Decizia nr. 2351/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 16.11,2015, sub nr. x/197/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor C. și D. să se facă exclusiv de către reclamantă, ca locuința statornică a minorilor să fie stabilită la domiciliul său, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creștere și educare ale minorilor, în funcție de nevoile acestora și de veniturile pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 7168 din 29.06.2016, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționarea în favoarea Judecătoriei Botoșani, în motivare reținându-se că, față de natura și obiectul petitului principal, nu sunt aplicabile dispozițiile art 113 alin. (1) pct. 2 și nici cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 7322 din 18.10.2016, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către instanța supremă, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că domiciliul persoanei ocrotite, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., se află în Brașov, astfel cum rezultă din concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză.
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru considerentele care succed:
În speță, acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorității părintești și plata pensiei de întreținere - care se referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură minorii rezultați din conviețuirea cu pârâtul - a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 16.11.2015, după intrarea în vigoare a noului C. civ. și a noului C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) C. civ., dispozițiile legii noi sunt aplicabile și „efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (...), dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi”.
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți”, iar potrivit art. 107, „procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.
Art. 134 C. proc. civ., prevede că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.
Titlul IV din C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), Ia stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „în cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc” iar Ia alin. (2) că „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț” .
Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din noul C. proc. civ., care, prin alin. (1) reglementează o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]”.
Având în vedere că minorul locuiește cu mama sa, în Brașov, și că Judecătoria Brașov este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte va stabili competenții de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, inclusiv din perspectiva art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată m ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2016.