Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1929/2017

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2017

Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr. x/93/2013, la data de 10.06.2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., pronunţarea unei hotărârii prin care să se dispună obligarea pârâtei la remedierea erorii de publicare a numelui său în toate materialele şi pe toate suporturile, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro pentru prejudiciul adus reputaţiei şi imaginii sale şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3386 din 14.11.2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia nr. 283/A din data de 25 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul că a admis, în parte cererea şi a obligat pârâta să remedieze eroarea de publicare a numelui reclamantului în toate materialele şi suporturile ce privesc filmul "X". A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A.

Prin decizia nr. 4489 din 8.03. 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 283/A din data de 25 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 712/A din data de 12 octombrie 2016 a respins, calea de atac, ca nefondată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele:

În decizia dată, instanţa de apel reţine că "clauza de la art. 3.1 lit. m) poate fi interpretată şi în sensul că stipulează doar înlăturarea răspunderii materiale pentru situaţia în care nu este respectată obligaţia prevăzută la art. 3.1 lit. e) din contract".

Totodată, instanţa îşi contrazice aserţiunea de mai sus, reţinând că "capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la remedierea erorii de publicare a numelui reclamantului în toate materialele şi în toate raporturile, ca modalitate de executare directă a obligaţiei amintite, nu poate fi încuviinţat, întrucât prestaţia solicitată este una imposibil de adus la îndeplinire", acesta constituind motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, teza a doua din C. proc. civ. - hotărârea cuprinde motive contradictorii.

O altă apreciere a instanţei de apel este aceea că "o eventuală îndreptare a erorii de publicare nu poate fi efectuată decât de producătorul american".

Cu alte cuvinte, instanţa reţine că nu poate fi angajată răspunderea contractuală a pârâtei, deşi este de necontestat neîndeplinirea unei obligaţii contractuale clare, obiective. Instanţa de apel înţelege să nu antreneze răspunderea contractuală a intimatei, deşi condiţiile răspunderii sunt îndeplinite şi însăşi intimata recunoaşte eroarea de indicare a numelui.

Reproducerea unor texte dintr-un înscris (contractul dintre intimată şi un terţ), nesemnat, nedatat, nu este de natură a motiva o astfel de decizie de respingere a cererii recurentului.

Instanţa face o motivare care nu este întemeiată pe vreo constatare obiectivă şi dovedită a intenţiei reale a părţilor. Intenţia părţilor nu a fost de a introduce două clauze în contract care se contrazic reciproc, ci care se completează, după caz, în sensul de a proteja sau de a scoate din sfera răspunderii contractuale doar anumite situaţii de excepţie, limitative: omisiuni, nu comisiuni, indicarea greşită a numelui fiind un act comisiv, nu o omisiune.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este dată cu încălcarea art. 977, art. 978 şi urm. C. civ. - art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanţa trebuie să interpreteze clauzele contractuale în sensul în care acestea să producă efecte, nu în sensul ineficacităţii acestora.

Este evident că voinţa părţilor prin menţionarea clauzei cuprinse în art. 3.1 lit. m) nu a fost aceea de a face ineficace articolul 3.1 lit. e), ci de a stipula o obligaţie distinctă, de sine stătătoare în sarcina intimatei, de a înscrie numele reclamantului pe generic, deci o acţiune comisivă.

Or, intimata nu a omis să menţioneze numele, ci a făcut-o în mod eronat, săvârşind o acţiune-comisivă necorespunzătoare.

Societatea intimată era ţinută în mod direct să-şi execute obligaţiile corelative născute din acest contract, societatea S.C. C. S.R.L. fiind terţ la contract, aceasta neputând fi răspunzătoare faţă de acesta în baza principiul relativităţii contractelor.

Eroarea comisă de pârâtă, distorsionează semnificativ dreptul la afişarea corectă a propriului numelui reclamantului, aspect care în domeniul său de activitate este esenţial, având în vedere şi dimensiunea internaţională a prejudiciului.

Prejudiciul patrimonial nu trebuie dovedit, ci doar justificat. Or, atât timp cât dreptul la imagine, la personalitate şi, implicit la nume, este unul garantat de lege şi protejat de acesta, nefiind nevoie de o justificare suplimentară a unei sume sau alta.

Este de notorietate faptul că numele interpreţilor se înscrie pe genericul filmelor în care aceştia interpretează un rol, fiind o practică uniformă.

Utilizând regula de interpretare din art. 982, clauza cuprinsă în art. 3.1 lit. m) trebuie interpretată ca vizând acele situaţii de excepţie neîncadrate în clauza anterioară, de la art. 3.1 lit. e).

Cu alte cuvinte, doar lipsurile, lacunele sunt suplinite prin clauza din art. 3.1 lit. m), nu şi adăugirile sau erorile. Dovadă în acest sens este şi faptul că numele complet al reclamantului este A.

Cu toate acestea, pe genericul filmului s-a omis menţionarea întregului nume, prenumele Stelian nefiind înscris, fiind explicitată că numele de scenă este Claudiu Istodor, fără al doilea prenume.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este dată în contradictoriu cu practica judiciară constantă a Î.C.C.J., întrucât "Interpretarea contractului presupune determinarea şi calificarea conţinutului acestuia, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor născute în temeiul său.

Dacă voinţa părţilor este clar exprimată, nu se pune problema interpretării. Interpretarea este necesară doar în situaţia în care există discrepanţă între voinţa reală şi voinţa declarată a părţilor, când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori când contractul este incomplet".

Prin urmare, în cauză cele două clauze fiind contradictorii, cel puţin aparent, se impunea stabilirea voinţei reale a părţilor la încheierea contractului: (i) fie părţile au convenit să nu existe obligaţia de înscriere a numelui pe generic, fie (ii) există obligaţia de a-l înscrie şi aceasta a fost încălcată.

Or, de natura contractului de interpretare artistică sunt prestaţiile principale, artistice, precum şi cele accesorii, garantate şi de art. 96 din Legea nr. 8/1996 cu privire la dreptul artistului de a-i fi înscris numele pe materialele-suport. În niciun caz părţile nu au avut în vedere ca numele interpretului să nu fie înscris, sau să fie înscris greşit.

Intimata nu a luat toate măsurile de precauţie pentru a evita sau diminua consecinţele negative ale înscrierii greşite a numelui reclamantului pe generic, astfel încât nu poate fi exonerată de răspundere, pentru că ar fi trebuit să verifice ea însăşi genericul filmului, înainte de lansare, pentru a evita exact situaţia de faţă, fiind direct răspunzătoare cu privire la obligaţia de înscriere a numelui.

Se mai arată că motivarea instanţei de apel referitor la daunele pretinse, conform căreia partea hotărârii primei instanţe de apel cu privire la daune ar fi intrat în puterea lucrului judecat prin nerecurarea ei, încalcă în mod flagrant dispoziţiile privind autoritatea şi puterea de lucru judecat, precum şi cele privind efectele unei hotărâri casate, art. 500 C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea casată nu are nicio putere".

În acest sens, deşi instanţa de recurs a făcut referire clară că se pune problema daunelor interese, trasând o evidentă concluzie că acestea se impun, instanţa de apel a concluzionat că ar fi intrat în puterea de lucru judecat - deşi hotărârea casată nu are nicio putere.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reţine caracterul nefondat al recursului pentru motivele ce succed.

Prioritar, Înalta Curte învederează, că îşi însuşeşte în totalitate considerentele de fapt şi de drept al instanţei de apel.

Criticile recurentului, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., se referă, în esenţă, la existenţa unor motive contradictorii în considerentele deciziei şi încălcarea regulilor referitoare la interpretarea clauzelor contractuale, întrucât instanţa trebuia să interpreteze clauzele contractuale în sensul ca acestea să producă efecte, nu în sensul ineficacităţii acestora, precum şi la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 500 C. proc. civ.

Contrar opiniei recurentului, decizia instanţei superioare de fond nu cuprinde motive contradictorii, astfel cum rezultă din raportul întocmit în cauză la capitolul "Circumstanţele cauzei", ele reprezentând paşii logici făcuţi de instanţă în a demonstra soluţia pronunţată.

Împrejurarea că decizia luată în apel este contrară solicitării reclamantului, nu semnifică, încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de apel a interpretat clauzele de la art. 3.1. lit. e) şi art. 3.1 lit. m) din contractul încheiat între părţi, aplicând regula prevăzută de art. 978 C. civ. de la 1864, prin raportare la obligaţia de a trece numele reclamantului pe genericul de final al filmului, care există în temeiul dreptului moral la paternitatea interpretării, cu componenţa dreptului de a pretinde ca numele său să fie asociat interpretării, art. 96 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, coroborat cu imposibilitatea de a se renunţa la acest drept moral, conform art. 97 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Osebit de faptul că jurisprudenţa nu este izvor de drept, în apel nu au fost încălcate dispoziţiile referitoare la modul de interpretare a clauzelor contractuale, aşa cum rezultă din doctrină şi jurisprudenţă.

Curtea de Apel a reţinut, corect, că interpretarea dată celor două cauze produce efecte juridice, în sensul că producătorul are obligaţia de a înscrie pe genericul filmului numele interpretului însă, în caz de omisiune, este exonerat de răspunderea materială, în speţă înscrierea eronată pe generic a artistului cu numele de I. în loc de A.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, cererea reclamantului de remediere a erorii materiale, nu poate fi primită câtă vreme proprietatea asupra filmului aparţine producătorului S.C. C. S.R.L., căruia îi aparţine şi dreptul unic şi exclusiv în ceea ce priveşte utilizarea acestuia şi a elementelor şi drepturilor de proprietate intelectuală aferente, conform art. 15 din contractul încheiat între pârâtă şi producătorul filmului şi în condiţiile în care eroarea de publicare îi aparţine producătorului american.

Pertinentă este şi argumentaţia instanţei de apel sub aspectul imposibilităţii pârâtei de aducere la îndeplinire a prestaţiei solicitate din punct de vedere tehnică a pârâtei de a interveni în materialele şi suporturile filmului pus în circulaţie şi aflate în proprietatea unor terţi, neputându-se da, aşa cum se arată în apel, alte variante de reparaţii nesolicitate, cum ar fi o erată comunicată public.

Pretinde recurentul că au fost încălcate dispoziţiile art. 500 C. proc. civ. atunci când s-a reţinut puterea de lucru judecat a pretenţiilor privind ambele interese.

Critica este nefondată întrucât, aşa cum rezultă din decizia Înaltei Curţi pronunţată în primul ciclu procesual, reclamantul, care avea interes să critice hotărârea sub aspectul neacordării daunelor-interese, nu a declarat recurs împotriva primei decizii pronunţate în apel.

Ca tare, Înalta Curte prin decizia de casare a analizat doar motivele de recurs ale pârâtei S.C. B. S.A. cu privire la obligarea sa de a remedia eroarea de publicare a numelui reclamantului în toate materialele şi suporturile ce privesc filmul "X".

În consecinţă, critica referitoare la modul de acordare a daunelor pretinse urmează a nu fi analizată.

Pentru cele ce succed, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 712/A din data de 12 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2017.