Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 ianuarie 2017, sub nr. 416/2/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2600853 din 03 iunie 2016 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei de imputare nr. 2600540 din 05 aprilie 2016 emise de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu; anularea Hotărârii nr. 91 din 16 august 2016, emisă de pârâta Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin care a fost respinsă plângerea împotriva Hotărârii nr. 2600853 din 03 iunie 2016 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu şi anularea Deciziei de imputare nr. 2600540 din 05 aprilie 2016 emise de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, cu consecinţa exonerării reclamantului de plata sumei de 499 lei ce i-a fost imputată, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 1789 din 17 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în considerarea calităţii părţii reclamante de funcţionar public cu statut special.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iunie 2017, sub Dosar nr. x/3/2017.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 4920 din 6 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii este reprezentat de actul administrativ jurisdicţional, prin care este finalizată procedura administrativă de contestare, astfel încât, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei se determină prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege şi la rangul central al Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, operând o derogare de la art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât reclamantul a folosit şi procedura administrativ jurisdicţională.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea Deciziei de imputare nr. 2600540 din 05 aprilie 2016 emisă de ITPF Giurgiu privind obligarea reclamantului A. la plata sumei de 499 lei, reprezentând paguba creată ca urmare a nerespectării de către reclamant a unor obligaţii de serviciu pe timpul exercitării funcţiei de şef birou; anularea Hotărârii nr. 2600853 din 03 iunie 2016 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul ITPF Giurgiu, emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de imputare; anularea Hotărârii nr. 91 din 16 august 2016 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, emisă în soluţionarea plângerii formulate împotriva acestei hotărâri, şi exonerarea reclamantului de la plata sumei imputate.
Înalta Curte reţine că actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, fost comisar şef de poliţie în cadrul Inspectoratului Teritorial de Poliţie de Frontieră Giurgiu (funcţionar public cu statut special).
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.
Această interpretare este conformă Soluţiei de unificare a jurisprudenţei adoptate în şedinţa judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competenţă prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcţionarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conţin dispoziţii prin care să fie stabilită expres competenţa unei alte instanţe".
Soluţia se impune şi prin prisma Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 11 aprilie 2016, potrivit căreia, revine tribunalului competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect contestaţia formulată împotriva hotărârii emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor constituită pe lângă MAI.
Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtele Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CT