Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2015, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea în parte a Hotărârii Colegiului Director al C.N.C.D. nr. 750 din 16 decembrie 2013, în ceea ce priveşte amenda în cuantum de 5.000 lei, aplicată CJCPCT Cluj.
La data de 24 aprilie 2014 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de intervenţie formulată de intervenientul A., în favoarea reclamantului Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2014, prima instanţă a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie, în temeiul art. 63 C. proc. civ.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 71 din 2 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a anulat în parte Hotărârea Colegiului Director al CNCD nr. 750 din 16 decembrie 2013, în ceea ce priveşte aplicarea amenzii de 5.000 lei reclamantului şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul A.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 71 din 02 februarie 2015 a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei în fond, cu consecinţa respingerii acţiunii.
Printr-o primă critică, recurentul-pârât susţine că raţionamentul instanţei de fond este eronat. Art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul răspunderii juridice individuale a participanţilor la săvârşirea unei contravenţii. Astfel, este consacrată posibilitatea angajării răspunderii juridice a tuturor celor care participă şi contribuie la săvârşirea contravenţiei.
În concret, la săvârşirea faptei contravenţionale constând în difuzarea colindului cu caracter discriminatoriu în cadrul unei emisiuni televizate a participat o pluralitate de autori: postul de televiziune X Cluj (care a difuzat emisiunea în cadrul căreia a fost expus colindul), RATUC Cluj Napoca (căreia îi aparţine Ansamblul Folcloric B., care a interpretat colindul) şi reclamantul CJCPCT Cluj, care a participat şi contribuit la săvârşirea contravenţiei, prin directorul Centrului, A., care a selectat şi înaintat colindul, spre a fi promovat prin difuzarea pe postul X şi a adus Ansamblului Folcloric, în scopul interpretării colindului împricinat.
Atât premisa instanţei de fond, în sensul că ar putea fi sancţionate doar acele persoane a căror contribuţie la săvârşirea faptei este percepută ca atare în opinia publicului, cât şi concluzia că nu poate fi angajată răspunderea juridică contravenţională faţă de reclamant, întrucât participarea acestuia, prin reprezentantul legal - A., nu ar fi fost adusă la cunoştinţa publicului larg în cadrul emisiunii în care s-a difuzat colindul împricinat, sunt irelevante şi eronate.
Este fără relevanţă juridică, în scopul stabilirii răspunderii juridice, dacă publicul larg a cunoscut toţi participanţii care, în calitate de coautori, au contribuit la săvârşirea contravenţiei. Pe de altă parte, fapta a produs efecte publice prin aportul decisiv al reclamantului. Calitatea în care intervenientul accesoriu A. a participat la săvârşirea faptei este, indubitabil, aceea de reprezentant/director al reclamantului CJCPCT Cluj.
Recurentul-pârât susţine că sunt îndeplinite toate condiţiile generale şi speciale pentru angajarea răspunderii delictual-contravenţionale a CJCPCT Cluj pentru fapta de discriminare săvârşită prin reprezentantul legal, faptă ce constă în alegerea şi promovarea unui colind de natură a conduce la vătămarea dreptului la demnitate şi a prestigiului socio-uman sau la crearea unei atmosfere ostile, degradante şi umilitoare la adresa persoanelor aparţinătoare comunităţii evreieşti.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17.06.2015, intimatul-reclamant Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că singura referire din cuprinsul hotărârii CNCD la posibila vinovăţie a reclamantului este aceea prin care se susţine promovarea colindului de către instituţia publică reclamantă. Însă, această vinovăţie nu este dovedită. Reclamantul nu a promovat colindul, neavând nicio implicare în difuzarea lui. În mod corect instanţa de fond a distins între cele două planuri factuale: demersurile anterioare emisiunii, care sunt cunoscute exclusiv de către realizatorii emisiunii şi planul mediatic, constând în difuzarea emisiunii pe postul de televiziune. Astfel, Curtea a apreciat corect că, pentru a exista participarea reclamantului la săvârşirea contravenţiei, ar fi fost necesar ca un observator rezonabil (telespectator) să poată trage concluzia că CJCPCT Cluj a contribuit în vreun fel la prezentarea colindului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29.06.2015, intimatul-intervenient A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanţa de fond a interpretat corect prevederile art. 2 alin. (4) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, raportat la faptele cauzei. În conformitate cu prevederile legale citate, pentru ca un comportament discriminatoriu să fie considerat contravenţie şi să fie susceptibil de a fi sancţionat, trebuie să se fi manifestat în public şi să fie perceput ca atare de consumatorul mediu şi diligent. Subiectul activ al contravenţiei trebuie perceput ca atare de subiectul pasiv, publicul, iar în lipsa acestei percepţii, faptei îi lipseşte tipicitatea.
Motivele referitoare la participarea Centrului în calitate de autor la săvârşirea contravenţiei şi calitatea în care intervenientul a ales colindul, respectiv cea în care a participat la emisiune, precum şi vinovăţia CJCPCT Cluj sunt chestiuni de fapt, tranşate de instanţa de fond pe baza probatoriului administrat şi care nu pot fi supuse controlului de legalitate al instanţei de recurs.
Instanţa de fond a făcut corect diferenţa între cele două calităţi ale intervenientului şi între cele două planuri ale faptelor: planul anterior emisiunii, în care a acţionat în calitate de impresar al ansamblului B. şi planul mediatic, în care a acţionat în calitate de reprezentant al Centrului, fără nicio legătură cu colindul interpretat. Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, între CJCPCT Cluj şi fapta imputată - promovarea unui colind cu caracter antisemit - nu există legătură întrucât Ansamblul care a interpretat colindul nu aparţine Centrului, iar promovarea colindului a fost realizată de X.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere cu privire la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Pentru a decide în sensul anulării parţiale a hotărârii CNCD nr. 750 din 16 decembrie 2013, instanţa de fond s-a raportat la prevederile art. 2 alin. (4) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi la existenţa a două planuri factuale ale împrejurărilor care au condus la sancţionarea instituţiei publice reclamante. Astfel, a reţinut că demersurile anterioare emisiunii TV, constând în pregătirea acestei emisiuni, nu au fost cunoscute publicului şi se detaşează de planul mediatic al emisiunii redate pe postul naţional de televiziune, la care a participat intervenientul A., în calitate de director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj şi în care a fost prezentat colindul considerat antisemit.
Plecând de la premisa acestei distincţii, instanţa de fond a privit faptele din perspectiva telespectatorului cu o diligenţă medie, care nu ar fi putut trage concluzia, urmărind emisiunea de pe X, că instituţia publică reclamantă a contribuit în vreun fel la prezentarea colindului sau că ar exista vreo legătură între colind şi instituţia publică reclamantă.
Chestiunile litigioase supuse controlului instanţei de recurs sunt chestiuni de drept, iar nu de fapt, care să nu poată fi supuse controlului de legalitate specific căii de atac a recursului.
Viziunea instanţei de fond asupra aplicării prevederilor legale incidente la faptele cauzei este greşită. O.G. nr. 137/2000 sancţionează comportamentele care, prin efectele pe care le generează, defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi. Art. 15 din actul normativ citat se referă la comportamentul manifestat în public. Această cerinţă, a manifestării în public a unui comportament (de natură a aduce atingere demnităţii, îndreptat împotriva unei comunităţi şi legat de apartenenţa acesteia la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie) este îndeplinită în cauză, de vreme ce colindul a fost difuzat pe postul de televiziune.
Complexul factual al cauzei a fost artificial scindat de către instanţa de fond. Fapta cu caracter discriminatoriu a constat în difuzarea colindului cu caracter antisemit, iar la săvârşirea ei a participat şi intimatul-reclamant CJCPCT Cluj, prin reprezentantul său legal. Acesta a fost contactat de către realizatorii postului de televiziune, în calitatea sa de director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj şi a colaborat la realizarea emisiunii, prin selectarea şi înmânarea (pe suport CD, către realizatorii emisiunii) a colindului, care, ulterior, a fost difuzat. Prin urmare, intimatul-reclamant a contribuit la săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute şi sancţionate de O.G. nr. 137/2000.
Voinţa persoanei juridice se manifestă prin membrii organelor de conducere, mandataţi cu puterea de a reprezenta persoana juridică în raporturile cu terţii, aspect care este confirmat, în speţă, de prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) lit. f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CDCPCT Cluj, adoptat prin Hotărârea nr. 68 din 28 martie 2007 a Consiliului Judeţean Cluj.
Artificială este, raportat la împrejurările cauzei, şi invocarea calităţii intervenientului de director al Ansamblului Folcloric B. Invitaţia de participare la emisiunea televizată şi de prezentare a colindelor care să fie difuzate în cadrul emisiunii a fost adresată de realizatorii emisiunii lui A., în considerarea calităţii sale de director al CDCPCT Cluj, împrejurare care rezultă cu certitudine din poziţiile exprimate în cauză de către reprezentanţii postului de televiziune X Cluj.
Rezumând, este greşită concluzia instanţei de fond, conform căreia sancţionarea contravenţională ar fi aplicabilă exclusiv persoanelor care, în opinia publicului larg, au contribuit la prezentarea colindului. Nu percepţia publicului asupra autorilor contravenţiei este relevantă pentru atragerea răspunderii contravenţionale, ci participarea la săvârşirea faptei contravenţionale. Sancţiunea este aplicabilă, în conformitate cu cadrul normativ incident, persoanelor în sarcina cărora, datorită comportamentului lor activ sau pasiv, poate fi reţinută o contribuţie la săvârşirea faptei cu caracter discriminatoriu.
Or, în speţă, o astfel de contribuţie a fost în mod corect reţinută în sarcina reclamantului de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) şi (5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2010, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, a sancţionat cu amendă contravenţională şi pe reclamantul CDCPCT Cluj.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea formulată de reclamantul Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul A., ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinţei civile nr. 71 din 2 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamantul Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul A., în interesul reclamantului Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2017.