Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 77/F din 11 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 15 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene, şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea autorităţii judiciare din Luxemburg şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16 mai 2018 de Tribunalul arondismentului Luxemburg, în dosarul de referinţă nr. x/16/CD, faţă de persoana solicitată A.
În baza art. 112 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004, şi art. 24 paragraf 1 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la finalizarea executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, ori până la liberarea condiţionată din această pedeapsă.
În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, art. 103 alin. (6) şi (10), art. 107 alin. (3) şi la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată 30 de zile, cu începere de la data încetării cauzei pentru care s-a dispus amânarea predării, şi predarea acestei persoane către autorităţile judiciare din Luxemburg.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a dispus ca Administraţia Naţională a Penitenciarelor să predea persoana solicitată A. către Arestul IPJ Brăila, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Luxemburg, după eliberarea acesteia din executarea pedepsei arătate mai sus.
S-a solicitat autorităţilor judiciare din Luxemburg respectarea garanţiilor prevăzute de art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum şi art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 7 iunie 2018, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucţie, în dosarul de referinţă nr. x/16/CD, faţă de cetăţeanul român A.
Persoana solicitată, A., se află în Penitenciarul Brăila, fiind în executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentinţa penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveţia, şi executarea ei în România.
Prezentă în instanţă, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare din Luxemburg, astfel că s-a procedat la audierea sa, aceasta precizând că nu a comis faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, însă aceasta nu constituie un motiv pentru a se refuza predarea.
De asemenea, persoana solicitată nu a prezentat vreun motiv, obligatoriu sau opţional, prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004, care să atragă respingerea cererii autorităţilor din Luxemburg de a se executa mandatul european de arestare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, la data de 16 mai 2018, autorităţile judiciare din Luxemburg, respectiv, Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucţie, au emis pe numele persoanei solicitate A. mandatul european de arestare în dosarul având număr de referinţă: x/16/CD, având la bază mandatul naţional de arestare în Dosarul nr. x/16/CD, emis de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucţie - la data de 16 mai 2018, prin care persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prin efracţie, escaladare sau cu chei false, prevăzute de art. 461 şi art. 467 C. pen. din Luxemburg, sancţionate cu pedeapsa închisorii de maxim 15 ani.
În fapt, s-a reţinut pe de o parte că, în perioada 23 octombrie 2016 - 24 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg la Bergem, 48, Grand-Rue, a sustras fraudulos de la B., un lanţ cu pandantiv marca Swarowski, o brăţară de argint cu un lanţ de argint, un lanţ de aur cu pandantiv cu piatră neagră, furtul fiind comis prin escaladarea grilajului exterior al grădinii şi forţarea ferestrelor imobilului, iar, pe de altă parte, că, între 26 octombrie 2016 şi 27 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg, la Luxemburg, 19, Montee St. Crepin, a sustras fraudulos de la C., D., şi E., o cutie conţinând 300 euro, un inel cu sigiliu de 18 K cu inscripţia "JC", 2 perechi de cercei lungi subţiri de aur, 1 colier la baza gâtului, 1 brăţară de aur alb, 2 inele de aur galben poansonate, 1 pereche de cercei mici aur galben şi briliant formă inimă, 1 pereche de cercei mici aur galben şi alb, 1 geantă L., 1 geantă G., cercei din argint, 1 inel G., 1 ceas T., 1 inel S., bijuterii A., bijuterii B., bijuterii de argint, ceasuri S., 1 ceas de oţel, 1 aparat foto R., o sumă nedeterminată în numerar, 1 brăţară din argint fin, 1 verighetă cu inscripţia "C.", 1 colier fin cu pandantiv cruce din aur de 18 K, ceasuri L., ceasuri C.K., ceasuri R., ceasuri Y., 1 tabletă As. , 1 ceas negru, 1 cameră G.S., 1 laptop As. , 1 curea Gu. , 1 pandantiv în formă de peşte, obiecte descrise mai amplu în raportul complementar nr. x/2016 de la 18 decembrie 2016 al poliţiei Marelui Ducat de Luxemburg, CIP Luxemburg, autorul spărgând geamul uşii glisante a terasei imobilului.
Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004, în sensul că a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucţie, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din aceeaşi lege.
De asemenea, s-a constatat că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 din Legea nr. 302/2004, fiind faptă care dă loc. la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, precum şi că aceasta este incriminată şi în legislaţia penală română, respectiv: infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Din actele dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, neexistând date că persoana solicitată ar fi fost judecată definitiv pentru aceeaşi faptă în alt stat membru, în România ori într-un stat terţ, infracţiunea nu este acoperită de amnistie, persoana solicitată răspunde penal din punct de vedere al vârstei (are 29 de ani), fapta nu este comisă pe teritoriul României iar legea naţională permite urmărirea acesteia, răspunderea penală nu s-a prescris, nu există date că autorităţile judiciare române ar fi decis o soluţie de neurmărire penală, şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare din Luxemburg, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.
De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 115 din Legea nr. 302/2004, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile din Luxemburg va fi condiţionată de faptul că acesta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.
Din actele dosarului a rezultat că, în prezent, persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentinţa penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveţia, pedeapsă ce a început să fie executată la data de 27 noiembrie 2016 şi se va împlini la data de 26 septembrie 2019.
Faţă de această situaţie, în baza art. 112 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 24 paragraf 1 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la finalizarea executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, arătată mai sus ori până la liberarea condiţionată din această pedeapsă.
Cu privire la arestarea provizorie s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate este de 5 ani închisoare şi, având în vedere natura şi urmările faptei reţinute în sarcina acesteia, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări pericol pentru ordinea publică şi pentru a se asigura predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Luxemburg.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea încheierii atacate şi respingerea sesizării formulate de parchet, având în vedere că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Elveţia, că nu recunoaşte faptele de care este acuzat, în condiţiile în care la data săvârşirii acestora (octombrie 2016) se află pe teritoriul Germania, în custodia autorităţilor judiciare germane.
Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin sesizarea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 7 iunie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucţie, în dosarul de referinţă nr. x/16/CD, faţă de cetăţeanul român A.
Înalta Curte constată că persoana solicitată, A., se află în Penitenciarul Brăila, fiind în executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentinţa penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveţia, şi executarea ei în România.
Se mai constată că pe numele persoanei solicitate a fost emis, la data de 16 mai 2018, mandatul european de arestare de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucţie, în dosarul de referinţă nr. x/16/CD, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prin efracţie, escaladare sau cu chei false, prevăzute de art. 461 şi art. 467 C. pen. din Luxemburg, sancţionate cu pedeapsa închisorii de maxim 15 ani.
În fapt s-a reţinut, în esenţă, că faptele pentru care s-a emis, la data de 16 mai 2018, mandatul de arestare de către Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucţie, au constat în aceea că persoana solicitată, între 23 octombrie 2016 - 24 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg la Bergem, 48, Grand-Rue, a sustras fraudulos de la B., mai multe bijuterii, furtul fiind comis prin escaladarea grilajului exterior al grădinii şi forţarea ferestrelor imobilului, iar, între 26 octombrie 2016 şi 27 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg, la Luxemburg, 19, Montee St. Crepin, a sustras fraudulos de la C., D., şi E., bijuterii, bani, ceasuri, genţi, obiecte electronice, spărgând geamul uşii glisante a terasei imobilului.
La termenul de judecată din 11 iunie 2018 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A. persoanei solicitate, ocazie cu care a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile din Luxemburg, că se prevalează de regula specialităţii şi că nu este vinovat de săvârşirea faptelor imputate.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv Luxemburg, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea cercetării pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13iunie 2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.
Astfel, se constată că infracţiunile pentru care s-a cerut predarea, respectiv cele de furt calificat prin efracţie se regăsesc printre cele 32 de infracţiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind incriminate şi în legislaţia penală română, respectiv: infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Astfel, Înalta Curte constată că persoana solicitată A., în declaraţia dată în faţa primei instanţe la termenul din data de 11 iunie 2018 a precizat cu nu formulează obiecţiuni cu privire la identitatea sa.
Pe de altă parte, din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă executarea pedepsei pentru faptele pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate.
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia.
Întrucât dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situaţia executării unei pedepse cu închisoare, respectiv cea a pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale împotriva persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate A.
Pe de altă parte, situaţiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (faptul că nu este vinovat de săvârşirea faptelor de care este acuzat, în condiţiile în acea perioadă (octombrie 2016) se află pe teritoriul Germania, în custodia autorităţilor judiciare germane), nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de art. 86 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional dintre cele prevăzută de art. 98 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
Însă, predarea către statul solicitant nu poate avea loc de îndată, deoarece, în prezent, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentinţa penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveţia, pedeapsă ce a început să fie executată la data de 27 noiembrie 2016 şi se va împlini la data de 26 septembrie 2019, astfel încât, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, şi a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la finalizarea executării pedepsei anterior menţionate, ori până la liberarea condiţionată din această pedeapsă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 77/F din 11 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2018 şi, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 77/F din 11 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 iunie 2018.
Procesat de GGC MM