Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 9/C/2018 din data de 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 107/DCP din 14 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/177/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea revizuentă A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în contestaţie.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 127 din 01 noiembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/177/2016, Judecătoria Aleşd, în baza art. 586 alin. (6) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Aleşd, cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii penale în cuantum de 2.400 lei, aplicată condamnatei A., prin Sentinţa penală nr. 44/2016 a Judecătoriei Aleşd, definitivă la data de 15 iunie 2016 prin Decizia penală nr. 460/A/2016 a Curţii de Apel Oradea, cu pedeapsa închisorii, întrucât a constatat că amenda penală de mai sus a fost achitată de condamnată prin chitanţa seria TS081 nr. 10000038170 din 28 octombrie 2016 emisă de Trezoreria Aleşd.
Cu privire la Sentinţa penală nr. 2 din 14 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/177/2017 a Judecătoriei Aleşd, Tribunalul Bihor a reţinut că prima instanţă, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva Sentinţei penale nr. 127/2016 pronunţată în Dosarul nr. x/177/2016 al Judecătoriei Aleşd. De asemenea în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuenta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 127/2016 pronunţată în Dosarul nr. x/177/2016 Judecătoriei Aleşd, în baza art. 586 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Judecătoriei Aleşd, cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii penale în cuantum de 2.400 lei, aplicată condamnatei A., cu pedeapsa închisorii. Totodată s-a constatat că amenda penală de 2.400 lei aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/2016 a Judecătoriei Aleşd, definitivă la data de 15 iunie 2016 prin Decizia penală nr. 460/A/2016 a Curţii de Apel Oradea, a fost achitată de condamnată prin chitanţa seria TS081 nr. 10000038170 din 28 octombrie 2016 emisă de Trezoreria Aleşd.
S-a arătat că această sentinţă a rămas definitivă la expirarea termenului căii de atac, prin necontestare.
Cu privire la cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei de mai sus, prima instanţă a arătat că potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. "Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă". De asemenea, potrivit art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., "Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României".
Din conţinutul acestor reglementări, Judecătoria Aleşd a concluzionat că revizuirea ca şi cale extraordinară de atac poate fi cerută numai împotriva unor hotărâri judecătoreşti, în temeiul cărora se rezolvă fondul litigiului, cum sunt hotărârile de condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, or în contextul în care revizuenta a solicitat pe această cale revizuirea unei hotărâri în temeiul căreia s-a respins sesizarea Biroului de executări penale cu privire la înlocuirea unei amenzi penale cu închisoarea, această situaţie nu corespunde nici obiectului revizuirii şi în mod evident nici vreunui caz de revizuire.
Analizând soluţia de mai sus, Tribunalul Bihor a constatat că este legală şi temeinică. Astfel, s-a arătat că nu se poate reţine existenţa unei hotărâri prin care să se fi soluţionat fondul cauzei, prin pronunţarea unei soluţii de achitare, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei. De asemenea, s-a constatat că nu există vreun interes procesual al petentei în promovarea căii extraordinare de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti care îi este favorabilă.
Prin urmare, Tribunalul Bihor a arătat că prima instanţă în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petenta condamnată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat contestaţie revizuenta A., criticând-o ca nelegală, dată în stare de eroare, neîntemeiată, lovită de nulitate absolută, solicitând casarea acesteia.
La termenul de judecată din data de 5 februarie 2018, Ministerul Public a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.
Analizând cu prioritate admisibilitatea contestaţiei formulată de revizuenta A., Curtea de Apel Oradea a constatat, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen. decizia pronunţată în calea de atac a contestaţiei nu este supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă.
Prin urmare, calea de atac formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 107/DCP din 14 noiembrie 2017 echivalează cu exercitarea unui drept pe care legea nu îl prevede, motive pentru care contestaţia formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 107/DCP din 14 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/177/2017, este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie revizuenta A., solicitând, prin cererea scrisă, în esenţă, anularea şi desfiinţarea în totalitate a Deciziei nr. 107/DCP/2017 şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire prin care a contestat amenda penală în cuantum de 2400 RON şi restituirea ei în totalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 28 februarie 2018, fiind repartizată aleatoriu Completului 5.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 107/DCP/2017 a Tribunalului Bihor prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de aceeaşi petentă împotriva Sentinţei penale nr. 2 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Aleşd, având ca obiect de revizuire Sentinţa penală nr. 127/2016 pronunţată în Dosar nr. x/177/2016 al Judecătoria Aleşd fiind definitivă.
Se reţine că în privinţa hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 9/C/2018 din data de 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 9/C/2018 din data de 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă revizuenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 martie 2018.
Procesat de GGC - GV