Decizia nr. 469/2018
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 18 mai 2015, reclamanta A. Dumbrăvița, prin C.I.I., B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a rețelei de distribuție de gaze naturale de pe raza com. Dumbrăvița, jud. Timiș, în suma de 72.248 lei (36.124 lei x 2 luni martie și aprilie 2015), precum și în continuare, câte 36.124 lei pe lună, până la încetarea lipsei de folosință, acțiunea fiind întemeiată pe instituția răspunderii civile delictuale.
Prin sentința civilă nr. 10748 din 01 octombrie 2015, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza, raportat la dispozițiile art. 103 și la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 675 din 15 iulie 2016, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată șt precizată de către reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 259/A din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul C.I.I., B., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 675 din 15 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a schimbat, în tot, hotărârea apelată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată și precizată de reclamant și a fost obligată pârâta SC D. SA (fosta SC C. SA) la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a rețelei de distribuție de gaze naturale de pe raza comunei Dumbrăvița, județul Timiș în lungime de 107.665,5 ml, în cuantum de 54.890,18 lei (27.445,09 lei/lună x 2 iunie - martie și aprilie 2015), precum și în continuare câte 27.445,09 lei/lună până la încetarea lipsei de folosință, precum și la plata sumei de 8.000 lei, cheltuieli de judecată în apel și, parțial, în primă instanță.
La data de 07 iulie 2017 pârâta SC D. SA (fosta SC C. SA) a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 259/A din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 49 3 al in. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:
Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-un litigiu evaluabil în bani, prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a rețelei de distribuție de gaze naturale de pe raza com. Dumbrăvița, jud. Timiș, în suma de 72.248 lei (36.124 lei x 2 luni martie și aprilie 2015), precum și în continuare, câte 36.124 lei pe lună, până la încetarea lipsei de folosință, acțiunea fiind întemeiată pe instituția răspunderii civile delictuale.
Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin. (2) din același act normativ, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i). în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
În ceea ce privește Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, acesta nu este aplicabilă în prezenta cauză, având în vedere că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată anterior publicării acestei decizii în M. Of., la data de 4 aprilie 2017, iar prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României stabilesc că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în M. Of. și au putere numai pentru viitor.
Astfel, în parag. 32 din decizia instanței de contencios constituțional se prevede în mod clar, fără echivoc, că „sunt supuse recursurile toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în M. Of. al României".
Susținerea recurentei-pârâte din punctul de vedere la raport, formulat de aceasta, fila 144 dosar recurs, în sensul că sintagma „sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate" este separată prin virgulă de sintagma „după publicarea prezentei decizii",astfel că instanța de contencios constituțional nu a stabilit drept condiție a aplicabilității deciziei Curții Constituționale ca hotărârea supusă recursului să fie pronunțată după publicarea deciziei, este nefondată, deoarece pârâta nu a arătat care ar fi acea interpretare a acestor sintagme despărțite prin virgulă, care ar înlătura excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a rezumat doar la a afirma că această condiție ar fi existat doar dacă cele două sintagme nu ar fi fost separate prin virgulă, fără a-și întemeia această concluzie pe vreun argument.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă mimai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Față de cele menționate și din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în cauza de față nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apei declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, valoarea pretențiilor solicitate fiind sub pragul valoric prevăzut de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
În consecința, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC D. SA (fosta SC C. SA Tg. Mureș) împotriva Deciziei nr. 259/A din 4 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.
Având în vedere sancțiunea procedurală aplicată recursului declarat de pârâtă, Înalta Curte constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 13.500 lei pretins de avocatul reclamantei A. Dumbrăvița prin administrator judiciar, întrucât nu se circumscrie criteriului de complexitate sau dificultate al cauzei, inclusiv cu privire la soluția dispusă asupra cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, sens în care, va face aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și va obliga pe recurentă la plata sumei 3.000 lei, cheltuieli de judecată reduse în favoarea reclamantei A. Dumbrăvița prin administrator judiciar.
În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) din V.C.P.C., reținând în motivare că: „nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejui stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial cuvenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse."
În considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a reținut și faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale „a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real (acute în limita unui cuantum rezonabil."
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC D. SA (fosta SC C. SA Tg. Mureș) împotriva Deciziei nr. 259/A din 4 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.
Obligă pe pârâta SC D. SA (fosta SC C. SA Tg. Mureș) la plata sumei de 3.000 lei către reclamanta A. Dumbrăvița prin administrator judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.