Decizia nr. 594/2017
Deliberând asupra admisibilității cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. x/RC din 01 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, printre altele, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpatele A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 2 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012.
Pentru a se pronunța astfel, printre altele, Înalta Curte a apreciat că cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. nu este admisibilă în principiu, fiind promovată împotriva unei hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de apel, hotărâre care nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 434 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, la data de 15 mai 2017, a formulat cerere de revizuire inculpata A., invocând cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., solicitând admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii și rejudecarea cererii de recurs în casație, arătând că respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac promovate s-a bazat pe o prevedere legală (art. 434 alin. (1) C. proc. pen.) care a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 a devenit definitivă, iar respectiva soluție îi încalcă și la acest moment dreptul la acces la justiție, încălcare ce nu poate fi remediată decât prin retractarea Încheierii nr. x/RC din 1 februarie 2016. În acest sens, a învederat că, în ședința de judecată din 1 februarie 2016, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen., cererea fiind admisă, iar cauza fiind trimisă instanței de contencios constituțional în vederea soluționării excepției invocate. Totodată, prin Decizia Curții Constituționale nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 434 alin. (1) teza I C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, este neconstituțională.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de inculpata A. împotriva Încheierii nr. x/RC din 1 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, referitor la declarația de abținere, pusă în discuție de președintele completului de judecată, se reține că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, este de respingere a declarațiilor de abținere, respectiv (Încheierea din 25 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, și Încheierea din 13 ianuarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017).
Referitor la revizuire, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de inculpata A. este îndreptată împotriva Încheierii penale nr. x/RC din 1 februarie 2016, pronunțată de instanța supremă în Dosarul nr. x/1/2016, hotărâre care întrunește cerințele prevăzute de art. 452 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, chiar dacă pe calea recursului în casație nu se analizează direct fondul cauzei, respectiv acuzația penală, în anumite situații (art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 și 11 C. proc. pen.), ca urmare a admiterii pe fond a căii extraordinare de atac, prin înlăturarea nelegalității constatate se ajunge, în conformitate cu dispozițiile art. 448 alin. (1) lit. a C. proc. pen., la pronunțarea unei soluții de achitare ori de încetare a procesului penal.
Examinând, în continuare, cererea de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată în mai puțin de un an de la data publicării în M. Of. al României, partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 540 din 12 iulie 2016 (24 octombrie 2016), respectiv la data de 15 mai 2017, de către revizuenta A., persoană care a promovat recursul în casație ce a format obiectul Dosarului nr. x/1/2016, având calitatea de inculpat în cauză.
Totodată, se observă că aceasta a fost întocmită în scris și motivată, fiind întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și având atașate înscrisurile de care revizuenta înțelege să se folosească în susținerea cererii (filele 6-18 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), faptele și mijloacele de probă nefiind prezentate într-o solicitare anterioară și conducând, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Sub acest din urmă aspect, se constată că prin Încheierea penală nr. x/RC din 1 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată, printre alții, de inculpata A., împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 2 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală (pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012), arătându-se că această hotărâre care nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., fiind pronunțată de instanța supremă ca instanță de apel. Ulterior acestei hotărâri, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 434 alin. (1) teza I C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, este neconstituțională.
În consecință, Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Încheierii penale nr. x/RC din 01 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, pe care o va anula în parte și va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de această inculpată, menținând celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format din un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, iar, potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță (în speță - procedura de filtru a recursului în casație), Înalta Curte va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpata A.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Încheierii nr. x/RC din data de 01 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016.
Anulează în parte încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpata A.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpata A.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 iunie 2017.