor s-a reținut că erau inaplicabile dispozițiile art. 861 din V.C.P., deoarece potrivit art. 861 alin. (2), din V.C.P., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate acorda, în cazul concursului de infracțiuni, numai dacă sancțiunea aplicată este închisoarea de cel mult trei ani.
Împotriva Deciziei nr. 250/RC din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au formulat contestații la executare condamnatele B. și A.
Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.
Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. C) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Condamnatele B. și A. au formulat contestații la executare împotriva Deciziei nr. 250/RC din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând că există o nelămurire cu privire la această hotărâre, în acest sens, arătând că există o contradicție între art. 76 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 761 alin. (2) C. proc. pen.
În concret, deși se invocă motivul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. C) C. proc. pen., respectiv o nelămurire cu privire la decizia penală atacată, în fapt, condamnatele, prin susținerile lor doresc să obțină o reindividualizare a pedepsei pe care o execută sau să se stabilească nevinovăția lor.
Înalta Curte constată că, deoarece contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor, este inadmisibil ca pe această cale condamnatele să poată cere instanței să stabilească nevinovăția lor sau să se individualizeze pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Totodată, pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputând fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și neputându-se, astfel, ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestațiile la executare formulate de condamnatele B. și A. împotriva Deciziei nr. 250/RC din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2015.
Va obliga contestatoarele - condamnate la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu cheltuieli judiciare către stat iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, contestațiile la executare formulate de condamnatele B. și A. împotriva Deciziei nr. 250/RC din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2015.
Obligă contestatoarele - condamnate la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 130 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2017.