Decizia nr. 370/2017
Asupra cererii de completare dispozitiv de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 105, pronunțată la data de 26 ianuarie 2017, în Dosarul nr. x/211/2009*, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1541/A/2016 din 15 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
Prin cererea formulată cu petiția înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06 februarie 2017, petentul C. a formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, solicitând admiterea cererii și completarea dispozitivului Deciziei nr. 105 din 26 ianuarie 2017, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosar nr. x/211/2009*, în sensul obligării recurentelor A. și B. la plata în favoarea acestuia a sumei totale de 3.000 lei, reprezentând onorariu avocațial în recurs, conform documentelor justificative, astfel după cum au fost depuse la Dosarul nr. x/211/2009*, împreună cu întâmpinarea, la data de 20 ianuarie 2017.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că, prin întâmpinarea formulată de către acesta a solicitat instanței de recurs respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. A susținut petentul că, deși au fost depuse la dosarul cauzei documente justificative care atestă achitarea acestora, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată ocazionate de recursul formulat de către A. și B.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 2812 C. proc. civ.
Deopotrivă, prin cererea formulată cu petiția înregistrată la data de 13 februarie 2017, petenta SC D. SRL Cluj Napoca a formulat, la rândul său, cerere de completare a Deciziei nr. 105/2017, solicitând instanței să completeze, printr-o hotărâre separată, dispozitivul Deciziei nr. 105/2017, pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2017, în sensul admiterii și a capătului de cerere accesoriu din cererea introductivă și, prin urmare, obligarea reclamantelor prin dispozitivul deciziei sus - menționate și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în cuantum de 2.699,10 lei, solicitate de aceasta, în calitate de intimată - pârâtă.
În susținerea acestei cereri, petenta SC D. SRL Cluj Napoca a arătat, în esență, că, în fapt, prin întâmpinarea formulată în recursul declarat de reclamantele A. și B., a solicitat, ca și capăt de cerere principal, respingerea recursului, iar, ca și capăt de cerere accesoriu, obligarea recurentelor - reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.699,10 lei, reprezentând onorariu avocațial, în acest sens învederând că a depus la dosar dovada achitării onorariului avocațial această dovadă constând în factura din 12 decembrie 2016 și ordin de plată din data de 25 ianuarie 2017.
A mai susținut petenta că, prin Decizia nr. 105, pronunțată în ședință publică la data de 26 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de recurentele - reclamante ca insuficient timbrat, fără ca în cuprinsul dispozitivului să se facă vreo mențiune cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată. Or, astfel cum a arătat, susține petenta, aceasta - intimată - pârâtă în cauză a solicitat ca și capăt de cerere accesoriu, obligarea recurentelor - reclamante la plata cheltuielilor de judecată, constând în suma de 2.699,10 lei, achitate prin Ordin de Plată nr. 103 din data de 25 ianuarie 2017.
În drept, petenta SC D. SRL Cluj Napoca a invocat dispozițiile 274 alin. (1) și art. 2812 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cererile de completare dispozitiv formulate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 2812 C. proc. civ., constată că acestea sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă, prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.
Dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că, „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
În cauză, din cuprinsul întâmpinării formulate de intimata - pârâtă SC D. SRL Cluj Napoca în recurs - petentă, s.n. - (fila 108 dosar), reiese că, aceasta a solicitat respingerea recursului formulat de recurentele - reclamante, ca nelegal și netemeinic, și obligarea recurentelor - reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, conform documentelor justificative depuse la dosar la data de 26 ianuarie 2017 (fila 174 dosar recurs).
Deopotrivă, din cuprinsul întâmpinării formulate de intimatul - pârât C. în recurs - petent, s.n. - (fila 153 dosar), reiese că, acesta a solicitat, în principal, admiterea excepției insuficientei timbrări a recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1541/A/2016 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. x/211/2009*, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondat, a recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1541/A/2016 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. x/211/2009*, și obligarea recurentelor la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în baza art. 274 și urm. C. proc. civ., reprezentând onorariu avocațial în cuantumul de 3.000 lei conform facturii din 09 septembrie 2016 și a dovezii de plată.
Se observă, însă, că instanța nu s-a pronunțat asupra acestor solicitări.
Totodată, din verificările efectuate în actele dosarului, se constată că, la data pronunțării deciziei, intimații - pârâți SC D. SRL Cluj Napoca și C. depuseseră la dosarul cauzei, în copie, factura din 12 decembrie 2016 și ordinul de plată din 25 ianuarie 2017 (filele 173 și 174 dosar), și, respectiv, factura din 09 septembrie 2016 și extras de cont tranzacție depunere numerar (filele 163, 164 dosar).
Prin urmare, omisiunea instanței de recurs de rezolvare a cererilor incidentale formulate de intimații - pârâți - petenți, s.n. -, de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, se încadrează în dispozițiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., cererea acestora de completare a dispozitivului hotărârii în sensul obligării recurentelor - reclamante A. și B. la plata cheltuielilor de judecată fiind întemeiată.
Astfel, fiind anulat, ca netimbrat, recursul promovat de recurentele - reclamante, în corecta aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli, de judecată”, acestea vor fi obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat.
În ce privește cererea intimatelor A. și B. formulată la data de 24 februarie 2017, prin care au solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată pretinse, Înalta Curte reține, și în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia, și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa pentru a obține serviciul avocatului său.
Intimatele A. și B. au solicitat aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul micșorării onorariului de avocat.
Înalta Curte constată că dispozițiile sus - citate lasă la aprecierea judecătorilor posibilitatea de a reduce onorariul de avocat, ori de câte ori acestea sunt apreciate ca fiind nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau fața de munca depusă.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte consideră că, în speță, se impune reducerea onorariului de avocat pretins de intimații - pârâți SC D. SRL Cluj Napoca și C. în recurs, conform solicitării intimatelor A. și B. - recurente - reclamante, s.n.
Astfel, se reține că prezenta cauză a cunoscut doar un singur ciclu procesual în recurs, în care partea intimată - pârâtă, prin apărător, a întocmit și depus un act de procedură - întâmpinarea, motiv pentru care, față de complexitatea cauzei, nu se justifică obligarea recurentelor - reclamante la plata integrală către intimații - pârâți a cheltuielilor de judecată sub forma onorariului de avocat, constatându-se disproporția dintre cuantumul cheltuielilor de judecată și valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.
Desigur că, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunei instituții a statului este inadmisibilă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Însă, ca orice act juridic, contractul încheiat între avocat și clientul său își produce efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv, față de adversarul din proces.
Având în vedere că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, aceasta din urmă văzându-se obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși aceasta, în mod evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea respectivului contract, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, respectiv principiul reparării integrale.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. ultim C. proc. civ. nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Înalta Curte urmează, așadar, pentru argumentele menționate, să verifice proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, onorariu ce urmează a fi cenzurat.
Înalta Curte apreciază că dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părților din proces, astfel încât suma plătită pentru un serviciu avocațial nu trebuie să împovăreze excesiv una dintre părți, care a înțeles să formuleze o acțiune în pretenții.
Chiar dacă, în practica judiciară și în doctrină s-a apreciat că obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care pierde procesul este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, aceasta nu trebuie transformată într-o sancțiune care să afecteze accesul la justiție.
Se poate observa că intimații - pârâți SC D. SRL Cluj Napoca și C. au solicitat 2.699,10 lei și, respectiv, 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Așadar, s-ar ajunge ca valoarea litigiului să fie aproape anihilată de cheltuielile de judecată, disproporțional de mari, ceea ce ar impieta în mod esențial asupra demersului judiciar al recurentelor - reclamante.
De altfel, obligația de plată a cheltuielilor de judecată are un temei legal, prin dispozițiile art. 274 C. proc. civ., la fel ca și posibilitatea instanței de a reduce cuantumul onorariului de avocat, fără ca prin aceasta să afecteze convenția părților, care își păstrează toate efectele prevăzute de lege. Faptul că una dintre părți a plătit un onorariu avocațial, într-un cuantum proporțional cu valoarea pretențiilor, nu înseamnă că litigiul prezintă un grad ridicat de dificultate și nu trebuie să se reflecte asupra părții adverse care, în esență, a procedat conform legii, acționând pârâtul în instanță.
Decizia recurentelor - reclamante de se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale civile, recursul anulându-se, ca netimbrat, nu reprezintă o faptă culpabilă, ci un demers legal, care permite afirmarea ordinii de drept, prin tranșarea litigiului dintre părți pe cale jurisdicțională.
Așa fiind, cum petenții SC D. SRL Cluj Napoca și C. au făcut dovada cheltuielilor reprezentând onorariu avocațial suportate în faza procesuală a recursului, văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., verificat cu art. 274 alin. (3) din același Cod, cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat urmează a fi admisă, având dreptul la plata acestora.
Având în vedere că, în speță, cererile de completare dispozitiv formulate de petenți au fost dovedite conform înscrisurilor depuse la filele 163- 164 și, respectiv, 173 - 174 dosar recurs, constatând incidente, deopotrivă, și dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. și art. 274 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează să admită cererile formulate de petentul C. și de petenta SC D. SRL Cluj Napoca privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 105 din 26 ianuarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/211/2009*, și a dispune completarea dispozitivului deciziei, în sensul că va obliga recurentele - reclamante A. și B., în solidar, să plătească intimatului - pârât C. suma de 1.000 lei și intimatei - pârâte SC D. SRL Cluj Napoca suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererile formulate de petentul C. și de petenta SC D. SRL Cluj Napoca privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 105 din 26 ianuarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/211/2009*. Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 105 din 26 ianuarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/211/2009*, în sensul că: „Obligă recurentele - reclamante A. și B., în solidar, să plătească intimatului - pârât C. suma de 1.000 lei și intimatei - pârâte SC D. SRL Cluj Napoca suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2017.