Decizia nr. 749/2017
Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 140 din data de 29 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16 martie 2016 de Instanța Centrală de Instrucție nr. 4 a Tribunalului Național, Spania, pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare spaniole, cu respectarea regulii specialității.
Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iulie 2017 și până la data de 27 august 2017, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 29 iulie 2017, ora 02:00.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 29 iulie 2017, a fost înregistrată pe rolul instanței sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 102 alin. (1) Legea nr. 302/2004 rep., având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole pe numele cetățeanului turc A.
S-a reținut că, în susținerea sesizării Parchetului, la dosarul cauzei au fost depuse mandatului european de arestare emis la data de 16 martie 2016 de Instanța Centrală de Instrucție nr. 4 a Tribunalului Național, Spania, pe numele persoanei solicitate A., tradus în limba română, procesul verbal de consemnare a declarației persoanei solicitate, ordonanța de reținere din data de 29 iulie 2017, procesul verbal de depistare, fotografia și fișa dactiloscopică ale persoanei solicitate, copii de pe actele de identitate ale persoanei solicitate, procesul verbal de identificare a persoanei solicitate, copie de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, adresa din 28 iulie 2017 a Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen, tradusă în limba română.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că, din cuprinsul mandatului european de arestare susmenționat, rezultă că actul pe care se întemeiază este ordinul de căutare, de arestare și de detenție din data de 16 martie 2016, emis de Instanța Centrală de Instrucție nr. 4 a Curții Naționale de Investigații Preliminare nr. 108/2015, cu privire la persoana solicitată A., cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni împotriva sănătății publice prin trafic de droguri, comise în cadrul unei organizații, prevăzute și pedepsite de art. 368, art. 369 și art. 369 bis C. pen. spaniol.
În esență, s-a reținut că, persoana solicitată A. a participat într-o organizație internațională spaniolă-turcă dedicată introducerii în Spania de substanțe narcotice (heroină), provenite din țările din Europa. Ca membru al acestei organizații, misiunea sa a constat, cel puțin indirect, în întâlnirea în Spania cu o parte din organizația care are sediul în Madrid și Galicia, furnizarea de droguri și colectarea, personal sau prin alți membri ai organizației, a banilor proveniți din vânzarea și distribuirea drogurilor în Spania. La data de 15 mai 2015, doi membri ai organizației au fost reținuți în zona industrială Durango, având un rucsac ce conținea cantitatea de 9.952,3 grame de heroină, furnizată în Țările de Jos de către organizația turcă cu sediul în acea țară și din care face parte persoana solicitată A.
S-a menționat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legislația română în dispozițiile art. 367 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004 rep.
De asemenea, s-a mai reținut că, din examinarea actelor dosarului, a rezultat că nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.
Astfel, s-a constatat că, deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare spaniole, nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate și nu a invocat, în fapt, niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului european de arestare emis pe numele său.
În ceea ce privește aspectele invocate de persoana solicitată, în sensul că nu a comis faptele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare și că o altă persoană se folosește de identitatea sa, Curtea de Apel a apreciat că exced obiectului prezentei cauze, în condițiile în care nu au existat obiecții în ceea ce privește identitatea, urmând a fi lămurite de autoritățile judiciare spaniole.
Referitor la susținerea că a mai fost reținut și de către autoritățile judiciare olandeze, însă autoritățile judiciare spaniole nu au dorit să fie predat, prima instanță a constatat că, în urma verificărilor efectuate în prezenta cauză, la data de 28 iulie 2017, a rezultat că persoana solicitată A. figurează cu semnalare valabilă în baza de date a Sistemului de Informații Schengen.
Prin urmare, în contextul celor arătate, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce și în raport de dispozițiile Legii nr. 302/2004 incidente în materie, s-a constatat că nu există niciun impediment la executarea mandatului european de arestare, sens în care s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 august 2017, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 10 august 2017.
Susținerile asupra contestației de față au fost menționate în detaliu în practicaua care face parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 4251 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază contestația formulată de persoana solicitată ca fiind întemeiată, impunându-se admiterea căii ordinare de atac, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în procedura de executare a mandatului european de arestare, judecătorul de la instanța de fond a verificat, mai întâi, identitatea persoanei solicitate A. și, sub acest aspect, a reținut că persoana prezentată instanței nu are obiecțiuni privind identitatea, însă nu este de acord să fie predată autorităților spaniole.
Fiind audiată, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a precizat explicit că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile spaniole, întrucât nu au fost verificate susținerile sale în sensul că alte persoane se folosesc de numele său, iar solicitarea autorităților judiciare spaniole nu vizează persoana sa.
Așadar, deși A. nu a contestat că înscrisurile pe baza cărora i s-a stabilit identitatea ar corespunde adevărului, a învederat însă, în mod constant, că nu este persoana real solicitată de autoritățile spaniole, susțineri care relevă, în fapt, că acesta a avut obiecțiuni privind identitatea.
Actele existente în dosar la momentul pronunțării sentinței atacate, respectiv fotografiile de la filele 13-15 din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București - pe baza cărora s-a conchis că persoana arestată este persoana solicitată de autoritățile judiciare ale statului emitent - relevă existența unei identități între datele personale ale persoanei menționate în mandatul european de arestare și cea prezentă în fața instanței. Aceste înscrisuri - fotografie, fișă dactiloscopică - emană, însă, nu de la autoritățile spaniole, ci de la autoritățile române care au procedat la întocmirea lor cu ocazia depistării contestatorului pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă”.
Ulterior pronunțării hotărârii contestate, prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 02 august 2017, a fost depus, însă, la dosar un înscris nou, conținând fotografia persoanei solicitate, atașată de autoritățile judiciare spaniole la mandatul european de arestare și transmis statului de executare odată cu acesta (fila 32 dosar Curtea de Apel București).
Din examinarea comparativă a înscrisurilor anterior menționate, rezultă, la nivel rezonabil, existența unor diferențe privind înfățișarea persoanei căutate în baza mandatului european de arestare, pe de o parte, și persoana contestatorului, pe de altă parte, diferențe care dau naștere unor îndoieli privind identitatea celei dintâi și reclamă verificări suplimentare.
În acest sens, prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 02 august 2017, a fost înaintată Curții de Apel o fișa dactiloscopică conținând impresiunile digitale ale persoanei solicitate de autoritățile judiciare spaniole, a cărei examinare prin comparație cu fișa dactiloscopică existentă în dosarul Parchetului, conținând impresiunile digitale ale contestatorului A. luate la data de 28 iulie 2017 cu prilejul depistării sale în Aeroportul Otopeni, s-ar putea realiza în scopul verificării susținerilor contestatorului privind identitatea persoanei solicitate (fila 24 dosar Curtea de Apel București și filele 13-16 dosar parchet).
Efectuarea acestor verificări, dar și exigențele respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie, impun reluarea judecății în fața primei instanțe, respectiv Curtea de Apel București.
Față de cele arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 29 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.
Va desființa, în parte, sentința penală atacată numai în ceea ce privește punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A. și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Va menține actele îndeplinite până la data de pronunțării sentinței contestate, urmând ca prima instanță să solicite toate informațiile și să dispună verificările necesare pentru clarificarea identității persoanei menționate în mandatul european de arestare și cenzurarea susținerilor contestatorului sub acest aspect.
Totodată, va menține dispozițiile sentinței atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator se va plăti din fondul Ministerului Justiției și din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție se va plăti onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă pentru contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 29 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.
Desființează, în parte, sentința penală atacată numai în ceea ce privește punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține dispoziția sentinței atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă pentru contestator, se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 august 2017