Decizia penală nr. 21/RC/2018
Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1820 din data de 23 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Bacău s-au dispus, printre altele, următoarele:
„În baza art. 207 alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
S-a luat act că inculpatul A. este arestat în altă cauză.
În baza art. 207 alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
S-a luat act că inculpatul B. este arestat în altă cauză, precum și că persoanele vătămate C., D. și E. nu s-au constituit părți civile în cauză”.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, precum și inculpații B. și A.
Prin Decizia penală nr. 585/2017 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, B. și A. împotriva sentinței penale nr. 1820 din 23 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Bacău.
A fost desființată, în parte, sentința apelată și, în fond, au fost reduse pedepsele aplicate inculpaților B. și A. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva Deciziei penale nr. 585/2017 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 29 iunie 2017.
După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind astfel înregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 28 iulie 2017, în procedura de filtru.
Constatând că cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public a fost declarată în termen legal și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434 - 437 C. proc. pen., prin încheierea din 29 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis-o, în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia, fiind stabilit termen de judecată la data de 24 noiembrie 2017, când s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 26 ianuarie 2018.
Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 26 ianuarie 2018, Înalta Curte a luat concluziile apărării și acuzării asupra recursului în casație de față, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat recurs în casație împotriva Deciziei penale nr. 585 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, cu privire la inculpații B. și A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea recursului în casație, Parchetul a criticat decizia instanței de apel, de reducere a pedepselor aplicate inculpaților, de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, cuantum care se situează sub limita minimă, de 3 ani închisoare, rezultată ca urmare a aplicării art. 43 alin. (5) C. pen. și a majorării cu jumătate a minimului special al pedepsei, de 2 ani închisoare, prevăzut de art. 207 alin. (3) C. pen.
Prin urmare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat aplicarea unor pedepse în limite legale inculpaților B. și A. pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., rap. la art. 43 alin. (5) C. pen.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în susținerea căii de atac exercitate se circumscriu unui unic aspect de nelegalitate, și anume, aplicarea unor pedepse nelegale inculpaților B. și A. pentru infracțiunea de șantaj, pe care instanțele de fond și apel au reținut că a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Sub aspectul situației de fapt, instanțele de fond și apel au reținut că, în perioada 05 martie 2015 - 19 martie 2015, inculpații B. și A. au exercitat acte de amenințare verbală asupra numitului D. și asupra familiei acestuia, solicitându-i nejustificat diferite sume de bani, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. (2) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.
Totodată, au reținut că primul termen al recidivei postexecutorii, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., l-a constituit pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 941 din 02 mai 2011 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 1137 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 27 august 2014, având un rest de pedeapsă rămas de executat de 163 zile.
În privința inculpatului B. starea de recidivă postexecutorie a fost reținută în raport cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1101 din 5 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 130 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău.
Astfel, instanța de apel a aplicat inculpaților B. și A., câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, ca urmare a admiterii apelurilor acestora și al parchetului și a reducerii pedepsei stabilite de instanța de fond de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 207 alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.
Potrivit art. 207 alin. (1) C. pen., constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
Totodată, potrivit alin. (3) al art. 207 C. pen., dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Art. 43 alin. (5) C. pen., având denumirea marginală „pedeapsa în caz de recidivă", stabilește că : dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate, limitele de pedeapsă, în condițiile reținerii stării de recidivă postexecutorie, sunt cuprinse între 3 ani și 10 ani și 6 luni închisoare.
Ca atare, dând eficiență dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., pedeapsa nu putea fi stabilită sub limita minimă de 3 ani închisoare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A., primul termen al recidivei l-a constituit pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 941 din 02 mai 2011 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 1137 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 27 august 2014, având un rest de pedeapsă rămas de executat de 163 zile, pedeapsa fiind considerată executată anterior comiterii infracțiunii de șantaj ce face obiectul prezentei cauze.
În consecință, instanța de apel a aplicat o pedeapsă nelegală inculpatului, sub minimul de 3 ani închisoare, stabilit ca urmare a majorării minimului special prev. de art. 207 alin. (3) C. pen., de 2 ani închisoare, cu încă jumătate, ca efect al aplicării art. 43 alin. (5) C. pen.
Ca atare, având în vedere că parchetul nu a declarat apel în cauză, astfel că, în apelul formulat de inculpat instanța nu putea aplica o pedeapsă mai mare de 3 ani închisoare, cât stabilise inițial instanța de fond, Înalta Curte va majora, în aceste limite, pedeapsa aplicată inculpatului A., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În privința inculpatului B., din conținutul hotărârii instanței de fond, reiese că starea de recidivă postexecutorie a fost reținută în raport cu o condamnare anterioară, la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1101 din 5 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1301 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău.
În cursul judecării recursului în casație, la solicitarea Înaltei Curți a fost atașată la dosar sentința anterior menționată, precum și referatul întocmit de compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei Bacău privind situația executării pedepsei aplicate inculpatului prin această hotărâre. Din conținutul acestor acte rezultă că inculpatul a început executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin hotărârea menționată, la 18 ianuarie 2013, urmând a fi considerată ca executată la 17 ianuarie 2020, așa încât, în raport cu data comiterii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze (05 martie 2015 - 19 martie 2015), în mod greșit, s-a reținut că inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie.
Înlăturarea recidivei postexecutorii, greșit reținute, nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, deși critica privind aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ar putea fi cenzurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nelegalitatea cuantumului pedepsei aplicate este generată tocmai de reținerea greșită a stării de recidivă postexecutorie, pe care instanța de casație nu o poate înlătura prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare.
În aceste condiții, Înalta Curte nu poate perpetua greșeala instanțelor de fond și apel reținând că limitele de pedeapsă sunt cele rezultate ca urmare a aplicării art. 43 alin. (5) C. pen., privind tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii.
Prin urmare, limitele în care instanțele puteau individualiza pedeapsa erau cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare și nu cele ce rezultau din aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., așa încât critica parchetului este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 585 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie numai cu privire la inculpatul A.
Va casa decizia penală atacată și rejudecând, va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 207 alin. (2) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Astfel, va dispune anularea formelor de executare emise urmare a deciziei penale susmenționate și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii față de inculpatul A. în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.
Totodată, va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații B. și A. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 585 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, numai cu privire la inculpatul A.
Casează decizia penală atacată și rejudecând, majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 207 alin. (2) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Anulează formele de executare emise urmare a deciziei penale susmenționate și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii față de inculpatul A. în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații B. și A. în cuantum de câte 360 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.