Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 84/2018

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2018

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 5317 din 20 octombrie 2011, Judecătoria Buftea a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul D., dispunând rezilierea contractului de închiriere din 23.11.2002 şi evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Snagov, Judeţul Ilfov.

Împotriva Sentinţei civile nr. 5317 din 20 octombrie 2011 a formulat apel D., iar prin Decizia civilă nr. 3719/A din 17 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a fost admisă excepţia perimării cererii de apel şi în consecinţă s-a constatat perimat apelul formulat de D., împotriva Sentinţei civile nr. 5317 din 20 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi C..

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din data de 18.09.2012, Tribunalul, având în vedere că dezlegarea pricinii atârna de existenţa sau neexistenţa unui drept care făcea obiectul unei alte judecăţi, a dispus suspendarea judecării cauzei, conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2013.

Prin încheierea din data de 23.06.2015, tribunalul a dispus menţinerea suspendării judecării cauzei.

Aşadar, Dosarul nr. x/2011 a fost suspendat până la soluţionarea cauzei ce făcea obiectul Dosarului nr. x/2013, iar acest din urmă dosar a fost soluţionat definitiv la data de 24.06.2016, prin Decizia irevocabilă nr. 602/24.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

La data de 23.06.2017 s-a fixat termen pentru repunerea cauzei pe rol din oficiu pentru constatarea perimări, iar la data de 04.10.2017 apelantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii.

Instanţa de apel a constatat că, motivul suspendării cauzei dispusă de instanţă la data de 18.09.2012 a încetat la data de 24.06.2016 prin pronunţarea deciziei irevocabile din 24.06.2016 în dosarul nr. x/2013, moment de la care a început să curgă termenul de perimare de 1 an prevăzut de art. 248 din vechiul C. proc. civ.

S-a apreciat că, termenul de perimare s-a împlinit la data de 24.06.2017, având în vedere faptul că cererea de repunere pe rol formulată de apelant la data de 04.10.2017 s-a formulat după împlinirea termenului de perimare.

De asemenea, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 249 şi art. 250 din vechiul C. proc. civ., tot astfel cum nici apelantul nu a relevat motive temeinice care l-au împiedicat să solicite continuarea judecăţii după încetarea cauzei de suspendare.

Împotriva deciziei menţionate recurentul-pârât D. a declarat recurs.

În motivarea recursului, recurentul arată că, Decizia nr. 3719/A din 17 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, de constatare a perimării cererii de apel în dosarul nr. x/2011, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - ceea ce, potrivit art. 488, alin. (1), pct. 8 din Noul C. proc. civ. constituie motiv de casare.

De asemenea, recurentul solicită să se aibă în vedere şi faptul că pe rolul instanţelor există o cerere de revizuire a hotărârii definitive din Dosarul nr. x/2011, nefiind îndeplinite condiţiile stabilite de Tribunalul Ilfov prin încheierea din 18 februarie 2012, cu privire la termenul până la care este suspendată judecata respectivului dosar şi, implicit suspendată şi perimarea.

Cererea de revizuire, introdusă înaintea hotărârii recurate, are ca obiect tocmai continuarea judecăţii în acest dosar, astfel că admiterea excepţiei perimării invocate din oficiu reprezintă o încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material relative la suspendarea perimării pe timpul suspendării judecăţii.

Susţine recurentul că procesul început în Dosarul nr. x/2012 la Judecătoria Buftea, şi de care depinde dezlegarea pricinii, încă nu s-a încheiat, revizuirea hotărârii definitive aflându-se pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti, în Dosarul nr. 38.335/3/2017.

Ca urmare, suspendarea judecăţii în dosarul de faţă este neîntreruptă, în baza "încheierii" din 18 februarie 2012 a Tribunalului Ilfov, ceea ce impune casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Termenul legal de perimare va curge în funcţie de soluţia definitivă dată în dosarul de revizuire, care va încheia ciclul procesual al Dosarului nr. x/2013. Până atunci, potrivit legii, suspendarea judecăţii în Dosarul nr. x/2011 trebuie să se menţină, simultan cu menţinerea suspendării perimării.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurent, se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul susţine că decizia recurată nu este motivată, instanţa de apel fiind datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt în temeiul cărora şi-a format convingerea că nelucrarea dosarului îi este imputabilă.

Simpla referire generică la expirarea termenului de suspendare a perimării nu constituie o motivare convingătoare, iar, în această situaţie, este imposibil de exercitat controlul judiciar, ceea ce atrage casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul solicită să se constate că, în cazul de faţă, nu este îndeplinită condiţia ca acest dosar să fi rămas în nelucrare din motive imputabile lui, ci dimpotrivă era interesat, însă din motive neimputabile n-a avut cunoştinţă de soluţia şi argumentele instanţei, decât după ce a făcut personal o cerere în acest sens şi anume în 6 septembrie 2017, dată de la care a constatat că hotărârea privind respingerea apelului pe motivul lipsei de interes a rămas definitivă.

Recurentul mai susţine că, instanţa a încălcat dreptul său la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind consacrat şi prin art. 21 alin. (3) din Constituţia României, prin art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi prin art. 6 din C. proc. civ.

Or, în speţă, printr-o hotărâre nemotivată, instanţa de apel a încălcat principiile fundamentale consacrate de Constituţie sau de o lege organică, cum sunt accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi exercitarea căilor de atac.

Recurentul a solicitat totodată şi suspendarea judecăţii prezentei cauze motivat de faptul că pe rolul Tribunalului Bucureşti se află Dosarul cu nr. x/2017, având ca obiect revizuirea Hotărârii nr. 672A/2015 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă în Dosarul nr. x/2013, fostul Dosar nr. x/2012 de pe rolul Judecătoriei Buftea. Având în vedere că revizuirea aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti este, practic, ultima etapă procesuală a soluţionării Dosarului nr. x/2012 la care s-a referit Încheierea din 18 februarie 2012 a Tribunalului Ilfov, se impune suspendarea judecăţii în prezentul dosar, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului de revizuire nr. 38335/3/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, continuatorul Dosarului nr. x/2013.

Prealabil examinării prezentului recurs se impune precizarea că în cauză sunt incidente dispoziţiile vechiul C. proc. civ., în considerarea faptului că noile dispoziţii ale C. proc. civ. se aplică proceselor pornite după data de 15 februarie 2013. Cum prezenta cauză a fost promovată anterior datei de 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ. de la 1865, în raport cu care, motivele de recurs invocate de recurent pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9.

Referitor la cererea de suspendare a judecăţii recursului până la soluţionarea cererii de revizuire formulate de recurent împotriva Deciziei nr. 672A/2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 244 pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de apel, respectiv aceea de constatare a perimării apelului, Curtea apreciază că soluţionarea recursului formulat împotriva acestei soluţii nu depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată în dosarul având ca obiect cererea de revizuire, în prezenta cale de atac instanţa având a statua numai asupra incidentului perimării, nu şi asupra fondului cauzei. În consecinţă, instanţa urmează să respingă cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, Curtea constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată.

Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi exercitarea controlului judiciar de către instanţele superioare. Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă şi necontradictorie, din care să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, se poate înlătura arbitrariul şi se poate efectua controlul judiciar. Dreptul la un proces echitabil impune motivarea riguroasă a hotărârii judecătoreşti întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, s-a realizat, în mod corespunzător, actul de justiţie.

Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, întrucât ea reprezintă pentru părţi garanţia că cererile lor au fost analizate cu atenţie, inexistenţa motivării sau motivarea necorespunzătoare atrăgând casarea hotărârii astfel pronunţate.

Astfel, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, deoarece din analiza deciziei recurate rezultă că aceasta este motivată în fapt şi în drept, în rigorile cerute de art. 261 C. proc. civ. Împrejurarea că recurentul consideră a fi incorecte argumentele instanţei de apel nu echivalează în nici un caz cu lipsa motivării.

În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat, întrucât din examinarea considerentelor deciziei recurate rezultă că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 248 şi art. 250 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare, se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Prin urmare, perimarea implică prezumţia de renunţare tacită a părţii la judecată şi constituie, totodată, o sancţiune a pasivităţii ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum şi a oricăror persoane juridice. În consecinţă, revine părţii obligaţia de a face dovada că nu a stat în pasivitate sau că ar fi fost împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării, respectiv se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25/17.01.2002, a statuat că:

"perimarea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părţii."

După cum se poate observa, prin încheierea de şedinţă din data de 18.09.2012, tribunalul, având în vedere că dezlegarea pricinii atârna, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care făcea obiectul unei alte judecăţi, a dispus suspendarea judecării cauzei, conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2013.

Aşadar dosarul nr. x/2011 a fost suspendat până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2013, iar acest din urmă dosar a fost soluţionat irevocabil la data de 24.06.2016, prin Decizia nr. 602 din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În cauză în mod corect şi cu aplicarea întocmai a dispoziţiilor legale privind perimarea s-a statuat că motivul suspendării cauzei dispusă de instanţă la data de 18.09.2012 a încetat la data de 24.06.2016, prin pronunţarea deciziei irevocabile din 24.06.2016 în dosarul nr. nr. x/2013, moment de la care a început să curgă termenul de perimare de 1 an prevăzut de art. 248 din C. proc. civ.

Astfel, termenul de perimare s-a împlinit la data de 24.06.2017, ceea ce a condus în mod evident la concluzia că cererea de repunere pe rol formulată de apelant, recurentul din prezenta cauză, la data de 04.10.2017 a intervenit după împlinirea termenului de perimare.

Împrejurarea invocată de recurent cu privire la judecata cererii de revizuire indicată expres în cererea de recurs, nu poate constitui un motiv de întrerupere a perimării, în sensul celor arătate de recurent, întrucât revizuirea ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, constituie o cale de retractare, şi nu mai poate constitui o cauză pentru care s-ar impune suspendarea judecăţii. Textul art. 244 alin. (2) din C. proc. civ. prevede în mod expres că suspendarea dispusă în temeiul alin. (1) al aceluiaşi articol va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă. În consecinţă, formularea oricărei căi extraordinare de atac, nu poate justifica menţinerea suspendării în temeiul acestui text de lege.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 249 şi art. 250 din C. proc. civ., ce reglementează expres cauzele de întrerupere şi de suspendare a cursului perimării, formularea cererii de revizuire este lipsită de relevanţă, nefiind prevăzută printre motivele de întrerupere sau suspendare.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În consecinţă, Înalta Curte, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii formulată de recurent ca neîntemeiată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât D. împotriva Deciziei nr. 3719/A din 17 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL