Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 8/A/2018

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196/F din data de 13 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., privind revizuirea sentinței penale nr. 127 din 05 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosar nr. x/2/2013.

A fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 27 iunie 2017 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., fiind invocat temeiul prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen.

În esență, revizuentul a solicitat reducerea pedepsei de 17 ani închisoare, rezultată în urma contopirii a patru mandate, în Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 127/F din 5 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă cererea formulată de condamnatul A., privind contopirea pedepselor aplicate acestuia prin sentința penală nr. 344 din 13 august 2013 a Curții de Apel București, definitivă și sentința penală nr. 130 din 1 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 344/2013 a Curții de Apel București, aceea de 11 ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., sentința penală nr. 273/2007 a Tribunalului București;

- pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., sentința penală nr. 273/2007 a Tribunalului București;

- pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., sentința penală nr. 273/2007 a Tribunalului București;

- 3 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., sentința penală nr. 273/2007 a Tribunalului București;

- pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹, sentința penală nr. 168/2006 a Tribunalului București;

- pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., sentința penală nr. 168/2006 a Tribunalului București;

- pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., sentința penală nr. 168/2006 a Tribunalului București;

- pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 469/2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., sentința penală nr. 168/2006 a Tribunalului București;

- 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., provenită din sentința penală nr. 191/F din 8 mai 2012 a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare;

- sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 191/F din 8 mai 2012 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin nerecurare;

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 13/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 13 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e), provenind din sentința penală nr. 966/2010 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 16 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., provenind din sentința penală nr. 966/2010 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. provenind din sentința penală nr. 966/2010 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a constatat concurente pedepsele aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 168/2006 a Tribunalului București și sentința penală nr. 273/2007 a Tribunalului București, astfel cum au fost modificate în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunând recontopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 11 ani și 4 luni închisoare, 8 ani închisoare, 3 ani și 8 luni închisoare, 8 ani închisoare, 10 ani închisoare, 10 ani și 8 luni închisoare și 4 ani și 4 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare.

S-a constatat că din această pedeapsă rezultantă condamnatul a executat perioada cuprinsă între 11 mai 2009 până la zi-5 martie 2014, rămânând un rest neexecutat de 6 ani, 6 luni și 5 zile.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. a fost contopit restul rămas neexecutat de 6 ani, 6 luni și 5 zile cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 966/2010 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acelea de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare și 6 ani închisoare, precum și cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 191/F din 8 mai 2012 a Curții de Apel București, rezultând pedepsele de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare, 6 ani, 6 luni și 5 zile-rest neexecutat și 6 ani, 6 luni și 5 zile-rest neexecutat.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa rezultantă de 16 ani, la care se adaugă sporul de 1 an, aplicat prin sentința penală nr. 191/F din 8 mai 2012 a Curții de Apel București, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. au fost contopite și pedepsele complementare aplicate condamnatului în pedeapsa rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată din pedeapsă, de la 11 mai 2009, la zi-5 martie 2014.

Au fost anulate mandatele de executare nr. 2205 din 1 februarie 2013 emis de Tribunalul București, secția I penală, și nr. 368 din 3 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel București și dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, din următoarele considerente:

Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.

Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciara sub orice forma s-a produs:achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o fapta penala sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Așadar, s-a reținut că pot forma obiectul revizuirii, numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Întrucât sentința penală nr. 127/F din 5 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, nu conține o rezolvare a fondului cauzei, s-a apreciat că nu poate fi supusă căii extraordinare de atac.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuentul A.

Prin concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent,a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, având drept consecință reducerea pedepsei de 17 ani închisoare, rezultată în urma contopirii a patru mandate, în Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017.

Examinând calea de atac promovată de revizuientul condamnat A., atât din prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar, potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că sentința nr. 127 din 05 martie 2014, a cărei revizuire se cere a fost pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea unei cereri de contopire formulată de către condamnatul A., neîncadrându-se astfel, în dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, legiuitorul a dat noțiunii de hotărâre penală definitivă sensul de hotărâre prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal.

Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauze având ca obiect contopirea pedepselor, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României,potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (…) pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, analizând motivele invocate de revizuent în cererea introductivă la instanță și reiterate în calea de atac, Înalta Curte constată că susținerile acestuia în sensul reducerii pedepsei rezultante în cuantum de 17 ani închisoare, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Așadar, și sub acest aspect cererea de revizuire formulată de condamnatul A. este inadmisibilă.

În aceste condiții, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 196/F din data de 13 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 196/F din data de 13 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

Obligă apelantul - revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj