Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Scrisoare de garanţie bancară. Natura juridică. Condiţii şi efecte.

Cuprins pe materii: Drept comercial. Obligaţii

Index alfabetic : - garanţii autonome 

               -scrisoare de garanţie bancară

 

                                                                                                                N.C.C. art. 2321

                                                                                                            Publicaţia 758 CCI

Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă înscrisul constatator al unei garanţii oferite de o instituţie bancară în folosul şi la solicitarea unui client al său, angajat în raporturi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în care are calitatea de debitor. Articolul 2321 C. civ. reglementează scrisoarea de garanţie având ca obiect garanţia autonomă, caracterul autonom al garanţiei trebuind să rezulte neechivoc din conţinutul înscrisului.

Publicaţia 758 CCI prevede că beneficiarul trebuie să indice, o dată cu cererea de plată, numai obligaţia neexecutată de către debitor şi care justifică executarea garanţiei.

Banca, în calitate de emitent, nu poate refuza plata invocând excepţii intemeiate pe raportul obligaţional dintre ordonator şi beneficiar, nefiind în măsura sa facă investigaţii si aprecieri în această privinţă.

 

Secţia a II -a civilă, Decizia nr. 1140 din 20 iunie 2017

 

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC A. SA prin reprezentant legal ing. B., acţiune însușită ulterior intrării societăţii în procedura insolvenţei de administratorul judiciar C. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele D. SA şi SC E. SA – Sucursala F., a solicitat în temeiul art. 35 C. proc. civ. cu referire la art. 2321, art. 15 şi art. 1170 din NCC şi dispoziţiile Publicaţiei nr. 758 a Camerei Internaţionale de Comerţ privind regulile uniforme pentru Garanţii la Cerere – URDG, să se constate inexistenţa dreptului pârâtei D. SA de a solicita executarea scrisorii de garanție bancară nr.x/15.06.2012 în valoare de 4.329.407,11 lei emisă în favoarea acestei pârâte de către E. SA, conform cererii de plată nr. ref. x/4.08.2013, depusă la pârâta-emitentă la data de 13.08.2013.

Acţiunea a fost menţinută faţă de pârâta E. Sucursala F., prin încheierea din 12 martie 2014, instanţa în baza art. 406 din C. proc. civ. luând act de renunţarea la judecată a reclamantei faţă de pârâta D. SA.

Aceasta din urmă a formulat cerere de intervenţie accesorie, conform art. 63 şi următoarele din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în constatare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de fond, cererea fiind formulată ulterior restrângerii cadrului procesual doar la judecata acţiunii în contradictoriu cu pârâta E. – Sucursala F.

Prin sentinţa civilă nr. 197 din 23 iunie 2015 a Tribunalului Galaţi , Secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de intervenienta accesorie D. SA.

A fost admisă acţiunea astfel cum a fost precizată de SC A. SA prin administrator judiciar C. SPRL şi, în consecinţă, s-a constatat inexistenţa dreptului pârâtei SC E. SA – Sucursala F. de a executa scrisoarea de garanţie bancară nr.x/15.06.2012 faţă de SC A. SA prin administrator judiciar C. SPRL.

A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de D. SA.

În motivarea acestei sentinţe, tribunalul a reţinut, în esenţă, că scrisoarea de garanţie bancară nr. x/15.06.2012 prevedea expres, pentru executarea sa, condiţia suspensivă a emiterii certificatului de recepţie finală a lucrărilor. Or, sub acest aspect, s-a apreciată că pârâta şi intervenienta nu au făcut această dovadă, respectiv clauza de declarare a neemiterii Certificatului de recepţie finală din motive imputabile reclamantei, care era prevăzută expres în scrisoarea de garanţie bancară.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta E. SA şi intervenienta D. SA, care au fost soluţionate prin decizia civilă nr. 67/A din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia I Civilă, în sensul respingerii ca nefondată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E. SA prin Sucursala F.

Prin aceeaşi decizie au fost admise apelurile declarate de pârâta SC E. SA prin Sucursala F. şi intervenienta accesorie D. SA, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei civile numai în ceea ce priveşte soluţia pe fond.

Pe cale de consecinţă, a fost respinsă acţiunea ca nefondată.

Totodată, s-a luat act de renunţarea apelantei  interveniente la apelul declarat  împotriva încheierii de şedinţă din 27 ianuarie 2014.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că plata scrisorii de garanţie se face după un simplu examen formal al documentelor prezentate, fără a antama un examen de fond al necesităţii şi cuantumului executării, astfel încât, s-a apreciat că, în speţă, condiţiile executării nu impun în sarcina emitentului verificarea contractului primar.

În plus, s-a mai reţinut că încălcarea prevederilor contractului de credit dintre E. şi SC A. SA priveşte doar aceste părţi, neavând relevanţă asupra dreptului de executare a scrisorii de garanţie bancară de către D. SA.

Totodată, instanţa de apel a apreciat că cererea de plată adresată emitentului de beneficiar are, la rândul său, un conţinut formal, în sensul că trebuie să conţină o serie de elemente care să permită emitentului efectuarea plăţii prin verificarea documentaţiei depuse. S-a constatat de aceeaşi instanţă că regulile uniforme revizuite, cuprinse în Publicaţia 758, consolidează regula supletivă a indicării de către beneficiar, în mod expres, odată cu cererea de plată, doar a obligaţiei neexecutate de debitor şi care justifică executarea garanţiei.

La data de 16 mai 2016 recurenta-reclamantă SC A.  SA Galaţi a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 67/A din 24 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia I Civilă.

Recursul recurentei a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit normele de drept material aplicabile litigiului, respectiv dispoziţiile art. 2321 alin. 2 teza II C. civ., potrivit cărora banca avea obligaţia verificării condiţiilor formale de plată a scrisorii de garanţie bancară.

Totodată, recurenta a mai susţinut că instanţa nu a aplicat în cauză şi nu a analizat textul scrisorii de garanţie bancară raportat la cerinţele impuse cererii de plată a scrisorii de către Publicaţia 758 CII, Reguli uniforme pentru garanţii la cerere, URDG, evocând în continuare conţinutul dispoziţiilor art. 2, art. 15 lit. a) şi art. 19 lit. a) din aceste reguli .

Recurenta a precizat că SC D. SA nu a prezentat la bancă o cerere de plată conformă, care să corespundă realităţii faptului invocat.

În plus, recurenta-reclamantă a susţinut că cea de-a doua instanţă în mod greşit nu a reţinut că scrisoarea de garanţie bancară nr. x/15.06.2012 prevedea o clauză suspensivă pentru executarea acesteia, şi anume cea a prezentării certificatului de recepţie finală a lucrărilor. A învederat că nici E. şi nici SC D. SA nu au făcut dovada că această neprezentare a certificatului de recepţie finală a lucrărilor este imputabilă reclamantei.

Prin urmare, a precizat că, în speţă, condiţiile formale de plată a scrisorii de garanţie bancară nu erau îndeplinite pentru că, în opinia sa, era obligatorie verificarea condiţiilor impuse prin scrisoarea de garanţie bancară în acest sens.

Intimata-pârâtă E. Sucursala F. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului susţinând că obiectul litigiului nu este evaluabil în bani. Totodată, a invocat şi excepţia nulităţii recursului, precizând că motivele de recurs nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, susţinând în esenţă că instanţa de apel a analizat în mod corect situaţia de fapt şi a făcut o aplicare justă a dispoziţiilor legale incidente în speţă, apreciind corect că banca şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile ce îi reveneau în calitatea sa de emitent.

În plus, s-a mai arătat că emitentul nu poate opune beneficiarului excepţiile întemeiate pe raportul obligaţional preexistent, chiar dacă scrisoarea de garanţie a fost emisă în considerarea acestui raport. Se mai susţine că emitentul nu poate opune beneficiarului nici excepţiile întemeiate pe raportul dintre ordonator şi beneficiar, neputând invoca apărări proprii debitorului rezultate din raportul principal.

În  cuprinsul întâmpinării, pârâtă E. Sucursala F. a mai învederat că a plătit efectiv suma pentru care s-a emis scrisoarea, astfel încât, în opinia sa, admiterea acţiunii ar însemna ca banca să fie sancţionată pentru faptele societăţii beneficiare, culpa contractuală a societăţii D. nefiind una evidentă la momentul plăţii scrisorii de garanţie bancară.

Intimata-intervenientă în numele altei persoane D. SA a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică. În cuprinsul întâmpinării, a susţinut în esenţă că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a tuturor prevederilor incidente în cauză, inclusiv cele din Publicaţia 758, a doua cerere de plată a intervenientei fiind conformă şi aptă să îşi producă efectele.

De asemenea, s-a mai susţinut că instanţa de apel a analizat toate motivele învederate de către reclamantă, cele din acţiunea iniţială şi inclusiv cele din precizare, susţinând, în consecinţă, că nu a existat nicio vătămare a SC A. SA care să justifice modificarea hotărârii atacate.

Cu privire la aspectele referitoare la condiţia neemiterii certificatului de recepţie finală, intimata-intervenientă a arătat că în mod corect instanţa de apel a observat că părţile au avut în vedere doar o simplă menţiune a neemiterii certificatului de recepţie finală şi nu o descriere a motivelor care au cauzat emiterea acestuia.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinări, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată de intimata E. – Sucursala F., în raport cu faptul că acţiunea este una evaluabilă în bani şi se referă la executarea scrisorii de garanţie bancară nr. x din 16 iunie 2012, în valoare de 4.329.407,11 lei.

În continuare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de aceeaşi intimată, precizând că prin motivele de recurs dezvoltate a arătat clar şi fără echivoc faptul că toate considerentele instanţei de apel reprezintă o aplicare greşită a normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 2321 alin. 2 teza II C. civ. De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel nu a analizat conţinutul scrisorii raportat la cerinţele impuse de Publicaţia 758 CCI Reguli uniforme pentru garanţiile la cerere URDG.

Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat înlăturarea argumentelor dezvoltate de intimate în cuprinsul întâmpinărilor, susţinând în esenţă că apărările intimatelor sunt total nefondate, fiind subscrise interesului lor, având în vedere că suma de bani din scrisoarea de garanţie bancară a fost încasată cu rea-credinţă, în conivenţă cu banca.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. 2 din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. 4 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 mai 2017, s-a admis în principiu recursul şi s-a acordat termen în şedinţă publică la data de 20 iunie 2017. Totodată, prin aceeaşi încheiere au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, apreciindu-se că litigiul are prevăzută calea de atac a recursului, iar motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SA prin administrator judiciar C. SPRL, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte l-a respins pentru următoarele considerente:

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct.8 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este nelegală, deoarece a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv dispoziţiile art. 2321 alin. 2 teza II C. civ., potrivit cărora banca avea obligaţia verificării condiţiilor formale de plată a scrisorii de garanţie bancară, raportat la cerinţele impuse cererii de plată a scrisorii de către Publicaţia 758 CCI.

În plus, s-a susţinut că, în speţă, condiţiile formale de plată a scrisorii de garanţie bancară nu erau îndeplinite pentru că, în opinia sa, era obligatorie verificarea condiţiilor impuse prin scrisoarea de garanţie bancară în acest sens.

Analizând această critică, Înalta Curte constată că este nefondată, având în vedere că instanţa de apel a reţinut în mod corect ce trebuie să conţină cererea de plată adresată emitentului de către beneficiar şi care sunt elementele ce trebuie verificate de către bancă, respectiv identificarea părţilor, contractul în temeiul căruia se face plata, evenimentul care justifică solicitarea de plată, în speţă fiind vorba de obligaţia din contractul primar care nu a fost executată de debitor.

În plus, Înalta Curte reţine că scrisoarea de garanţie bancară reprezintă înscrisul constatator al unei garanţii oferite de o instituţie bancară în folosul şi la solicitarea unui client al său, angajat în raporturi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în care are calitatea de debitor. Articolul 2321 C. civ. reglementează scrisoarea de garanţie având ca obiect garanţia autonomă, caracterul autonom al garanţiei trebuind să rezulte neechivoc din conţinutul înscrisului.

Cu privire la susţinerile recurentei în legătură cu neregulile existente în relaţiile contractuale cu societatea beneficiară, Înalta Curte apreciază că banca, în calitate de emitent, nu poate refuza plata invocând excepţii intemeiate pe raportul obligaţional dintre ordonator şi beneficiar, nefiind în măsura sa facă investigaţii si aprecieri în această privinţă.

Mai mult decât atât, Publicaţia 758 CCI prevede că beneficiarul trebuie să indice, odată cu cererea de plată, numai obligaţia neexecutată de către debitor şi care justifică executarea garanţiei.

În acest context, Înalta Curte constată că banca a respectat toate obligaţiile de garanţie bancară, procedând în mod corect la efectuarea plăţii.

O altă critică formulată de recurenta-reclamantă se referă la faptul că instanţa de apel, în mod greşit, nu a reţinut că scrisoarea de garanţie bancară nr. x/15.06.2012 prevedea o clauză suspensivă pentru executarea acesteia, şi anume cea a prezentării certificatului de recepţie finală a lucrărilor. Recurenta mai învederează că nici E. şi nici SC D. SA nu au făcut dovada că această neprezentare a certificatului de recepţie finală a lucrărilor era imputabilă reclamantei.

Sub acest aspect, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că scrisoarea de garanţie bancară, ce face obiectul litigiului, prevedea în cuprinsul ei că plata valorii garantate se va efectua la primirea cererii şi a declaraţiei scrise, menţionându-se faptul că certificatul de recepţie finală nu a fost emis din motive imputabile principalului şi că valabilitatea acestei garanţii nu a fost prelungită.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, din modalitatea de formulare, nu rezultă că trebuia emis un certificat de recepţie finală, ci doar să existe o menţiune sub acest aspect, care însă nu este de esenţa cererii de plată. Mai mult decât atât, Înalta Curte apreciază că această plată se realizează în condiţiile determinate prin scrisoarea de garanţie bancară, având relevanţă doar executarea obligaţiei stabilite prin contractul primar indicat, iar nu alte obligaţii rezultate dintr-un alt contract existent între ordonator şi beneficiar. Prin urmare, şi acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.

Critica recurentei-reclamante potrivit căreia instanţa de apel nu ar fi aplicat în cauză şi nu ar fi analizat textul scrisorii de garanţie bancară raportat la cerinţele impuse cererii de plată a acestei scrisori de către Publicaţia 758 CCI este, de asemenea, nefondată, având în vedere că, în cuprinsul hotărârii recurate, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, sub acest aspect că regulile uniforme revizuite, cuprinse în Publicaţia 758, consolidează regula (supletivă) a indicării de către beneficiar, în mod expres, odată cu cererea de plată,  doar a obligaţiei neexecutate de debitor şi care justifică executarea garanţiei.

În plus, apreciază Înalta Curte sub acest aspect că a doua cerere de plată a fost susţinută de toate documentele specificate în garanţie, fiind inclusă şi declaraţia intevenientei din care rezulta în mod expres nerespectarea obligaţiilor de către reclamantă.

Prin, urmare, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea acţiunii ca nefondată, argumentând soluţia pronunţată sub toate aspectele invocate de reclamantă prin cererea sa.

Astfel, faţă de cele reţinute anterior, se poate afirma că decizia atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită normelor de drept material incidente în speţă, motivarea instanţei de apel fiind una clară, precisă şi ataşată circumstanţelor cauzei, conducând în mod logic la soluţia din dispozitiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art.496 alin. 1 C.proc. civ. a respins recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar C. SPRL.