Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 53/2018

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 3179765 din 28 februarie 2017 emisă de pârât.

Prin cererea depusă la termenul de judecată din 12 iunie 2017, reclamanta A. a solicitat suspendarea judecăţii cauzei întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la numirea tutorelui în dosarul privind punerea sub interdicţie înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea reclamantei de suspendare a judecăţii, conform dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii menţionate, a formulat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 414 raportat la art. 97 pct. 1 şi art. 483 C. proc. civ.

A menţionat recurenta că, în conformitate cu prevederile art. 487 raportat la art. 470 alin. (5) şi art. 486 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. civ., va formula şi depune motivele invocate în susţinerea căii de atac după redactarea şi comunicarea încheierii recurate.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 414 C. proc. civ., potrivit cărora asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere ce poate fi atacată cu recurs. Per a contrario, dacă nu s-a dispus suspendarea, recursul pe cale separată nu este admisibil, încheierea de suspendare putând fi atacată odată cu fondul, potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

A mai arătat că soluţiile pronunţate de prima instanţă pe fondul cererilor de suspendare şi de anulare sunt corecte şi legale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că cererea este nemotivată. În această situaţie, suntem în prezenţa unei neregularităţi procedurale a cererii de recurs, prin neîndeplinirea unei cerinţe prevăzute sub sancţiunea nulităţii, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât legiuitorul nu face o precizare expresă cu privire la ordinea de soluţionare a celor două categorii de excepţii (excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului), Înalta Curte a dat prioritate inadmisibilităţii întrucât vizează inexistenţa căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, astfel că primează excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recursul este îndreptat împotriva încheierii din 13 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a judecăţii, formulată de reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1).

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept, prin interdicţia judecătorească sau punerea sub curatelă a unei părţi, până la numirea tutorelui sau curatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) din acelaşi cod, asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, iar potrivit alin. (2), recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Înalta Curte constată că aceste dispoziţii legale reglementează calea de atac numai împotriva încheierii prin care a fost admisă cererea de suspendare a cauzei, or, în cauza dedusă judecăţii, suntem în situaţia în care a fost respinsă cererea de suspendare, caz în care această încheiere a primei instanţe poate fi atacată doar odată cu fondul.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., text aplicabil şi în recurs, conform art. 494 din acelaşi cod, prevăd că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita calea de atac decât odată cu fondul, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Înalta Curte reţine că, în cauză, s-a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare, care constituie o încheiere premergătoare şi care, prin urmare, nu putea fi atacată separat.

Întrucât hotărârea judecătorească (categorie ce include şi încheierile premergătoare) este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în aplicarea principiului legalităţii căii de atac, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii este inadmisibil.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză a fost exercitată o cale de atac neprevăzută de lege şi va respinge recursul, ca inadmisibil.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 414 şi art. 466 C. proc. civ., constatându-se că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT