Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin reprezentant Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România, stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de pârât lor, în calitate de proprietari ai unei suprafeţe totale de 3.410 mp teren, situat în comuna C. jud. Iaşi, supus exproprierii în baza H.G. nr. 1.115/2010, modificată şi completată prin H.G. nr. 1.229 din 23 decembrie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.751/2012 din 20 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii. A fost admisă excepţia prematurităţii invocată de pârât. A fost respinsă, ca prematur promovată, cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri.
Tribunalul a constatat că excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârât este neîntemeiată, întrucât reclamanţii au liberul acces la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie.
Excepţia prematurităţii cererii invocată de pârât este întemeiată, întrucât dreptul reclamanţilor nu este actual, întrucât nu li s-a comunicat, potrivit art. 20 din Legea nr. 255/2010, hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii fixată de expropriator (această hotărâre nefiind emisă) potrivit art. 19 şi, prin urmare, cererea acestora apare ca fiind prematur promovată în raport cu procedura prevăzută de dispoziţiile speciale anterior menţionate.
Prin Decizia nr. 203 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 1.751/2012 din 20 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
Prin Decizia nr. 3.102 din 4 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 203 din data de 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei nr. 1.751 din data de 20 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, pe care a anulat-o, cauza fiind trimisă spre soluţionare pe fond la acelaşi tribunal.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 20 martie 2012 s-a emis decizia de expropriere colectivă, pentru întregul coridor de expropriere, iar prin adresa din 25 iunie 2012, care le-a fost comunicată reclamanţilor de către reprezentantul pârâtului, li se aduce la cunoştinţă acestora că sumele reprezentând despăgubiri s-au consemnat, anterior exproprierii, în mod colectiv, la dispoziţia persoanelor expropriate, prin recipisa din 31 ianuarie 2012. În aceeaşi adresă se arată că nu se va emite o decizie individuală de despăgubire, terenul fiind deja expropriat în baza Deciziei nr. 299/2012.
Reclamanţii recurenţi au contestat despăgubirile acordate, ambele instanţe apreciind că cererea este prematur formulată atât timp cât nu s-a emis hotărârea de stabilire a acestora care poate fi contestată în faţa instanţei, cu referire la dispoziţiile relevante ale Legii nr. 255/2010.
Dat fiind refuzul nejustificat de emitere a hotărârii individuale de despăgubire - în speţă acesta fiind de altfel exprimat expres, o respingere a cererii reclamanţilor ca prematur formulată le încalcă acestora dreptul constituţional de a se adresa instanţei pentru apărarea dreptului de proprietate, protejat de art. 480 şi urm. C. civ. în vigoare la data naşterii raportului juridic dedus judecăţii.
În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 4.118/2014 din 11 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de reclamanţii A. şi B., s-a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu Statul Român prin reprezentant Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeţei totale de 3.410 mp (compusă din suprafeţele de 3.195 şi 215 mp, teren situat în comuna C.), echivalentul în lei la data plăţii, al sumei de 21.143 euro, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată de Statul Român prin reprezentant Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de lei 2.040, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 299 din data de 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârât, s-au admis apelurile formulate de pârât şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 4.118/2014 din 11 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, hotărâre pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii, în parte, a acţiunii, astfel cum a fost precizată, fiind obligat pârâtul să plătească reclamanţilor, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeţei totale de 3.410 mp (compusă din suprafeţele de 3.195 mp şi 215 mp, teren situat în comuna C.), echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 10.025 euro, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin acestei decizii şi s-a decis compensarea onorariilor de avocat şi ale experţilor desemnaţi de expropriaţi şi expropriator în apel, fiind obligaţi intimaţii A. şi B. să plătească pârâtului suma de 850 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel a constatat că, referitor la pretinsa prematuritate, s-a pronunţat în primul ciclu procesual Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 3.102 din 4 iunie 2013.
Curtea de apel a reţinut că în dispută se află cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul expropriat având suprafaţa totală de 3.410 mp, compusă din suprafeţele de 3.195 mp şi 215 mp, teren situat în comuna C.
Instanţa de apel a considerat că statuarea Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 privitoare la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, este pe deplin aplicabilă în speţă, astfel că s-a efectuat o nouă expertiză, realizându-se evaluarea terenului expropriat raportat la preţurile de tranzacţionare în perioada de referinţă a exproprierii (2012).
Potrivit concluziilor comisiei constituite în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, valoarea totală a terenului în suprafaţă de 3.410 mp expropriat este de 10.025 euro, inferioară celei stabilite de prima instanţă, sub acest aspect apelurile apărând fondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin reprezentant Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România, indicând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea acestuia a arătat, într-o primă critică, că îşi menţine excepţia prematurităţii acţiunii, motivat de faptul că, în absenţa unei hotărâri de stabilire a dreptului real asupra terenului expropriat şi a valorii lui, reclamanţii nu au un obiect al contestaţiei.
Pe de altă parte, valoarea despăgubirilor în cuantum de 10.025 euro, reţinută prin raportul de expertiza efectuat în apel, chiar dacă este inferioară celei stabilite de prima instanţă, este mult prea mare raportat la valoarea de piaţă a imobilului expropriat. Astfel, din analiza raportului de expertiză efectuat în apel, rezultă că experţii au avut în vedere oferte de tranzacţionare a proprietăţilor imobiliare publicate în anii 2011 - 2012, şi nu tranzacţii efectiv încheiate.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele argumente:
Prin H.G. nr. 1.229 publicată în M. Of. nr. 918 din 23 decembrie 2011, de modificare şi completare a Hotărârii Guvernului nr. 1.115/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Iaşi - Etapa I - Varianta Sud" - Obiectiv 1 s-a stabilit lista finală a imobilelor supuse acestei proceduri, în care figurează şi reclamanţii cu două imobile, pentru care s-a stabilit valoarea de despăgubire, conform Legii nr. 255/2010.
La data de 20 martie 2012, s-a emis decizia de expropriere colectivă, pentru întregul coridor de expropriere, iar prin adresa din 25 iunie 2012 care le-a fost comunicată reclamanţilor de către reprezentantul pârâtului, li se aduce la cunoştinţă acestora că sumele reprezentând despăgubiri s-au consemnat, anterior exproprierii, în mod colectiv, la dispoziţia persoanelor expropriate, prin recipisa din 31 ianuarie 2012.
Reclamanţii recurenţi au contestat cuantumul de 16.141 lei acordat de pârât cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat, stabilit prin Anexa la Decizia de expropriere colectivă din 20 martie 2012.
În ceea ce priveşte prima critica a recursului declarat de către pârât, referitoare la prematuritatea demersului judiciar promovat de reclamanţi, întrucât nu s-ar fi emis o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor, instanţa supremă constată că această problema de drept a fost deja dezlegată în ciclul procesual anterior de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 3.102 din 4 iunie 2013.
Prin urmare, această critică nu poate fi primită şi analizată în ciclurile procesuale subsecvente, inclusiv în recursul pendinte, în raport de dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât excepţia prematurităţii acţiunii a fost deja tranşată irevocabil.
Referitor la cea de-a doua critică a recursului, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, recurentul reclamă faptul că instanţa de apel a omologat un raport de expertiză fundamentat pe oferte de plată, iar nu pe tranzacţii efective.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de aceiaşi fel în unităţile administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză".
Astfel, textul legal sus evocat indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor, la calcularea acestora trebuind să se ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială.
Aşa cum reiese din conţinutul memoriului de recurs pârâtul nu critică modul de stabilire a despăgubirilor prin raportare la textul legal incident, respectiv nu formulează critici privitoare la nerespectarea criteriilor legale, ci doar pe modul de apreciere al probelor care a determinat stabilirea unui cuantum superior, în opinia sa, al despăgubirilor pentru terenul expropriat.
Instanţa de apel a reţinut, în motivarea deciziei recurate, că prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 instanţa de contencios constituţional a stabilit că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituţionale.
Prin urmare, în apel s-a efectuat o nouă expertiză, realizându-se evaluarea terenului expropriat raportat la preţurile de tranzacţionare în perioada de referinţă a exproprierii (2012), şi nu prin raportare la ofertele de piaţă cum susţine recurentul, iar potrivit concluziilor comisiei constituite în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, valoarea totală a terenului în suprafaţă de 3.410 mp expropriat este de 10.025 euro, inferioară celei stabilite de prima instanţă.
Faptul că, în urma aprecierii probelor administrate, instanţa de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susţinută de recurent pune în discuţie o eventuală greşită stabilire a situaţiei de fapt în raport de probele administrate, critică ce nu poate fi cenzurată în recurs faţă de actuala configurare a cazurilor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În calea de atac a recursului nu are loc. o devoluare a fondului, această cale de atac putând fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate, instanţa de recurs neputând repune în discuţie şi reanaliza probele administrate, cum urmăreşte în realitate recurentul.
Or, simpla nemulţumire a unei părţi faţă de cuantumul despăgubirii acordate de către instanţa de apel nu este suficientă pentru casarea sau modificarea acesteia, legiuitorul impunând părţii nemulţumite obligaţia de a-şi fundamenta nemulţumirea şi de a-şi întemeia recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Faţă de considerentele prezentate, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca recursul pârâtului să fie respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Văzând culpa procesuală a pârâtului, Înalta Curte urmează a-l obliga pe acesta la plata sumei de 2.975 lei (onorariu avocat şi cheltuieli de deplasare) către reclamanţii B. şi A., cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - CNAIR împotriva Deciziei nr. 299 din data de 12 aprilie 2017, pronunţata de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă pe pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - CNAIR la plata sumei de 2.975 lei către reclamanţii B. şi A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.
Procesat de GGC - ED