Decizia nr. 1834/2017
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/40/2015 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, complet specializat în litigii de muncă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român - reprezentat de B., solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri reprezentate de daune materiale în cuantum de 300.000 lei, ce i s-ar cuveni în urma erorilor, abuzului de putere și a relei-credințe manifestate de instituțiile statului în raport cu persoana sa, completarea stagiului de vechime în muncă pentru toată perioada în care a fost lipsit practic de acest drept, daune morale estimate la jumătatea daunelor materiale menționate mai sus.
Prin sentința nr. 315 din 25 martie 2016 Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.
Prin sentința nr. 3369 din 25 aprilie 2016 Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin B., în favoarea Tribunalului Botoșani.
În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul de competență și în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a înaintat cauza la Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea conflictului de competență.
Prin sentința civilă nr. 35 din 18 mai 2016, Curtea de Apel Suceava a admis sesizarea și a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Botoșani.
Reînvestit cu judecarea cauzei care a fost înregistrată cu nr. x/40/2015**, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 767 din 9 septembrie 2016, a respins excepția invocată de Statul Român prin B. București și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin B. București, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A.
La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în ceea ce privește taxele de timbru pentru apel în materia contenciosului administrativ.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul apelant A., Curtea a reținut că acesta critică dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 „în ceea ce privește taxele de timbru pentru apel în materia contenciosului administrativ”. Reclamantul a susținut că articolul menționat încalcă art. 16 din Constituția României „Egalitatea în drepturi” și art. 21 privind „Accesul liber la justiție”.
Din chiar petitul cererii de sesizare a Curții Constituționale, care se referă la excepția de neconstituționalitate a art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 „în ceea ce privește taxele de timbru pentru apel în materia contenciosului administrativ”, dar și din dezvoltarea motivelor acestei cereri, rezultă că reclamantul consideră că raportul juridic litigios cu care a investit instanța este unul de contencios administrativ, dispozițiile legale menționate urmând a fi aplicate raportat la dispozițiile art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora, în materia contenciosului administrativ, cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ se taxează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.
Analizând obiectul și natura juridică a cauzei deduse judecății, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea a considerat că litigiul este de natură civilă, obiectul său fiind evaluabil în bani și, față de valoarea pretențiilor contestate în apel, sunt aplicabile pentru stabilirea taxei de timbru datorate în apel dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) rap. la dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013.
Astfel, prima instanță a reținut expres în considerente că obiectul învestirii sale constă într-o acțiune în daune materiale și morale bazată pe răspunderea delictuală a pârâtului, conform dispozițiilor incidente materiei C. civ., pentru a constata îndreptățirea reclamantului la acordarea sumei solicitate cu titlu de despăgubiri analizând elementele răspunderii civile delictuale.
Apelul declarat de reclamant se axează pe criticarea soluției din perspectiva elementelor răspunderii civile delictuale, care se susține că sunt îndeplinite în cauză, nefiind dezvoltate critici vizând natura civilă a cauzei, ce revine în competența de soluționare a instanțelor de drept comun.
Cum soluționarea litigiului, față de valoarea și natura pretențiilor, aparține secției I civile a Tribunalului Botoșani, ca instanță cu plenitudine de competență în materie civilă, și nu instanței de contencios administrativ, aspect necriticat de reclamantul apelant, s-au reținut a fi incidente în ceea ce privește stabilirea taxei de timbru în apel dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) rap. la dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013.
Din interpretarea logico juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Reclamantul apelant a indicat cu care anume texte din Constituție intră în conflict prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv prevederile art. 16 și art. 21 din Constituție, dar excepția de neconstituționalitate nu are relevanță în cauză, raportat la natura civilă a cauzei. Legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte, existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.
În concret, neconstituționalitatea art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 „în ceea ce privește taxele de timbru pentru apel în materia contenciosului administrativ” nu are legătură cu soluționarea apelului, din punctul de vedere al stabilirii și achitării taxelor de timbru aferente acestuia, motiv pentru care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva soluției pronunțată prin încheierea din 15 februarie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția a I civilă, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul A. a declarat recurs, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 16 februarie 2017 la Curtea de Apel Suceava și ulterior prin memoriul înregistrat la data de 22 februarie 2017.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul susținând că invocarea acestei excepții s-a făcut cu respectarea exactă a condițiilor impuse de lege.
În temeiul acestor dispoziții legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, anularea încheierii pronunțată de Curtea de Apel Suceava și admiterea cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.
Recurentul a arătat că instanța a soluționat cererea referitoare la invocarea excepției de neconstituționalitate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestei dispoziții legale, instanța trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției, condiții în care, în fapt sunt și condiții de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale fără a se putea pronunța asupra temeiniciei cererii.
În continuare, recurentul reiterează argumentele expuse în fața Curții de Apel Suceava, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.
Recurentul mai arată că din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, condiția fiind îndeplinită în speța de față.
- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, condiția fiind de asemenea îndeplinită, art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 fiind în vigoare.
- norma vizată de excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost contestată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară Curții Constituționale, și această condiție fiind îndeplinită, deoarece fără timbraj nu se poate judeca apelul, fiind strâns legată de soluționarea cauzei.
Motivele suplimentare de recurs, înregistrate la Curtea de Apel Suceava la data de 22 februarie 2017 (data poștei) nu vor fi prezentate în sinteză, fiind formulate cu depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din data de 31 mai 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 26 octombrie 2017 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul - reclamant A. prin mandatar C. împotriva încheierii din 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că acestea se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.
Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel Suceava respectând aceste dispoziții, a verificat cererea recurentului oprindu-se mai întâi asupra admisibilității sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul litigiului.
În cazul de față, dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 invocate de recurent privesc timbrajul cererilor în materia contenciosului administrativ și nu au legătură cu soluționarea apelului întrucât, din punctul de vedere al stabilirii și achitării taxelor de timbru aferente acestuia, se ține cont de natura civilă a litigiului, care atrage și plenitudinea de competență a instanței civile, și nu a instanței de contencios administrativ.
Considerentele instanței de apel care au reținut că neconstituționalitatea dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 nu au legătură cu soluționarea apelului sunt, prin urmare, corecte.
Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant A. prin mandatar C. împotriva încheierii din 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul Român prin B.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.