Decizia nr. 33/RC/2018
Asupra recursului în casație de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1128 din 9 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/197/2016, în temeiul art. 396 alin. (6), raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1), lit. b) și d), alin. (2) lit. b), art. 41 alin. (1) și art. 231 alin. (2) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 29/30 august 2015).
S-a constatat că inculpatul a fost reținut/arestat preventiv în cauză în perioada 13 noiembrie 2015-11 aprilie 2015.
În temeiul art. 396 alin. 6, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 48, art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1), lit. b) și d, alin. (2) lit. b), art. 41 alin. (1) și art. 231 alin. (2) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (faptă de la începutul lunii august 2015).
S-a constatat că inculpatul a fost reținut/arestat preventiv/arestat la domiciliu în cauză în perioada 25 noiembrie 2015-13 februarie 2016.
În baza art. 159 alin. (2) C. pen., s-a constatat stinsă acțiunea civilă exercitată împotriva inculpaților A. și B. de către părțile civile C., D. și E.
În temeiul art. 275 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 660 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., au fost obligate părțile civile C., D. și E. la plata a câte 440 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 396, alin. (5), coroborat cu art. 16, alin. (1), lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (faptă de la începutul lunii august 2015), prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1), lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen.
A fost constatat că inculpatul a fost arestat preventiv/arestat la domiciliu în cauză în perioada 14 decembrie 2015-26 februarie 2016.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost constatată încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat.
În temeiul art. 397 alin. (1) și art. 25 alin. (5) teza I C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile C., D. și E. împotriva inculpatului F.
În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 29/30 august 2015), prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1), lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen.
În baza art. 72, alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 09 noiembrie 2015 - la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive instituită împotriva inculpatului.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 și art. 1381 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile C., D. și E. împotriva inculpatului G., și a fost obligat inculpatul, la plata, către acestea a sumei de 67.000 euro, echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României în data plății, respectiv a sumei de 3.300 lei, cu titlu de daune materiale, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data săvârșirii infracțiunii (29/30 august 2015) până la data plății efective. A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea de acordare daune morale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru comiterea cărora inculpatul H. a fost trimis în judecată din șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată G.) și șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată A.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în șantaj în formă continuată (3 acte materiale, săvârșite în datele de 30 august 2015, 31 august 2015 și 03 septembrie 2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată A.) și șantaj (faptă din data de 30 august 2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată G.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată (3 acte materiale, săvârșite în datele de 30 august 2015, 31 august 2015 și 03 septembrie 2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată A.).
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 30 august 2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată G.).
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare).
În baza art. 72, alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, arestării preventive, arestului la domiciliu, respectiv de la 09 noiembrie 2015 - la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului la domiciliu instituită împotriva inculpatului în prezenta cauză.
S-a constatat că persoana vătămată A. și G. nu s-au constituit părți civile în procesul penal împotriva inculpatului.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 3.400 lei, 1.300 lei și 100 euro, consemnate la SC I. SA cu chitanța din 11 noiembrie 2915 și recipisa, chitanța din 11 noiembrie 2015 și recipisa (vol. I dosar urmărire penală, filele 433-434).
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a diferenței dintre suma totală de 9.000 euro și sumele anterior menționate (3400 lei, 1300 lei și 100 euro).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru comiterea cărora inculpatul J. a fost trimis în judecată din șantaj, prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată G.) și șantaj, prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată A.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată G.) și șantaj, prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată A.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03 septembrie 2015), prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată A.).
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată G.).
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare).
În baza art. 72, alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, arestării preventive, arestului la domiciliu, respectiv de la 09 noiembrie 2015 - la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului la domiciliu instituită împotriva inculpatului în prezenta cauză.
S-a constatat că persoanele vătămate A. și G. nu s-au constituit părți civile în procesul penal împotriva inculpatului, aceștia arătând în fața instanței, că nu doresc să participe în procesul penal nici în calitate de persoane vătămate.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 450 euro și 3.250 lei, consemnate la SC I. SA cu chitanța din 12 noiembrie 2015 și recipisa, respectiv chitanța din 12 noiembrie 2015 și recipisa (vol. I dosar de urmărire penală, filele 429-432).
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a diferenței dintre suma totală de 7.000 euro și sumele anterior menționate (450 euro și 3250 lei).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei pentru comiterea căreia inculpatul K. a fost trimis în judecată din șantaj, prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată A.), în șantaj în formă continuată, prev. de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată A.), cu reținerea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, din datele de 31 august 2015 și 03 septembrie 2015).
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul K., la pedeapsa de 3 ani închisoare (cu executare în regim de detenție), pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prev. de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată A.), cu reținerea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, din datele de 31 august 2015 și 03 septembrie 2015).
S-a constatat că persoana vătămată A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului, acesta arătând chiar, în faza de judecată, în fața instanței, că nu dorește să participe în procesul penal nici în calitate de persoană vătămată.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 5.000 euro.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (cu executare în regim de detenție), pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 31 august 2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată A.).
S-a constatat că persoana vătămată A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 4.000 euro.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul M. a fost trimis în judecată din infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată G.), în infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. (persoană vătămată G.).
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M., la pedeapsa de 2 ani închisoare (cu executare în regim de detenție), pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. (persoană vătămată G.).
S-a constatat că persoana vătămată G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului, acesta arătând, în fața instanței, că nu dorește să participe în procesul penal nici în calitate de persoană vătămată.
S-a dispus restituirea către inculpat a sumelor ridicate de la acesta cu ocazia percheziției efectuate în data de 09 noiembrie 2015 (sumele de 5.500 lei, 222 lei și 100 euro, ce au fost consemnate la SC I. SA prin chitanța din 13 noiembrie 2015 cu recipisa din 13 noiembrie 2015 - vol. I dosar de urmărire penală, filele 436-442).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 și art. 1381 C. civ., a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă exercitată de părțile civile C., D. și E. împotriva inculpaților H., J., K., L. și M.
În temeiul art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de luare a măsurii asigurătorii față de inculpatul K..
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, părțile civile C., D., E., și inculpații G., H., M., K., L. și J.
Prin Decizia penală nr. 623/Ap din 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/197/2016 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, părțile civile C., D., E. și inculpatul G. împotriva sentinței penale nr. 1128 din 9 iunie 2016 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2016, care a fost desființată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului J., soluționarea laturii civile și greșita reținere a stării de recidivă față de inculpatul G.
Rejudecând în aceste limite, a fost dispusă față de inculpatul G. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.
În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A fost dedusă, din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de arest preventiv de la 10 iunie 2016 la 18 mai 2017.
A fost descontopită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului J. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată A.);
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată G.), și înlătură sporul de 1 an închisoare.
Au fost majorate pedepsele aplicate față de inculpat, după cum urmează:
- de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată A.);
- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată G.).
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare.
A fost dedusă, din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10 iunie 2016 la 20 ianuarie 2017 și de arest preventiv de la 18 februarie 2017 la zi.
Au fost obligați inculpații G., J., M., K. și H. la plata de despăgubiri civile către părțile civile C., D. și E., după cum urmează:
- echivalentul în lei la data plății la cursul Băncii Naționale a României a sumei de 67.000 euro plus dobânda legală calculată de la data de 30 august 2015 la data plății;
- suma de 3.300 lei plus dobânda legală calculată de la data de 30 august 2015 la data plății cu titlu de daune materiale.
A fost respinsă acțiunea civilă promovată de părțile civile cu referire la inculpatul F.
A fost înlăturată dispoziția din sentința apelată privind latura civilă cu referire la inculpatul F.
A fost dedusă, din pedeapsa aplicată inculpatului H. perioada de arest la domiciliu de la data de 9 iunie 2016 la 18 mai 2017.
S-a constatat că inculpații K., M. și L. sunt arestați în alte cauze.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpații H., M., K., L. și J. împotriva aceleiași sentințe penale.
Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 13 septembrie 2017, a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul J. care, invocând dispozițiile art. 438 pct. 7 și 12 C. proc. pen., art. 4 și 5 de Convenția Europeană a Drepturilor Omului a solicitat admiterea cererii și să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunilor de șantaj.
Ulterior, apărătorul inculpatului J. a arătat că nu înțelege să susțină și cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.
În esență, a criticat faptul că probele care au fost analizate de către judecătorii instanței de apel au fost denaturat prezentate și interpretate, în fapt elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj fiind analizate doar prin prisma interpretărilor personale ale organului de cercetare penală și a interceptărilor telefonice așa cum rezultă din procesele verbale.
A solicitat să se observe că părțile vătămate G. și A. nu au fost audiate în cursul judecății în mod nemijlocit.
De altfel, a arătat că, în cursul urmăririi penale s-au făcut presiuni pentru ca aceștia să fie determinați să declare că au fost constrânși și amenințați să remită sumele de bani ce i-au sustras de la familia Trofin. În acest sens, a arătat că partea vătămată A. a făcut precizarea că față de acesta s-au făcut presiuni de către procuror în sensul de a recunoaște că l-ar fi șantajat. Totodată, cu privire la partea vătămată G. a arătat că nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă și a respins ideea că ar fi fost șantajat și constrâns, elementele de presiune exercitate de către organul de cercetare penală în sensul declarării că a fost supus unei constrângeri psihice în a remite bani către inculpații K., L. și M. fiind în mod deliberat un act de represiune nedreaptă împotriva acestuia. Drept urmare, a arătat că organul de cercetare penală sau instanța de judecată puteau aprecia această situație juridică a existenței unor elemente de constrângere doar în cazul în care partea vătămată ar fi fost lipsită de capacitate de exercițiu sau de folosință ceea ce nu este cazul în speță pentru a putea interpreta poziția subiectivă a părții vătămate.
În acest sens, a arătat că poziția subiectivă a părților vătămate nu a fost avută în vedere de cele două instanțe inferioare dând prioritate unor procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, convorbirile existente pe suport CD fiind de altfel nerecunoscute ca fiind vocea sa.
Mai mult, a arătat că probele declarate neconstituționale prin Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale sunt câștigate cauzei deși trebuiau înlăturate.
Deopotrivă, a menționat că instanța de apel a reluat argumentele instanței de fond apreciind ca temeinică hotărârea instanței de fond sub aspectul existenței infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, admițând apelul Ministerului Public doar sub aspectul individualizării pedepsei prin majorarea cuantumului fără să facă o analiză proprie a mijloacelor de probă, în lipsa unor declarații ale părților vătămate că asupra lor ar fi exercitat acțiuni de constrângere morală.
Prin încheierea din 7 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație a inculpatului J. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, întemeiată pe disp. art. 438 pct. 7 C. proc. pen. și s-a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casație respectiv, C8, în compunere de 3 judecători.
Pentru a dispune admiterea în principiu, instanța, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de inculpat în termenul prevăzut de lege, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434-436 C. proc. pen.
Totodată, s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) și art. 438 C. proc. pen.
Examinând pe fond recursul în casație, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., declarat de inculpatul J., în baza actelor și lucrărilor din dosar și în considerarea cazului menționat (pct. 7 al art. 438 C. proc. pen.) constată următoarele:
În susținerea căii extraordinare de atac, inculpatul J. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, arătând în esență, faptul că probele care au fost analizate de către judecătorii instanței de apel au fost denaturat prezentate și interpretate, în fapt elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj fiind analizate doar prin prisma interpretărilor personale ale organului de cercetare penală și a interceptărilor telefonice așa cum rezultă din procesele verbale.
A mai solicitat să se observe că părțile vătămate G. și A. nu au fost audiate în cursul judecății în mod nemijlocit iar, în cursul urmăririi penale s-au făcut presiuni pentru ca aceștia să fie determinați să declare că au fost constrânși și amenințați să remită sumele de bani ce i-au sustras de la familia Trofin.
În acest sens, a arătat că poziția subiectivă a părților vătămate nu a fost avută în vedere de cele două instanțe inferioare dând prioritate unor procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, convorbirile existente pe suport CD fiind de altfel nerecunoscute ca fiind vocea sa.
Mai mult, a arătat că probele declarate neconstituționale prin Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale sunt câștigate cauzei deși trebuiau înlăturate.
Conchizând, a solicitat admiterea recursului în casație, astfel cum a fost formulat,întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii de șantaj.
Înalta Curte reține că, recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale.
Ca atare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor și stabilirea vinovăției, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.
Înalta Curte având în vedere cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 591 din data de 1 octombrie 2015, publicată în M. Of., Partea I, nr. 861 din data de 19 noiembrie 2015 raportat la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocat de inculpatul J. constată că acesta este nefondat, drept pentru care va respinge recursul în casație pentru următoarele motive:
Sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.
Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situația de fapt.
Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul J. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.
Înalta Curte constată în raport de argumentele ce susțin cererea de recurs în casație invocate că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 și art. 43 C. pen. (2 acte materiale). Or, în prezent, această prerogativă este atributul exclusiv al instanțelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel.
Prin urmare, solicitarea recurentului inculpat J. de a se dispune achitarea sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat de cele două instanțe inferioare are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurentul urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casație ca al treilea grad de jurisdicție.
Astfel, o reanalizare a declarațiilor date de persoanele vătămate, în timpul urmăririi penale, motivând recurentul că au fost supuse unor presiuni pentru ca aceștia să fie determinați să declare că au fost constrânși și amenințați să remită sumele de bani sustrase de la familia Trofin presupune o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influențe asupra situațiilor faptice constatate și poziției subiective a acestora reținute de cele două instanțe inferioare, analiză ce excede unor verificări de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casație.
Or, scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de control judiciar, iar argumentele invocate de inculpat nu susțin niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind formal circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, legiuitorul urmărind prin această cale de atac extraordinară nu o rejudecare a litigiului, respectiv a fondului cauzei, ci o verificare a hotărârii pronunțate de instanțele de judecată din perspectiva legalității acestora. Cu alte cuvinte, recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara aspectele de legalitate și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea sentințelor și deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
Având în vedere limitele prevăzute de dispozițiile art. 447 C. proc. pen. prin raportare la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. invocat de inculpat și pentru care a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a invocat, formal, nelegalitatea hotărârii atacate, criticile formulate, vizând, în realitate, nelegala condamnare pentru infracțiunile de șantaj, urmărind, în esență, reevaluarea stării de fapt, reținută de ambele instanțe, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal.
În consecință, apreciind că starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme și, constatând că, din situația de fapt reținută de cele două instanțe în hotărârile pronunțate rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de șantaj, acestea făcând referiri concrete cu privire la realizarea elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.
Drept urmare, criticile invocate de inculpatul J. sunt neîntemeiate și, pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. va fi respins, ca nefondat, recursul în casație declarat împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul - inculpat J. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 150 lei, respectiv onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 520 lei, va rămâne în sarcina statului.
În ceea ce privește solicitarea intimaților - inculpați H., K., M. și L. dat fiind respingerea recursului în casație a recurentului - inculpat J. nu se mai impune examinarea cererii de recurs în casație prin prisma dispozițiilor art. 443 C. proc. pen. în ceea ce privește efectul extensiv al recursului în casație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul J. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2016.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 150 lei, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 520 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 februarie 2018.