Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 100/PI/2017 din data de 03 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.) împotriva Sentinţei penale nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunţată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curţii de Apel Oradea.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a avut în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 28 septembrie 2017, petentul A. (fost B., fost C.) a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., admiterea acesteia cu consecinţa anulării mandatului de arestare din 15 mai 2017, emis în baza Sentinţei penale nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/35/2017, prin care s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi emiterea unui nou mandat de arestare cu începere de la data soluţionării definitive a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, în care persoana solicitată are calitatea de suspect, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a reţinut că, în motivarea cererii sale, petentul a arătat că prin Hotărârea nr. 63 din data de 15 mai 2017 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/35/2017 s-a dispus admiterea cererii formulată de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Madame le Procureur de la Republique pres le Tribunal de Grande Instance de Bordeaux, la data de 29 martie 2017, cu referire la dosarul x, faţă de persoana solicitată A. (fost B., fost C.).
Instanţa, constatând că există un motiv de amânare a predării, în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a statuat că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen, iar, în consecinţă, s-a emis mandatul de arestare din 15 mai 2017, cu începere din momentul în care încetează motivul ce a determinat amânarea predării.
S-a mai învederat că în prezent, persoana solicitată A. (fost B., fost C.) este cercetată în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, în calitate de suspect, conform procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, a drepturilor şi obligaţiilor procesuale aferente, din data 27 septembrie 2017, motiv pentru care s-a apreciat că există un nou impediment legal în ceea ce priveşte predarea acesteia şi executarea mandatului de arestare emis în acest scop.
Totodată, contestatorul a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004, dacă persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, text de lege ce se coroborează cu dispoziţiile art. 112 din acelaşi act normativ, ce reglementează ipoteza predării amânate în cazul mandatului european de arestare.
De asemenea, s-a mai arătat că, atâta vreme cât persoana solicitată A. (fost B., fost C.) este urmărită penal în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, având ca obiect conducerea unui vehicul de către o persoană a cărui drept de circulaţie i-a fost suspendat, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. (2) C. pen., această situaţie constituie un motiv care împiedică predarea şi totodată face imposibilă executarea Hotărârii nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul cu nr. x/35/2017 şi implicit a mandatului de arestare din 15 mai 2017, emis în baza acesteia, situaţie ce face pe deplin aplicabil art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost anexată o copie a procesului verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect din data de 27 septembrie 2017.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 martie 2017 pe numele persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) şi a dispus predarea acesteia pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa pronunţată în absenţă din data de 07 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă Bordeaux, Franţa, având nr. de referinţă x, rămasă definitivă la data de 15 decembrie 2015.
S-a reţinut că prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Oradea a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.
S-a mai constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii conform art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, iar în baza dispoziţiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. (fost B., fost C.), pe o durată de 25 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A. (fost B., fost C.), ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
S-a dispus, conform art. 230 C. proc. pen., că administraţia locului de deţinere va reţine persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor pe o durată de 25 de zile până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a fixat termen pentru predare către autorităţile judiciare din Franţa în 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.
S-a constatat că persoana solicitată A. (fost B., fost C.) a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanţa din data de 09 mai 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/II.5/2017, începând cu ora 14:45.
S-a mai constatat că prin Încheierea penală nr. 36/IP din 10 mai 2017 s-a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10 mai 2017, până în data de 24 mai 2017, inclusiv.
Totodată, a fost revocată măsura arestării provizorii luate faţă de persoana solicitată A. (fost B., fost C.) prin Încheierea penală nr. 36/IP din 10 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea şi dispune punerea de îndată în libertate a acesteia, dacă nu este arestată în altă cauză.
Astfel, pentru a dispune în acest sens asupra cererii de executare a mandatului european de arestare, Curtea de Apel Oradea a constatat că pe numele persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) a fost emisă semnalarea de către autorităţile judiciare din Franţa la data de 29 martie 2017, în Dosarul nr. x, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală din 07 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Corecţional din Bordeaux, Franţa, în Dosar nr. x, rămasă definitivă la data de 15 decembrie 2015, condamnare dispusă pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat şi furt calificat, prevăzute şi pedepsite de art. 311 şi 450 C. pen. francez, constând în aceea că în perioada ianuarie - noiembrie 2012, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunilor de furt calificat, perioadă în care a sustras de pe teritoriul Franţei, din posesia unor companii specializate în echipamente agricole, un număr de 42 de tractoare, cauzând un prejudiciu de peste 3 milioane de euro, ulterior transportându-le în afara Franţei.
Curtea a constatat că persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii, că s-a emis un mandat european de arestare şi că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. (fost B., fost C.), în prezenţa apărătorului ales, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare şi aducere la cunoştinţă a motivelor reţinerii şi conţinutului mandatului european de arestare din data de 09 mai 2017.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile judiciare franceze au constat în aceea că în cursul lunii ianuarie 2012 şi până în 19 noiembrie 2012, s-au comis o serie de furturi de tractoare agricole în prejudiciul societăţilor care vând maşini agricole, respectiv un număr de 42 de tractoare, cauzând un prejudiciu de peste 3.000.000 euro. Cercetările au scos în evidenţă că faptele au fost comise de cetăţeni români care acţionau în Franţa, venind din Spania, unii dintre aceştia locuind în S. şi V. Aceştia utilizau ulterior camioane pentru a transporta tractoarele furate spre Ungaria, unde erau trucate şi revândute cu documente falsificate. Participarea activă a persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) în conducerea grupului infracţional organizat a fost dovedită pentru o perioadă începând cu ianuarie 2012 - 19 noiembrie 2012, dată la care tractoarele au fost furate, iar în cursul lunii aprilie 2012 au fost descoperite şi confiscate în România. Persoana solicitată nu a putut fi audiată însă a fost recunoscut în fotografii de persoana care a cumpărat un tractor şi de unul dintre complicii lui, respectiv de numitul D., care l-a descris ca fiind comanditarul său, fiind ulterior înlocuit de numitul E., asociatul său.
La termenul de judecată din 15 mai 2017 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A. (fost B., fost C.), care întrebată asupra consimţământului la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa, cunoscând caracterul irevocabil al acestuia. De asemenea, persoana solicitată a menţionat expres că în situaţia predării, nu renunţă la regula specialităţii, aspecte consemnate în declaraţia semnată şi ataşată la dosarul cauzei.
În esenţă, s-a menţionat că în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2.002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speţă cel din Franţa în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
De asemenea, s-a arătat că, în cauza în care a fost pronunţată decizia definitivă, desfăşurarea judecăţii în faţa autorităţilor judiciare franceze în lipsa persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) nu constituie un impediment la predare în condiţiile în care autorităţile franceze garantează acesteia efectivitatea dreptului la redeschiderea procesului penal prin intermediul exercitării opoziţiei, care are natura juridică a unei căii ordinare de atac de retractare.
Astfel, raportat la dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 Curtea nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.
Prin urmare, în contextul celor reţinute în cauză, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 şi nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de Apel Oradea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată, însă predarea către statul solicitant nu poate avea loc. de îndată, deoarece faţă de persoana solicitată A. (fost B., fost C.) se desfăşoară o procedură penală în România, respectiv în Dosarul nr. x/83/2014, având ca obiect acuzaţia de trafic de influenţă, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, având următorul termen fixat în cauză la data de 6 iunie 2017.
Aşa fiind, instanţa a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Totodată, Curtea a revocat măsura arestării provizorii luate faţă de persoana solicitată prin Încheierea penală din 10 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea şi a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia, dacă nu este arestată în altă cauză.
În ceea ce priveşte contestaţia la executare formulată de petent în prezenta cauză, Curtea de Apel Oradea a invocat în şedinţa din data de 3 octombrie 2017, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, pentru următoarele motive:
S-a avut în vedere că, în cauză, contestaţia formulată de A. (fost B., fost C.) vizează o hotărâre pronunţată în procedura specială a executării mandatelor europene de arestare prevăzută de Legea nr. 302/2004, şi nu o hotărâre pronunţată asupra fondului cauzei. Ori, Legea nr. 302/2004 nu prevede o astfel de procedură.
S-a menţionat că, este adevărat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, prevederile acestei legi, se completează cu cele ale C. proc. pen., dar, în acest caz nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 597, art. 598 şi următoarele C. proc. pen., câtă vreme Curtea de Apel Oradea este doar o instanţă de executare a unui mandat european de arestare şi nu o instanţă de executare în sensul acestor prevederi. Mai mult, contestaţia formulată de petent, vizează de fapt un mandat de arestare şi nu un mandat de executare a unei pedepse emis în baza unei hotărâri definitive de condamnare.
De altfel, s-a reţinut că, în cazul contestaţiei la executare formulată împotriva unei hotărâri penale definitive aceasta se poate face doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., iar motivul invocat de către contestatorul A. (fost B., fost C.), nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestaţie la executare.
De asemenea, prima instanţă a menţionat că în această procedură nu se poate dispune în sensul celor solicitate, şi anume ca amânarea predării persoanei solicitate să opereze până la soluţionarea definitivă a unui alt dosar penal decât cel stabilit definitiv de către instanţa de judecată prin hotărârea contestată, întrucât, dacă s-ar proceda în acest fel s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Totodată, s-a mai reţinut că A. (fost B., fost C.) a mai formulat o contestaţie la executare împotriva executării aceleiaşi sentinţe penale, solicitând în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în care persoana solicitată are calitatea de persoană cercetată, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Prin Sentinţa penală nr. 95/P.I./2017 pronunţată în Dosarul nr. x/35/2017, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.), împotriva Sentinţei penale nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunţată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curţii de Apel Oradea.
Prin Decizia penală nr. 537/A/2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/83/2014 în data de 29 septembrie 2017, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul A. (fost B.) împotriva Sentinţei penale nr. 112 din 19 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, iar în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea împotriva aceleiaşi sentinţe penale, care a fost desfiinţată în parte, în sensul că: în baza art. 5 C. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, s-a reţinut că pentru inculpaţi este mai favorabilă legea nouă, în vigoare din data de 01 februarie 2014. (...) Au fost înlăturate dispoziţiile instanţei de fond cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. (fost B.), de aplicare a pedepselor accesorii în baza art. 71 C. pen. din 1968 şi de suspendare a executării lor pe durata termenului de încercare. Au fost înlăturate din încadrarea juridică a faptei inculpatului A. (fost B.) dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi dispoziţiile art. 74 C. pen. din 1968, fiind majorată de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi s-a dispus executarea acesteia în regim de detenţie. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate care nu contravin deciziei menţionate.
Prin urmare, Curtea de Apel Oradea a observat că a fost soluţionată definitiv cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, contestatorul fiind condamnat cu executarea pedepsei în regim de detenţie, sens în care predarea persoanei solicitate, aşa cum rezultă din Sentinţa penală nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunţată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curţii de Apel Oradea, se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea pedepsei la termen.
În consecinţă, pentru motivele arătate, instanţa de fond, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.).
Împotriva acestei sentinţe, contestatorul A. (fost B., fost C.) a formulat contestaţie, criticând, pentru nelegalitate şi netemeinicie, soluţia Curţii de Apel Oradea de respingere, ca inadmisibilă, a contestaţiei la executare formulată în cauză, pentru motivele pe larg arătate cu prilejul dezbaterilor dar şi prin motivele scrise ale contestaţiei.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.), Înalta Curte constată că aceasta este fondată în considerarea următoarelor argumente:
Curtea de Apel Oradea a fost învestită, la data de 28 septembrie 2017, cu cererea de contestaţie la executare formulată de petentul A. (fost B., fost C.) întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la mandatul de arestare emis pe numele său în baza Sentinţei penale nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/35/2017, prin care, printre altele, s-a dispus amânarea predării sale până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea. Totodată, faţă de împrejurarea că, în prezent, contestatorul are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, acesta a solicitat emiterea unui nou mandat de arestare, cu începere de la data soluţionării definitive a acestei din urmă cauze, întrucât, în opinia sa există un nou impediment legal în ceea ce priveşte predarea şi executarea mandatului de arestare emis în acest scop.
Aşadar, în susţinerea contestaţiei la executare formulate, s-a invocat de către contestator, prin apărător, un caz suplimentar de amânare a predării, ivit ca urmare a faptul că acesta este cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, conform procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, a drepturilor şi obligaţiilor procesuale aferente, din data 27 septembrie 2017, depus la dosarul cauzei în susţinerea cererii sale.
În concret, în opinia contestatorului această împrejurare constituie o împiedicare la executare, în sensul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin hotărârea contestată în prezenta cauză, în esenţă, instanţa de fond a considerat inadmisibilă contestaţia la executare, apreciind că acest demers juridic nu poate viza o hotărâre pronunţată în procedura specială a executării mandatului european de arestare, cum este cazul contestatorului, arătându-se totodată că, instanţa investită nu este o instanţă de executare pentru a putea aprecia asupra cererii contestatorului în baza dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen., pe de o parte, dar şi că motivul invocat prin cererea de contestaţie la executare nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare, pe de altă parte, întrucât astfel s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, ceea ce este de asemenea inadmisibil.
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.
Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Deşi legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie, cum este cazul de faţă invocat de contestator, contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.
În plus, în aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, există deja o jurisprudenţă dezvoltată a Înaltei Curţi, sens în care se impune sublinierea că, prin Decizia penală nr. 1.499 din 06 decembrie 2016, instanţa supremă a statuat că, în ipoteza în care instanţa dispune, prin hotărârea pronunţată în procedura de executare a mandatului european de arestare, amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente până la soluţionarea definitivă a procesului penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, lămurirea dispozitivului hotărârii, în sensul că amânarea predării persoanei solicitate operează până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, aşa cum se prevede în art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se poate realiza pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
De asemenea, prin Decizia penală nr. 892 din 26 septembrie 2017, Înalta Curte a admis contestaţia la executare formulată de Parchet, constatând existenţa unui impediment la punerea în executare a hotărârii de extrădare către autorităţile solicitante, dat de împrejurarea că în cauză nu se dispusese arestarea persoanei extrădate în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare solicitante, ci fusese menţinută măsura controlului judiciar.
Prin urmare, în aceste condiţii şi având în vedere că, în procedura prevăzută de art. 598 C. proc. pen., cazurile de contestaţie la executare nu vizează doar hotărârile pronunţate asupra fondului cauzei, Înalta Curte constată că, sub acest prim aspect, soluţia Curţii de Apel Oradea de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei este neîntemeiată.
Totodată, instanţa de control judiciar constată că nici aprecierea instanţei de fond, în sensul neîncadrării cererii de contestaţie la executare în niciunul din cazurile prevăzute de art. 598 C. proc. pen., nu poate fi primită, în condiţiile în care situaţia invocată de contestator se circumscrie, aşa cum s-a arătat anterior, unei împiedicări la executarea hotărârii, respectiv a Sentinţei penale nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea.
Mai mult, în examinarea contestaţiei la executare, instanţa trebuia să verifice dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, dacă vizează executarea unei hotărâri penale, dacă motivul invocat se regăseşte printre cele prevăzute de lege şi apoi să analizeze pe fond cererea de contestaţie la executare.
Or, având în vedere că instanţa de fond nu a efectuat niciun demers pentru a verifica, în fond, temeinicia motivului invocat de către contestator pe calea contestaţiei la executare, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, Înalta Curte constată întemeiată calea de atac formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.), prin apărător, urmând a o admite, a desfiinţa sentinţa penală atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.) împotriva Sentinţei penale nr. 100/PI/2017 din data de 03 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Oradea.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.) împotriva Sentinţei penale nr. 100/PI/2017 din data de 03 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Oradea.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 35 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2017.
Procesat de GGC - ED