Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 207/2017

Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2017

Decizia penală nr. 207/2017

Asupra recursului de față:

Din actele și lucrările dosarului constă următoarele:

Prin Decizia penală nr. 350/RC din data de 22 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/740/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen. formulată de inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că prin cererea depusă la dosar la data de 8 iunie 2017, inculpatul A., prin apărător, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) teza finală C. proc. pen., sintagma "fără citarea părților și fără participarea procurorului".

Deși cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu prin încheierea pronunțată la data de 9 iunie 2017, apărătorul a apreciat că excepția invocată are legătură cu soluționarea recursului în casație ce formează obiectul prezentului dosar întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Astfel, a apreciat că sintagma "fără citarea părților și fără participarea procurorului", din cuprinsul art. 440 alin. (1) teza finală C. proc. pen., încalcă atât principiul contradictorialității cât și dispozițiile art. 24 din Constituția României privind dreptul la apărare, art. 6 parag. 3 lit. b) și c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Directiva nr. 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

În susținerea cererii inculpatul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 republicată. În acest sens a arătat că textul de lege - art. 440 alin. (1) teza finală este actualmente în vigoare.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) teza finală C. proc. pen., sintagma "fără citarea părților și fără participarea procurorului", Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că este inadmisibilă.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte de Casație și Justiție a notat că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei și, în consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei, respectiv a dispoziției legale și a textului constituțional, ci trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că sunt îndeplinite primele 3 cerințe prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. Astfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) teza finală C. proc. pen., sintagma "fără citarea părților și fără participarea procurorului" a fost invocată în fața instanței judecătorești învestită cu soluționarea cererii de recurs în casație împotriva Deciziei penale nr. 214/A din 16 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, formulată de autorul excepției; vizează dispoziții C. proc. pen. cu privire la care la care instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat constatându-le ca fiind neconstituționale și sunt în vigoare la data solicitării.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, s-a reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei, verificându-se utilitatea pe care soluționarea excepției o are în cadrul judecății procesului principal în care a fost invocată.

Drept urmare, condiția legăturii cu cauza nu poate fi analizată în general, ci în concret, în funcție de incidența prevederilor a căror constituționalitate se contestă asupra soluționării cauzei.

În acest context, în ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 440 alin. (1) teza finală C. proc. pen., sintagma "fără citarea părților și fără participarea procurorului", Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că acestea nu au relevanță în cauza dedusă judecății. Art. 440 alin. (1) C. proc. pen. reglementează admisibilitatea în principiu a recursului în casație și prevede în sensul că "admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului."

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că dispozițiile legale pretins neconstituționale (art. 440 alin. (1) teza finală C. proc. pen. "fără citarea părților și fără participarea procurorului") nu au incidentă în speța de față ce are ca obiect soluționarea recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 214/A din 16 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și nici nu pot produce vreo înrâurire asupra soluției din procesul principal față de împrejurarea că faza admisibilității în principiu a recursului în casație este în prezent depășită. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, prin încheierea din 9 iunie 2017 s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpat.

Simpla invocare a neconstituționalității dispozițiilor legale mai sus menționate nu este suficientă pentru a învesti instanța de contencios constituțional cu o astfel de cerere, atâta timp cât inculpatul s-a raportat doar formal la legătura textului în discuție cu prevederile constituționale și cu soluționarea prezentei cauze.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 350/RC din data de 22 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/740/2015, a formulat recurs inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 31 octombrie 2017, sub nr. x/1/2017, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 13 noiembrie 2017.

Dezbaterile s-au desfășurat în aceeași ședință, iar concluziile apărătorului inculpatului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de inculpatul A., atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este nefondat.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că excepția are în vedere neconstituționalitatea art. 440 alin. (1) C. proc. pen., iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

În ceea ce privește primele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 anterior menționate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, excepția a fost invocată de inculpatul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, are în vedere neconstituționalitatea unei dispoziții legale în vigoare, iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Aceasta constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legi, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii legale atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția ridicată.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale și care sunt implicațiile declarării neconstituționalității acestor dispoziții asupra finalizării cauzei.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate de inculpat în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că obiecțiunile formulate cu privire la dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât nu sunt apte să provoace un examen al conformității normei legale cu legea fundamentală a României.

Întrucât cadrul procesual în care se afla cauza are nicio legătură cu dispozițiile legale cuprinse în art. 440 alin. (1) teza finală C. proc. pen., remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nefiind folosit de inculpat în scopul și finalitatea sa, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că un asemenea demers este inadmisibil.

Față de cele dezvoltate anterior, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 350/RC din data de 22 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/740/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 350/RC din data de 22 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/740/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - CL