Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 9/A/2018

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2018

Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate de condamnatele A. şi B.,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 13 iulie 2017, condamnatele A. şi B. au solicitat desfiinţarea Deciziei penale nr. 216/A din 14 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi rejudecarea apelurilor formulate împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Condamnatele şi-au întemeiat cererea pe cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza a II-a C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei au arătat că doamna judecător C., ce a făcut parte din completul de judecată ce pronunţat Decizia penală nr. 216/A din 14 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 64 alin. (5) C. proc. pen.

Cu privire la cazul de incompatibilitate invocat, s-a susţinut că, prin Sentinţa penală nr. 379/F din data de 1 octombrie 2012, doamna judecător s-a pronunţat şi asupra plângerii împotriva rezoluţiei nr. x/P/2012 din 7 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, dată în aceeaşi cauză, rezoluţie ce a fost infirmată de procurorul ierarhic superior prin rezoluţia din 7 august 2012, ocazie cu care s-a dispus şi redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în acest dosar.

Ulterior, urmărirea penală s-a finalizat prin trimiterea contestatoarelor în judecată, prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 15 aprilie 2014, pentru aceleaşi fapte şi pentru aceleaşi încadrări juridice faţă de care anterior completul compus din dna judecător soluţionase plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului.

S-a mai menţionat că doamna judecător a formulat cerere de abţinere, întemeiată pe cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cerere ce a fost respinsă cu motivarea că soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de scoatere a sub urmărire penală a inculpatelor a vizat aceleaşi aspecte ce formează obiectul acuzaţiilor în cauză, însă doamna judecător nu a făcut o analiză a situaţiei de fapt reţinute sau a vinovăţiei, ci doar a condiţiilor formale de exercitare a plângerii împotriva soluţiilor procurorului. Şi împrejurarea că contestatoarea B., în calitate de inspector judiciar, a efectuat o analiză critică raportată la activitatea desfăşurată de doamna judecător la nivelul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti nu a fost considerată de natură a afecta imparţialitatea acesteia în sensul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Prin rezoluţia din 7 august 2012 emisă în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, menţinută prin Rezoluţia nr. x/II-2/2012 din 30 august 2012, s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) şi (2) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) şi la art. 10 lit. b) C. proc. pen., art. 249 alin. (2) rap. la art. 245 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 38 rap. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor A. şi B. pentru infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 264 C. pen. de la 1969 rap. la art. 17 lit. a) din Legea 78/2000 în legătură cu modul în care inculpatele şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, cu ocazia pronunţării Deciziei penale nr. 381/2012.

Prin Sentinţa penală nr. 379/F din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentele A. şi B. împotriva rezoluţiei din 7 august 2012 emisă în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

A menţinut această rezoluţie, precum şi rezoluţia din 30 august 2012, emisă în Dosarul nr. x/II-2/2012.

Ulterior, prin Ordonanţa nr. 10/C1 din 29 ianuarie 2014, a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a fost infirmată din oficiu rezoluţia mai sus menţionată, dispunându-se redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în acest dosar faţă de inculpate.

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 din 15 aprilie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, au fost trimise în judecată, în stare de libertate, inculpatele A., D. şi B., pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.

În esenţă, în actul de inculpare, s-a reţinut în ceea ce priveşte acuzaţia de abuz în serviciu, că, cele trei inculpate, în calitatea lor de judecători la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, întrucât, cu prilejul soluţionării Dosarului penal nr. x/2/2011, având ca obiect contestaţie în anulare, prin decizia penală pronunţată în cauză, nr. 381 din 22 februarie 2012, au desfiinţat în mod nelegal hotărârile judecătoreşti prin care numitul E. fusese condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, respectiv, Sentinţa penală nr. 1240 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, Decizia penală nr. 802 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia penală nr. 741 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, au anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani închisoare emis pe numele condamnatului E., cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit de către acesta din urmă, prin exonerarea de executare a unei pedepse privative de libertate de 7 ani închisoare, dar şi de la plata despăgubirilor civile în sumă de 18.839 684,5 lei, la care condamnatul fusese obligat către F.

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a făptuitorului, s-a menţionat în actul de inculpare, că, aceasta a constat în aceea că, pronunţarea de către cele trei inculpate a Deciziei penale nr. 381/2012, prin care a fost anulată condamnarea definitivă de 7 ani închisoare suferită de numitul E., a constituit un ajutor pentru acesta din urmă, în sensul de a nu mai executa pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin decizia definitivă nr. 741/R din 4 aprilie 2011 şi de a nu mai plăti despăgubirile civile la care fusese obligat.

Cât priveşte infracţiunea de fals intelectual, s-a reţinut că aceasta a constat în aceea că, cele trei inculpate, cu prilejul redactării Deciziei penale nr. 381 din 22 februarie 2012, pe care au pronunţat-o anterior, au atestat fapte şi împrejurări care nu corespund adevărului, respectiv, au susţinut nereal că toate dosarele derivate din Dosarul iniţial nr. x/P/2002 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au avut la bază aceeaşi situaţie faptică-cesiunea de creanţă şi obţinerea de credite, acelaşi prejudiciu şi aceleaşi părţi, aspectele atestate nereal regăsindu-se la paginile 24, 25, 31, 36, 46, 61 şi 62 din decizia pronunţată.

Prin Sentinţa penală nr. 97/F din 19 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata A., pentru infracţiunile de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) cu referire la art. 309 C. pen., favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata B., pentru infracţiunile de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă faţă de inculpatele A. şi B..

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatelor A. şi B. prin ordonanţele nr. x/P/2012 din 31 martie 2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 C. proc. pen. a disjuns cauza, atât pe latură penală cât şi pe latură civilă, în ceea ce o priveşte pe inculpata D.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit domnului avocat desemnat din oficiu, G., în cuantum de 360 lei, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatele B. şi D.

Prin Decizia penală nr. 216 din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală menţionată şi, rejudecând:

1. În temeiul art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 269 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.

În temeiul art. 38 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, în final, 4 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi.

2. În temeiul art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat-o pe inculpata A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 269 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 38 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei A., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, în final, 4 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi.

A menţinut măsurile asigurătorii instituite faţă de inculpatele B. şi A.

Le-a obligat, în solidar, pe inculpatele B. şi A. la plata dobânzilor legale aferente sumei de 18.838.804,50 lei calculate de la data de 22 februarie 2012 (data pronunţării Deciziei nr. 381/2012) până la data de 25 octombrie 2016 (data anulării Deciziei nr. 381/2012) către partea civilă S.C. F. S.A. prin lichidator judiciar SCP H. SPRL.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate ce nu contravin deciziei.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele D. şi B..

Le-a obligat pe inculpatele B. şi A. la plata către stat a sumei de câte 4500 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 1500 lei ocazionate de faza de urmărire penală şi 3000 lei ocazionate de faza de judecată.

A obligat-o pe inculpata D. la plata sumei de 1000 de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul dosar în faza de apel.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie au fost reţinute în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatele B., A. şi D. în sumă de câte 360 de lei, au fost reţinute în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat prezenta contestaţie în anulare inculpatele B. şi A.

Contestaţia în anulare a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 3 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/1/2017.

La dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul nr. x/2/2016 al Curţii de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a fost soluţionată plângerea contestatoarelor din prezenta cauză împotriva rezoluţiei nr. x/P/2012 din 7 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Dosarul nr. x/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în care a fost pronunţată decizia contestată.

Analizând contestaţia în anulare formulată de condamnatele A. şi B. prin prisma cazului invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., priveşte situaţia "când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate."

Contestatoarele A. şi B. au invocat cazul de incompatibilitate reglementat de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. conform căruia "Judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.", susţinând că doamna judecător C. a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală dată prin rezoluţia din 7 august 2012 emisă în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi la soluţionarea, în aceeaşi cauză, a apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatele B. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, într-adevăr doamna judecător, s-a pronunţat a soluţionat, prin Sentinţa penală nr. 379/F din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, plângerea formulată de petentele A. şi B. împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală din 7 august 2012 emisă în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Totodată, urmare a infirmării soluţiei mai sus menţionate prin ordonanţa nr. 10/C1 din 29 ianuarie 2014 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, trimiterii în judecată a contestatoarelor din prezenta cauză prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 15 aprilie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, soluţionării în primă instanţă a cauzei şi a căii de atac exercitate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatele B. şi D., doamna judecător a participat şi la judecarea apelului împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, făcând parte din completul care a pronunţat Decizia penală nr. 216 din 14 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2014 ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare.

De asemenea, reţine că la data de 3 august 2016, doamna judecător a formulat declaraţie de abţinere în cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în care a menţionat că a soluţionat plângerea inculpatelor împotriva soluţiei de netrimitere în judecată mai sus menţionate, precum şi faptul că anterior, inculpata B., în calitate de inspector judiciar, a efectuat o analiză, având în opinia sa valenţe critice, legată de activitatea pe care doamna judecător a desfăşurat-o la nivelul judecătoriei Sectorului 1.

Declaraţia de abţinere a fost respinsă prin încheierea din 7 septembrie 2016, cu motivarea că soluţia pronunţată de doamna judecător în Dosarul nr. x/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nu este de natură a conduce la existenţa unei suspiciuni rezonabile în sensul că imparţialitatea judecătorului este afectată în cauza de faţă, având în vedere că nu a făcut o analiză a situaţiei de fapt reţinute ori a vinovăţiei, ci doar a condiţiilor formale de exercitare a plângerii ce a fost formulată împotriva soluţiei procurorului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul contestaţiei în anulare sunt identice cu cele menţionate de doamna judecător în declaraţia de abţinere, soluţionată definitiv, prin respingerea acesteia, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea din 7 septembrie 2016, dată în Dosarul nr. x/2/2014, chiar dacă în cuprinsul acesteia s-a menţionat un alt temei de drept.

Revenind la prezenta contestaţie, Înalta Curte constată că soluţionarea plângerii la care au făcut referire contestatoarele a avut loc. la data de 1 octombrie 2012.

Or, textul art. 64 alin. (5) din noul C. proc. pen., care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, trebuie corelat cu textele art. 340 şi 341 C. proc. pen., instituţia "judecătorului de cameră preliminară" fiind introdusă în legislaţia naţională prin noul C. proc. pen..

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatele A. şi B.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (2) şi 6 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de condamnatele A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 14 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2014.

Obligă contestatoarele la plata sumei de câte 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 65 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - GV