Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. Brăila a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA - Sucursala Agenţia Unirii la plata sumei de 706.259,58 RON reprezentând prejudiciu asigurat şi la plata penalităţilor de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere.
Prin precizarea depusă la data de 16 februarie 2016 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 706.259,58 RON, cu titlu de despăgubire şi a dobânzii legale, începând cu data de 24 septembrie 2015 până la achitarea despăgubirilor.
Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 188/Fciv/2015 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 3.239 din 26 mai 2016, a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta Asociaţia A. Brăila. A fost anulată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta B. SA împotriva terţului C. SRL şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 706.259,58 RON, cu titlu de despăgubire şi dobânda legală aferentă acestei sume, de la data de 24 septembrie 2015 până la data achitării efective a debitului principal şi la plata sumei de 5.661,90 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinţei civile nr. 3.239 din 26 mai 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă, a declarat apel pârâta B. SA - Centrul de Afaceri Sibiu prin lichidator judiciar D. Filiala Cluj, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin Încheierea din 21 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a constatat intervenită suspendarea de drept a judecării apelului declarat de pârâta B. SA - Centrul de Afaceri Sibiu prin lichidator judiciar D. Filiala Cluj până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/85/2016 a Tribunalului Sibiu.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că faţă de faptul că împotriva pârâtei-intimate SC B. SA s-a deschis procedura falimentului prin Sentinţa nr. 132/2017 din 16 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, devin aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 262 alin. (4) teza I din Legea nr. 85/2014.
Împotriva Încheierii din 21 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat recurs pârâta pârâta B. SA prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj şi a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În argumentarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă, a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut că judecata nu poate fi continuată, întrucât având în vedere obiectul şi calitatea părţilor din apelul ce formează obiectul prezentei cauze, dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile.
Recurenta-pârâtă susţine că prin apelul exercitat, apelanta-pârâtă B. SA tinde către valorificarea unor drepturi proprii deoarece, prin admiterea căii de atac, s-ar înlătura obligaţia de la plata despăgubirilor acordate intimatei-reclamante prin sentinţa civilă pronunţată de prima instanţă, fapt ce are consecinţe asupra creanţelor înscrise la masa credală a apelantei-pârâte B. SA faţă de care s-a deschis procedura falimentului.
Recurenta-pârâtă consideră că, prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/014 sunt aplicabile strict acţiunilor exercitate împotriva societăţii de asigurare, iar acţiunile şi căile de atac exercitate de aceasta nu cad sub incidenţa acestor prevederi legale.
Totodată, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că, suspendarea operează chiar şi în situaţia unei căi de atac promovate de societatea de asigurare, cum este cazul de faţă, atâta vreme cât în materia falimentului unei societăţi de asigurare legiuitorul nu a mai prevăzut o normă similară celei stipulate de art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 în sensul că nu sunt supuse suspendării de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii.
Intimata-reclamantă A. Brăila prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din această perspectivă precum şi din perspectiva criticilor recurentei, Înalta Curte reţine că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare.
În prezenta cauză măsura de suspendare, a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 care reprezintă sediul materiei pentru ipoteza în care procedura falimentului se declanşează faţă de societăţile de asigurare/reasigurare.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia faptul că, sub aspectul care interesează cauza dedusă judecăţii, art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 prevede că, hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, fără să mai conţină vreo dispoziţie de exceptare de la măsura suspendării, ca în ipoteza reglementată de art. 75 din acelaşi act normativ.
Într-o altă exprimare, în mod corect instanţa de apel a dat prioritate dispoziţiei art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, soluţionând astfel, corespunzător raportul dintre norma generală şi specială din perspectiva principiului norma specială derogă de la norma generală.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. SA prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva Încheierii din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.
Procesat de GGC - N