Decizia nr. 591/2018
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 8 decembrie 2017, petentul B.E.J., A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de bilet la ordin, emis la data de 7 octombrie 2015 de către SC B. SRL, scadent la data de 19 octombrie 2017, avalizat în nume propriu de către C., urmare a cererii de executare silită formulată de creditoarea SC D. SRL, împotriva debitorilor solidari SC B. SRL și C.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 15 decembrie 2017, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect încuviințarea executării silite cu privire la debitoarea SC B. SRL și crearea unui nou dosar (prezentul dosar).
În dosarul astfel creat, prin aceeași încheiere a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și drept consecință s-a dispus trimiterea cauzei Judecătoriei Ploiești spre competentă soluționare.
În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că la data sesizării organului de executare, debitoarea SC B. SRL avea sediul în sat Nucet, com. Chiojdeanca, județul Prahova, respectiv în raza de competență a Judecătoriei Ploiești.
Învestită prin declinare, Judecătoria Ploiești a pronunțat încheierea nr. 102 din data de 15 ianuarie 2018, prin care a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că potrivit dispozițiilor art. 651 alin (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (...), iar potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite de către instanța de executare.
Din analiza acestor prevederi legale Judecătoria Ploiești a concluzionat că, în materia încuviințării executării silite, competența instanței de executare are caracter exclusiv, respectiv instanța de la domiciliul sau sediul debitorului.
Întrucât în materia executării silite nu există un text de lege special care să determine instanța de executare în cazul pluralității de debitori cu domicilii sau sedii diferite, instanța a aplicat prin analogie prevederile art. 112 C. proc. civ. conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul cauzei, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență, îl constituie cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J., A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, emis la data de 7 octombrie 2015, privind pe creditoarea SC D. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC B. SRL,cu sediul în sat Nucet, com. Chiojdeanca, județul Prahova și cu debitorul C., cu domiciliul în sat Tovărășia, com. Milosești, județul Ialomița.
În materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, executarea silită a fost îndreptată împotriva a doi debitori solidari - SC B. SRL și C., având sediul și respectiv, domiciliul, diferite, considerent pentru care, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, ar reveni atât Judecătoriei Slobozia, cât și Judecătoriei Ploiești.
Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.
De asemenea, devin aplicabile prin analogie și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Slobozia, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitorului persoană fizică, respectiv instanței de la domiciliul debitorului C., aflat în sat Tovărășia, comuna Milosești, județul Ialomița.
Dispunând disjungerea capătului de cerere având ca obiect încuviințarea executării silite cu privire la debitoarea SC B. SRL, în mod eronat Judecătoria Slobozia a înțeles să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale în dosarul nou-format, având în vedere că măsura disjungerii, fiind o instituție pusă de legiuitor la dispoziția instanței de judecată atât în scopul unei mai bune administrări a justiției, cât și pentru respectarea dispozițiilor legale care impun soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu putea fi folosită ca argument pentru dezinvestirea instanței prin invocarea necompetenței teritoriale.
În consecință, având în vedere că, prin cererea formulată la data de 8 decembrie 2017,executorul judecătoresc a sesizat mai întâi Judecătoria Slobozia, instanță de executare competentă în raport de sediul unuia dintre cei doi debitori, față de dispozițiile legale mai sus-menționate, aparține acestei instanțe competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect „încuviințare executare silită”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2018.