Decizia nr. 40/2018
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată de Fundația A. s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile nr. 20230 din 18 octombrie 2013, prin care Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea în evacuare formulată de reclamanta Uniunea Scriitorilor din România în contradictoriu cu pârâta Fundația A. A dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 1. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Fundația A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Scriitorilor din România. A obligat pe Fundația A. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.478,30 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la 1 august 2017, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct 7 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea atacată este potrivnică deciziei nr. 1118 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în Dosarul nr. x/1999.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimata Uniunea Scriitorilor din România s-au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 București, având în vedere că una din hotărârile pretins contradictorii a fost pronunțată de instanța supremă, excepția tardivității formulării cererii de revizuire, precum și excepția inadmisibilității acesteia, pentru lipsa contrarietății între hotărârile invocate. S-a solicitat totodată acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 7380 din 6 octombrie 2017, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței formulată de intimata Uniunea Scriitorilor din România. A declinat competența judecării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că una din hotărârile potrivnice la care se face referire în cererea de revizuire este pronunțată de secția civilă a instanței supreme.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 octombrie 2017, fixându-se termen pentru soluționarea acesteia la 17 ianuarie 2018.
La 1 noiembrie 2017, prin Serviciul Registratură, a fost înregistrată cererea formulată de Fundația A. de renunțare la judecata cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar.
Renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție, reglementat de art. 246 C. proc. civ., care poate avea loc oricând în cursul judecății, putându-se face atât în primă instanță, cât și în căile de atac, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, cum este cazul în speță.
Din reglementarea instituției renunțării la judecată reiese deci că aceasta este un act de dispoziție al părții, de care instanța trebuie să țină cont.
În conformitate cu prevederile art. 326 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate, conform alin. (3) al aceluiași articol, la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Prin urmare, în calea extraordinară de atac a revizuirii, în condițiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanța de judecată poate lua act de manifestarea voluntară de voință a revizuentei de renunțare la judecata căii de atac exercitate.
Ca atare, în speță, față de poziția procesuală a revizuentei, urmează a se ține cont de faptul că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, care sunt acte de voință ale părților cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște sau stabili aceste drepturi.
Respectând astfel principiul disponibilității părților specific procesului civil, Înalta Curte constată că în cauză revizuenta, prin reprezentantul său, a renunțat la judecata căii extraordinare de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., sens în care va lua act de această renunțare, reținând că manifestarea de voință a părții în acest sens a intervenit ulterior comunicării cererii de revizuire, ceea ce înseamnă că renunțarea poate interveni independent de poziția procesuală a intimatei.
În ceea ce privește solicitarea revizuentei de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de intimată și dovedite prin înscrisurile depuse, respectiv factura din 1 septembrie 2017 și extras-ul cu privire la tranzacție emis de Banca B. - Sucursala București, aceasta nu poate fi primită.
Intimata a făcut dovada că organizarea apărării sale în actualul proces, prin angajarea unui birou avocațial, s-a realizat de către reprezentantul său, C., cel care a semnat contractul de asistență juridică nr. 1824610 din 2 august 2017, depus la dosar.
Date fiind dispozițiile art. 246 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte va încuviința cererea intimatei privitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cuantumul acestora, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii acestora la suma de 1.000 lei, în raport de obiectul cauzei dedus judecății, de durata procedurii și de modalitatea finală în care a avut loc stingerea litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulată de Fundația A. împotriva sentinței civile nr. 20230 din 18 octombrie 2013 a Judecătoriei sectorului 1 București.
Obligă pe revizuentă la 1.000 lei cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata Uniunea Scriitorilor din România.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2018.