Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/45/2017, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În temeiul dispoziţiilor art. 103 şi 107 din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost respinsă sesizarea formulată de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania - dl. procuror superior A., privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 6 mai 2016, în Dosarul cu nr. de referinţă x VRs 48179/10, de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, întemeiat pe mandatul de arestare pentru executare, emis de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, la data de 17 martie 2016, în Dosarul cu nr. de referinţă x VRs 48179/10, pe numele persoanei solicitate B., aflată în stare de reţinere în baza Ordonanţei de reţinere nr. 31/2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, la data de 9 noiembrie 2017, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, în urma deducerii duratei de 265 zile (arest preventiv şi arestare temporară), aplicată prin sentinţa pronunţată de Instanţa Fürth (Bayern), Tribunalul Regional Nűrnberg-Fűrth, Germania, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanţa penală externă din Aichach (data sentinţei 14 martie 2011, 11 iulie 2011, precum şi 16 ianuarie 15, cu forţă juridică în 19 iulie 2011, precum şi 04 februarie 2015), în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/10, precum şi 1 AIC StVk 594/14, pentru săvârşirea a patru infracţiuni de: "furt în bandă agravant" şi "tentativă de furt în bandă agravant", prevăzute de: Fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a, art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) St:GB, fapta a IVa; art. 244 a alin. (1), art. 23 StGB C. pen. german.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate cu ocazia soluţionării cauzei au rămas în sarcina statului.
S-a dispus comunicarea hotărârii autorităţilor prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. x/45/2017 din 9 noiembrie 2017, s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind arestarea provizorie, pentru 30 de zile, a persoanei solicitate B., în baza sesizării Procuraturii Nűrnberg-Fűrth, Germania, privind executarea mandatului european de arestare emis la 6 mai 2016, în Dosarul nr. x VRs 48179/10, pentru arestarea şi predarea persoanei solicitate B., în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare (în urma deducerii duratei de 265 zile arestare preventivă şi arestare temporară) aplicată prin sentinţa penală a Tribunalului Regional Nűrnberg-Fűrth, Germania, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanţa penală externă din Aichach, Germania.
Mandatul european de arestare emis a fost înaintat instanţei în limba germană şi în limba română, împreună cu referatul procurorului.
La termenul de judecată din 9 noiembrie 2017, s-au adus la cunoştinţa persoanei solicitate informarea privind drepturile persoanei solicitate, un exemplar fiindu-i înmânat, un exemplar aflându-se la dosar, precum şi conţinutul mandatului european de arestare, conţinutul şi efectele regulii specialităţii, posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimţământului dat şi caracterul definitiv al hotărârii de predare, în baza consimţământului dat.
S-a procedat la ascultarea persoanei solicitate, B., cetăţean român, aceasta declarând că nu consimte să fie predată autorităţilor judiciare emitente a mandatului european de arestare, că nu renunţă la regula specialităţii, că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent şi este de acord să o execute în România. Totodată, a declarat că nu a mai fost urmărită penal, judecată, privată de libertate sau condamnată în alt stat membru al Uniunii Europene sau în vreun stat terţ, pentru aceleaşi fapte care fundamentează mandatul european de arestare emis.
A mai fost condamnată în Franţa la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru alte fapte şi în Germania la pedeapsa de 5 ani închisoare, hotărârea penală germană fiind recunoscută în România şi pentru care a fost transferată în ţară, fiind liberată condiţionat din executarea acesteia din urmă, la 11 octombrie 2017.
Declaraţia persoanei solicitate a fost ataşată la dosar.
În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, curtea de apel a constatat că Procuratura din Nűrnberg-Fűrth, Germania a emis mandatul european de arestare, la data de 6 mai 2016, pe numele persoanei solicitate, B., prin care se solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate pentru executarea restului de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare, după deducerea perioadei de 264 de zile de arest preventiv şi o zi arestare temporară, pedeapsă ce i-a fost aplicată de Instanţa Fürth (Bayern), Tribunalul Regional Nűrnberg-Fűrth, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanţa penală externă din Aichach, din 14 martie 2011, 11 iulie 2011, precum şi 16 ianuarie 2015, rămasă definitivă la 19 iulie 2011, precum şi 4 februarie 2015, în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/10, precum şi 1 AIC StVk 594/14, hotărâre care stă la baza mandatului european de arestare de faţă.
Mandatul european de arestare se referă la patru fapte penale care sunt descrise astfel, în cuprinsul mandatului:
"Fapta întâi: în data de 24 august 2010, acuzaţii B. şi C. şi persoanele urmărite D. şi E., au extras, în colaborare conştientă şi voită ca bandă, din spaţiile comerciale ale firmei F., Nűrnberg, 24 de articole cosmetice, 4 dispozitive de redare tip MP3, 1 stick de memorie USB, 1 agent de curăţare şi 2 perechi de boxeri, cu valoare totală de 569,28 euro pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească.
Fapta a II-a: în data de 06 septembrie 2010, la ora 14.15, acuzaţii B. şi G. şi persoana urmărită E., au extras, în colaborare conştientă şi voită ca bandă, din spaţiile comerciale ale firmei F., Erlangen, 2 sticle de whiskey şi trei sticle de cognac cu valoare totală de 106.95 euro, pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească.
Fapta a III-a: în data de 27 septembrie 2010, ora 14.30, acuzaţii H., I., G. şi B. şi persoana urmărită E. au extras, în colaborare conştientă şi voită ca bandă, din spaţiile comerciale ale firmei F. Guzenhausen, 15 sticle de alcool de înaltă calitate, în special whiskey, în valoare totală de 345,98 euro, pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească.
Fapta a IV-a: în data de 20 septembrie 2010, la ora 16.00, acuzaţii B., H., I. şi G., precum şi persoana urmărită E., s-au deplasat, în colaborare conştientă şi voită ca bandă, în spaţiile comerciale ale firmei F., Oberasbach, pentru a extrage de acolo din nou băuturi alcoolice de înaltă calitate. Cu puţin timp înainte ca prada să fie pusă de pe etajeră în rucsacul adus, făptaşii au fost deranjaţi de un angajat al F., au renunţat la intenţia lor şi s-au deplasat în direcţia casă. Acolo acuzatul H. a extras produse din tutun şi dulciuri cu o valoare a produselor de 14,60 euro, pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească."
Faptele constituie infracţiunile de furt în bandă agravat (fapta 1 - 3) şi tentativă de furt în bandă agravat (fapta IV).
Faptele sunt încadrare juridic astfel: Fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a, art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) St:GB, fapta a IVa; art. 244 a alin. (1), art. 23 StGB.
Infracţiunile sunt marcate de autoritatea juridică emitentă în categoria "furt în formă organizată sau jefuire agravantă", dintre cele 32 de categorii de infracţiuni, situaţie care exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări.
Mandatul european de arestare se bazează pe mandatul de arestare pentru executare, emis la 17 martie 2016, în Dosarul nr. 606 VRs 48179/10 de Procuratura Nűrnberg-Fűrth şi hotărârea penală de condamnare, menţionată.
La dosarul cauzei au fost ataşate hotărâri penale relevante, şi anume: Sentinţa penală nr. 2/FCJI/2017 din 13 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, Sentinţa penală nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 966 din 5 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă şi Sentinţa penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curţii de Apel Iaşi.
Din declaraţiile persoanei solicitate şi examinarea actelor dosarului, a rezultat următoarea situaţie juridică a persoanei solicitate şi următoarea situaţie de fapt:
Prin Sentinţa penală nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 966 din 5 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis şi s-a pus în executare acelaşi mandat european de arestare care face şi obiectul prezentei cauze, respectiv mandatul european nr. 606 VRs 48179/10 emis la 6 mai 2016 pentru executarea aceluiaşi rest de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanţa germană, dispunându-se amânarea predării persoanei solicitate, B., către Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus arestarea persoanei solicitate, mandatul de arestare urmând a fi pus în executare la momentul încetării motivului de amânare, respectiv executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de instanţa germană, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 36/2015 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin Sentinţa penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, în baza art. 1031 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a revocat executarea mandatului european de arestare nr. 606 VRs 48179/10 emis la 6 mai 2010 de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, faţă de persoana solicitată B. şi s-a revocat măsura arestării provizorii dispusă faţă de persoana solicitată, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania. Această hotărâre este definitivă, conform legii, art. 1031 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Revocarea executării mandatului european de arestare s-a dispus pentru că, la data de 17 octombrie 2016, semnalarea din sistemul Schengen privind executarea acestui mandat european de arestare a fost ştearsă.
Prin adresa nr. 886/68/SIRENE/DGE, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE informează Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi că, la data de 27 mai 2016, Biroul SIRENE Naţional din Germania a introdus semnalarea pe numele persoanei solicitate B., la semnalare fiind ataşat acelaşi mandat european de arestare, în urma căreia s-a declanşat, a doua oară, procedura de executare a aceluiaşi mandat european de arestare care face obiectul dosarului de faţă.
În referatul de sesizare a instanţei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi precizează că sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 302/2004, modificată şi că, prin reintroducerea în Sistemul de Informaţii Schengen a aceluiaşi mandat european de arestare, nu a avut loc. o revocare a deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, cum s-a reţinut prin Sentinţa penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, ştergerea alertei neechivalând cu revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare.
Instanţa a reţinut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională.
Dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 302/2004, modificată reglementează predarea persoanei solicitate, iar alin. (4) prevede că "În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".
Textul art. 111 alin. (4) din lege nu este aplicabil în cauză nici sub aspectul premisei prevăzute, respectiv "depăşirea termenelor maxime pentru predare", termene care sunt prevăzute de art. 110 din Legea nr. 302/2004 şi nici sub aspectul posibilităţii executării unui viitor mandat european de arestare întrucât, faţă de persoana solicitată B., nu a fost emis un alt mandat european de arestare bazat pe aceleaşi fapte şi în acelaşi scop, iar persoana solicitată nu a fost predată, pentru că autoritatea germană a şters semnalarea Schengen din sistem, finalizată cu revocarea executării mandatului european de arestare şi nu pentru că s-ar fi depăşit termene de predare. Aceasta este singura ipoteză şi singura bază legală care permite emiterea şi executarea unui nou mandat european de arestare întemeiat pentru aceleaşi fapte. În cauză, însă, se tinde la executarea, pentru a doua oară, a aceluiaşi mandat european de arestare, situaţie care nu este prevăzută de lege şi care este rezultatul retragerii mandatului european de arestare din sistemul Schengen, după pronunţarea hotărârii prin care se executase mandatul european de arestare.
Hotărârea penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a revocat executarea mandatului european de arestare nr. x VRs 48179/10, emis la 6 mai 2016 de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, împotriva persoanei solicitate B., pentru acelaşi scop, al executării restului de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare, este definitivă şi are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, care are ca obiect executarea aceluiaşi mandat european, emis de aceeaşi autoritate judiciară străină, la aceeaşi dată, împotriva aceleaşi persoanei solicitate, pentru acelaşi scop.
O analiză a legalităţii hotărârii penale nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, din punct de vedere al semnificaţiei ştergerii alertei Schengen, nu este posibilă şi depăşeşte cadrul procesual al investirii.
Prin hotărârea penală menţionată s-a stabilit, în mod definitiv şi cu autoritate de lucru judecat, revocarea executării mandatului european de arestare nr. 606 VRs 48179/10 emis de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, la data de 6 mai 2016.
Faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 111 alin. (4) din lege şi autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, au condus la respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate şi a sesizării formulate de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 6 mai 2016, în Dosarul nr. x VRs 48179/10, de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, pe numele persoanei solicitate B., pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de instanţa germană.
Soluţia de respingere a executării mandatului european de arestare emis pentru executarea unei pedepse, pentru că persoana solicitată B. este cetăţean român şi a declarat, conform art. 103 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent, ar fi condus la aplicarea art. 98 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 302/2004, care reglementează recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, dacă nu s-ar opune autoritatea de lucru judecat a Sentinţei penale nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, precum şi lipsa condiţiilor prevăzute de art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, care invalidează sesizarea.
Cu privire la recunoaşterea hotărârii penale de condamnare, a fost avut în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curţii de Apel Iaşi, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, în consecinţă, a fost recunoscută hotărârea penală de condamnare a numitei B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru care s-a dispus transferarea acesteia în România, pentru continuarea executării pedepsei, însă s-a respins cererea de recunoaştere şi punere în executare în România a sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Fűrth, secţia minori cu asesori populari, din 14 martie 2011 în Dosarul nr. 462 Ls 606 Js 48179/10 Jug, modificată şi rămasă definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Nűrnberg-Fűrth, secţia Minori din 11 iulie 2011 în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/2010 şi modificată prin hotărârea pronunţată la 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Augsburg Secţia externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, în Dosarul nr. 1 AIC StVk 594/14, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv pedeapsa pentru care a fost emis mandatul european de arestare din 6 mai 2016, motivat de faptul că această pedeapsă nu era executorie pe teritoriul statului de condamnare şi autorităţile germane nu au dispus asupra executării acestei pedepse, apreciind că nu este posibilă executarea întrucât condamnata B. nu a renunţat la regula specialităţii. Regula specialităţii fusese impusă iniţial în executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile germane, la data de 31 martie 2014, în Dosarul nr. 603 Js 45476/13, pentru urmărirea penală şi judecarea persoanei solicitate B., în procedura finalizată cu condamnarea acesteia la pedeapsa de 5 ani închisoare. B. a fost predată autorităţilor germane prin Sentinţa penală nr. 17 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Iaşi, în executarea mandatului european, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii. Raportat la acest beneficiu, autorităţile germane au apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare nu este executorie pe teritoriul german, întrucât B. nu renunţase la regula specialităţii.
Revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare s-a dispus prin hotărârea Tribunalului Augsburg, secţia externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, din 16 ianuarie 2015, după predarea persoanei solicitate autorităţilor germane, sub beneficiul regulii specialităţii, în baza mandatului european de arestare din 31 martie 2014, în Dosarul nr. 603 Js 45476/13, cu nerespectarea acestei reguli.
Din Hotărârea penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curţii de Apel Iaşi a rezultat că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru care s-a emis mandatul european de arestare, din 6 mai 2016, nu este executorie pe teritoriul statului membru emitent, revocarea suspendării condiţionate producându-se cu încălcarea regulii specialităţii la care persoana solicitată nu renunţase în procedura executării mandatului european de arestare dispusă prin Sentinţa penală nr. 17 din 19 mai 2014, aşa încât nici condiţiile de validitate ale mandatului european de arestare din 6 mai 2016, a cărui executare se solicită, nu sunt îndeplinite.
Pe de altă parte, s-a reţinut că o procedură de recunoaştere, pe cale incidentală, a hotărârii penale prin care s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, în urma revocării beneficiului suspendării condiţionate aplicată iniţial şi care face obiectul executării mandatului european de faţă, nu poate conduce la o soluţie de admitere şi recunoaştere a hotărârii penale şi de preluare a executării acesteia în România, întrucât ar fi contrară soluţiilor pronunţate prin Sentinţa penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 şi, respectiv, Sentinţa penală nr. 2/FCJI din 13 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Iaşi.
Persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore, de la 9 noiembrie 2017, ora 9:40 la 10 noiembrie 2017, ora 9:40, prin Ordonanţa de reţinere nr. 31/2017 din 9 noiembrie 2017, ora 9:40.
Pentru considerentele expuse, reţinând lipsa condiţiilor prevăzute de art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, autoritatea de lucru judecat a Sentinţei penale nr. 118/2017 a Curţii de Apel Bacău, precum şi absenţa condiţiei de validitate a mandatului european de arestare, sub aspectul caracterului executoriu al pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei suspendare condiţionată a fost revocată cu încălcarea regulii specialităţii, sub beneficiul căreia a fost predată autorităţilor germane prin Sentinţa penală nr. 17/2014 a Curţii de Apel Iaşi, instanţa de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, în temeiul art. 103 şi 107 din Legea nr. 302/2004, modificată, a respins sesizarea formulată de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania - dl. procuror superior A., privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 6 mai 2016, în Dosarul cu nr. de referinţă x VRs 48179/10, de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, întemeiat pe mandatul de arestare pentru executare, emis de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, la data de 17 martie 2016, în Dosarul cu nr. de referinţă x VRs 48179/10, pe numele persoanei solicitate B., aflată în stare de reţinere în baza Ordonanţei de reţinere nr. 31/2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, la data de 9 noiembrie 2017, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, în urma deducerii duratei de 265 zile (arest preventiv şi arestare temporară), aplicată prin sentinţa pronunţată de Instanţa Fürth (Bayern), Tribunalul Regional Nűrnberg-Fűrth, Germania, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanţa penală externă din Aichach (data sentinţei 14 martie 2011, 11 iulie 2011, precum şi 16 ianuarie 15, cu forţă juridică în 19 iulie 2011, precum şi 04 februarie 2015), în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/10, precum şi 1 AIC StVk 594/14, pentru săvârşirea a patru infracţiuni de: "furt în bandă agravant" şi "tentativă de furt în bandă agravant", prevăzute de: Fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a, art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) St:GB, fapta a IVa; art. 244 a alin. (1), art. 23 StGB C. pen. german.
Împotriva Sentinţei penale nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/45/2017, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe prin aceea că în mod greşit s-a apreciat că Sentinţa penală nr. 118 din 19 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, are autoritate de lucru judecat şi că incidentul care a condus la respingerea cererii de recunoaştere şi punere în executare în România a sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Fűrth, secţia minori cu asesori populari, la data de 14 martie 2011, în Dosarul nr. 462 Ls 606 Js 48179/10 Jug, modificată şi rămasă definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Nűrnberg-Fűrth, secţia Minori la data de 11 iulie 2011, în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/2010 şi modificată prin hotărârea pronunţată la 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Augsburg, secţia externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, în Dosarul nr. 1 AIC StVk 594/14, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, a fost unul temporar, şi anume lipsa caracterului executoriu al hotărârii prin care s-a revocat beneficiul suspendării executării acestei pedepse, precum şi încălcarea regulii specialităţii.
În atare condiţii, s-a apreciat că necesitatea lămuririi chestiunilor privind regula specialităţii, dacă aceasta a fost sau nu respectată la pronunţarea hotărârii de condamnare care face obiectul mandatului european de arestare, impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În aceleaşi coordonate, au fost invocate şi aspectele care vizează retragerea anterioară a alertei Schengen, impunându-se a fi obţinute lămuriri suplimentare, necesare în vederea recunoaşterii hotărârii şi executării acesteia pe teritoriul României, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte, examinând apelul prin prisma criticilor formulate, raportat la dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat, în materie penală, operează numai în cazul în care, cu privire la o persoană, s-a desfăşurat o judecată penală pentru o anumită faptă, considerată infracţiune.
În acest sens, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, în materie penală, se cere existenţa a două elemente identice între cauza judecată şi cauza care urmează a fi soluţionată, respectiv identitate de persoane şi identitate de obiect.
Dovada autorităţii de lucru judecat se face numai cu hotărârea judecătorească rămasă definitivă, din care trebuie să rezulte că o persoană a mai fost judecată pentru aceeaşi faptă.
Pe de altă parte, trebuie realizată distincţia între autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, între cele două existând o distincţie esenţială. Astfel, condiţia de aplicare a principiului autorităţii de lucru judecat presupune, aşa cum s-a arătat, o identitate de persoană şi o identitate de obiect, care opreşte reluarea judecăţii, în timp ce puterea de lucru judecat impune consecvenţă în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis - în lipsa unor elemente suplimentare - printr-o altă hotărâre.
Pornind de la aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut autoritatea de lucru judecat prin raportare la Sentinţa penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, având obligaţia de a judeca cererea pe fond, cu lămurirea, în prealabil, a unor elemente esenţiale, care au apărut ulterior pronunţării acestei hotărâri, cu consecinţe directe asupra prezumţiei de lucru judecat.
Astfel, Înalta Curte constată că, prin Sentinţa penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curţii de Apel Iaşi, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, în consecinţă, a fost recunoscută hotărârea penală de condamnare a numitei B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru care s-a dispus transferarea acesteia în România, pentru continuarea executării pedepsei, însă s-a respins cererea de recunoaştere şi punere în executare în România a sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Fűrth, secţia Minori cu asesori populari din 14 martie 2011 în Dosarul nr. 462 Ls 606 Js 48179/10 Jug, modificată şi rămasă definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Nűrnberg-Fűrth, secţia Minori din 11 iulie 2011 în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/2010 şi modificată prin hotărârea pronunţată la 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Augsburg, secţia externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, în Dosarul nr. 1 AIC StVk 594/14, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv pedeapsa pentru care a fost emis mandatul european de arestare din 6 mai 2016, motivat de faptul că această pedeapsă nu era executorie pe teritoriul statului de condamnare şi autorităţile germane nu au dispus asupra executării acestei pedepse, apreciind că nu este posibilă executarea întrucât condamnata B. nu a renunţat la regula specialităţii.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 966 din 5 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis şi s-a pus în executare acelaşi mandat european de arestare care face şi obiectul prezentei cauze, respectiv mandatul european nr. 606 VRs 48179/10 emis la 6 mai 2016 pentru executarea restului de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanţa germană, dispunându-se amânarea predării persoanei solicitate, B., către Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus arestarea persoanei solicitate, mandatul de arestare urmând a fi pus în executare la momentul încetării motivului de amânare, respectiv executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de instanţa germană, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 36/2015 a Curţii de Apel Iaşi.
Sentinţa penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău nu are, însă, autoritate de lucru judecat, prin această hotărâre revocându-se doar punerea în executare a hotărârii pronunţate de instanţa română, nu şi mandatul european de arestare.
Prin Sentinţa penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curţii de Apel Iaşi, s-a respins cererea de recunoaştere şi punere în executare în România a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare germane, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, impedimentul identificat la acea dată de instanţa română referindu-se la lipsa caracterului executoriu al hotărârii prin care s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare. Ulterior, acest impediment a fost depăşit, autorităţile judiciare germane emiţând mandatul intern de executare a pedepsei de 2 ani închisoare, la data de 17 martie 2016 şi apoi mandatul european de arestare, la data de 6 mai 2016 (în Dosarul cu nr. de referinţă x VRs 48179/10).
Prin urmare, impedimentul a fost unul temporar, care ţinea de dreptul intern german şi de modul de aplicare a beneficiului regulii specialităţii.
Ca atare, instanţa de fond era obligată să lămurească, în prealabil, chestiunile circumscrise regulii specialităţii, dacă aceasta a fost sau nu respectată la pronunţarea hotărârii de condamnare care face obiectul mandatului european de arestare nr. 606 VRs 48179/10 din 6 mai 2016.
De asemenea, trebuia lămurit motivul retragerii anterioare a alertei Schengen, această retragere a alertei nefiind echivalentă cu retragerea mandatului european de arestare.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/45/2017, privind pe intimata persoană solicitată B.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/45/2017, privind pe intimata persoană solicitată B.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.
Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 8 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - GV