Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 33/2018

Şedinţa din camera de consiliu din data de 16 ianuarie 2018

 

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub nr. 7912/30 din 29 octombrie 2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au chemat în judecată pe pârâta SC R. SA şi intervenientul forţat S. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale către reclamanţi, în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) din Ordinul CSA nr. 14/2011, după cum urmează:

- daune materiale şi morale solicitate de membrii familiei decedatei T., respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 7.285,15 RON, cu titlu de daune materiale, compuse din 6.276,77 RON, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire creştinească şi 1.008.38 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în dosarul penal, către reclamantul B., şi a sumei de 1.000.000 RON către fiecare din reclamanţii A. şi B., cu titlu de daune morale, în calitate de părinţi ai decedatei T.; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 RON către fiecare din reclamanţii C. şi D., cu titlu de daune morale, în calitate de soră şi frate ai decedatei T.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON către fiecare din reclamanţii E. şi F., cu titlu de daune morale, în calitate de bunici ai decedatei T.;

- daune materiale şi morale solicitate de membrii familiei decedatului Q., respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 11.057,85 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire creştinească, către reclamantul H., şi a sumei de 1,000.000 RON către fiecare din reclamanţii G. şi H., cu titlu de daune morale, în calitate de părinţi ai decedatului Q.; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 RON către reclamantul I., cu titlu de daune morale, în calitate de frate al decedatului Q.; obligarea la plata sumei de 200.000 RON către fiecare din reclamanţii J., K. şi L., cu titlu de daune morale, primii doi în calitate de bunici paterni şi ultima în calitate de bunica maternă ai decedatului Q.;

- daune materiale şi morale solicitate de membrii familiei decedatului U., respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 33.644,26 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire creştinească, către reclamanta M., şi a sumei de 1.000.000 RON către fiecare din reclamanţii M. şi N., cu titlu de daune morale, în calitate de părinţi ai decedatului U.; obligarea pârâtei Ia plata sumei de 300.000 RON către reclamanta O., cu titlu de daune morale, în calitate de soră a decedatului U.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON către reclamanta P., cu titlu de daune morale, în calitate de bunică paternă a decedatului U.

Prin sentinţa nr. 373 din 17 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., în contradictoriu cu pârâta SC R. SA şi intervenientul forţat S.

S-a dispus obligarea pârâtei SC R. SA la plata, către reclamanţi, a următoarelor sume:

- suma de 250 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta A.;

- suma de 7.463,84 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul B.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta C.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul D.;

- suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta E.;

- suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul F.;

- suma de 250 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta G.;

- suma de 11.057,85 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul H.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul I.;

- suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta J.;

- suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul K.;

- suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta L.;

- suma de 37.042,34 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta M.;

- suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul N.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta O.;

- suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta P.

Prin decizia nr. 474/A din data de 07 iulie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC R. SA prin lichidator judiciar V. - Filiala Cluj împotriva sentinţei nr. 373 din 17 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 474/A din data de 07 iulie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a declarat recurs pârâta SC R. SA, prin lichidator judiciar V. - Filiala Cluj.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluţia din data de 07 septembrie 2017, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 04 octombrie 2017, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă acestei căi de atac.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 05 octombrie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 13 noiembrie 2017, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 16 ianuarie 2018, fără citarea părţilor.

Analizând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95/2016:

" în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 634 C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunţată în apel, în soluţionarea unui litigiu patrimonial a cărui valoare este mai mică de 1.000.000 RON, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 369 din data de 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională a României, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost declarată neconstituţională.

În considerente, instanţa de contencios constituţional a reţinut ca, efect al constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a se aplica prevederile textului de lege în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul material prevăzut de acelaşi text de lege.

În consecinţă, dat fiind faptul că decizia atacată cu recurs în prezenta cauza a fost pronunţată la data de 07 iulie 2017, anterior publicării Deciziei nr. 369 din data de 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională a României în M. Of. nr. 582/20.07.2017, rezultă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma anterioară Deciziei nr. 369/2017.

Astfel, din interpretarea art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la interpretarea per a contrario a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că numai hotărârile pronunţate în soluţionarea litigiilor patrimoniale cu obiect evaluabil în bani în valoare de peste 1.000.000 RON sunt supuse recursului, anterior publicării Deciziei nr. 369 din data de 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională a României în M. Of. nr. 582/20.07.2017.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 29 octombrie 2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au chemat în judecată pe pârâta SC R. SA şi intervenientul forţat S. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale către reclamanţi, în temeiul art. 26 alin. (l) lit. a) din Ordinul CSA nr. 14/2011, după cum urmează:

- daune materiale şi morale solicitate de membrii familiei decedatei T., respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 7.285,15 RON, cu titlu de daune materiale, compuse din 6.276,77 RON, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire creştinească şi 1.008,38 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în dosarul penal, către reclamantul B., şi a sumei de 1.000.000 RON către fiecare din reclamanţii A. şi B., cu titlu de daune morale, în calitate de părinţi ai decedatei T.; obligarea pârâtei Ia plata sumei de 300.000 RON către fiecare din reclamanţii C. şi D., cu titlu de daune morale, în calitate de soră şi frate ai decedatei T.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON către fiecare din reclamanţii E. şi F., cu titlu de daune morale, în calitate de bunici ai decedatei T.;

- daune materiale şi morale solicitate de membrii familiei decedatului Q., respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 11.057,85 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire creştinească, către reclamantul H., şi a sumei de 1.000.000 RON către fiecare din reclamanţii G. şi H., cu titlu de daune morale, în calitate de părinţi ai decedatului Q.; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 RON către reclamantul I., cu titlu de daune morale, în calitate de frate al decedatului Q.; obligarea la plata sumei de 200.000 RON către fiecare din reclamanţii J., K. şi L., cu titlu de daune morale, primii doi în calitate de bunici paterni şi ultima în calitate de bunica maternă al decedatului Q.;

- daune materiale şi morale solicitate de membrii familiei decedatului U., respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 33.644,26 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire creştinească, către reclamanta M., şi a sumei de 1,000.000 RON către fiecare din reclamanţii M. şi N., cu titlu de daune morale, în calitate de părinţi ai decedatului U.; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 RON către reclamanta O., cu titlu de daune morale, în calitate de sora a decedatului U.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON către reclamanta P., cu titlu de daune morale, în calitate de bunică paternă a decedatului U.

Preţuirea obiectului cererii de chemare în judecată, în raport de care se determină atât competenţa instanţei, cât şi căile de atac cărora le este supusă hotărârea pronunţată de instanţa, se face, potrivit dispoziţiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Se mai reţine faptul că, în cauza, au incidenţă şi prevederile art. 98 şi art. 99 alin. (2) C. proc. civ. care, deşi cuprinse în acelaşi Titlu III al C. proc. civ., referitor la "Competenţa instanţelor", reglementează modul de determinare a valorii obiectului cererii de chemare în judecată, relevant pentru stabilirea căilor de atac cărora le este supusă hotărârea judecătorească într-un litigiu, căile de atac ce urmează a fi parcurse în raport de obiectul litigiului, precum şi taxa de timbru datorată în cauză.

Astfel, dispoziţiile art. 98 alin. (1) C. proc. civ., din Titlul III al C. proc. civ., referitor la "Competenţa instanţelor", prevăd:

"

Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere".

Alin. (2) al aceluiaşi art. prevede că:

"

Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii".

Faptul că pretenţiile deduse judecăţii derivă din acelaşi raport juridic de răspundere civilă delictuală, ce are ca izvor accidentul produs în cauză, face aplicabile şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

" în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Se reţine, astfel, faptul că în acţiunea de faţă sunt formulate mai multe cereri principale, ale căror valori se situează, pentru fiecare cerere principală în parte, sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

În consecinţă, din coroborarea dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că decizia civilă nr. 474/A din data de 07 iulie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti,

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, recursul declarat de pârâtă este inadmisibil, hotărârea pronunţată de instanţa de apel fiind una definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza 1 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC R. SA, prin lichidator judiciar V. - Filiala Cluj împotriva deciziei nr. 474A din 7 iulie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC R. SA, prin lichidator judiciar V. - Filiala Cluj împotriva deciziei nr. 474A din 7 iulie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 16 ianuarie 2018.