Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din data de 07 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău şi, în consecinţă:
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 21788 pronunţată la data de 24.11.2009, definitivă la data de 2.11.2010 recunoscută prin sentinţa penală nr. 33 din 16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău, perioada executată de la 23.11.2007 la 21.03.2008.
S-a dispus anularea formelor de executare şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentinţe.
În baza art. 7 din Legea nr. 178/1997 şi art. 16 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 178/1997 aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1054/C din 27.07.2005 şi Ordinul comun nr. 772/C-414/2009 al Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor Publice, a constatat efectuată traducerea de doamna traducător B., precum şi valoarea acestei prestaţii, în sumă de 302,04 lei.
În temeiul art. 16 alin. (2) din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 178/1997, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1054/C din data de 27.07.2005, a dispus comunicarea copiei certificate a încheierii şi Factura fiscală nr. 66 din data de 07.09.2017, Departamentului economico-financiar şi administrativ -Compartimentul financiar-contabil în vederea efectuării plăţii sumei acordate către traducător.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
PENTRU a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu privire la executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 33 din 16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău prin care s-a recunoscut sentinţa penală nr. 21788 din 24.11.2009 rămasă definitivă la data de 02.11.2010 pronunţată de Tribunalul ordinar Roma, Italia, secţia a X-a penală.
În motivarea contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că ceea ce a solicitat contestatorul a fost deducerea duratei executate de la 23.11.2007 la 21.03.2007 din pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 33 din 16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău.
Dosarul cauzei a fost înregistrat sub nr. x/333/2016 la Judecătoria Vaslui.
Prin sentinţa penală nr. 468 din 30.03.2017 a Judecătoriei Vaslui, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Examinând contestaţia la executare formulată în cauză, Curtea a constatat că este admisibilă, în temeiul cazului de contestaţie prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. existând în speţă o nelămurire în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuia dedusă din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 33 din 16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău.
PENTRU verificarea susţinerilor contestatorului, Curtea s-a adresat Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Roma - Biroul de executări Penale, care a comunicat că persoana condamnată a executat din sentinţa penală nr. 21788 din 24.11.2009 rămasă definitivă la data de 02.11.2010 pronunţată de Tribunalul ordinar Roma, Italia, secţia a X-a penală, o durată de 3 luni şi 29 zile de la 23.11.2007 la 21.03.2008.
Curtea a apreciat că pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este şi cel referitor la deducerea greşită a arestării preventive sau omisiunea pronunţării asupra acestui aspect, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
În considerarea celor expuse, curtea a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A.
Împotriva acestei sentinţe penale, la data de 11.09.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 12.10.2017, sub nr. x/333/2016.
Prin motivele de contestaţie formulate în scris, cât şi în susţinerile orale, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 425<SUP>1</SUP>alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale nr. 102 din 07.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi deducerea perioadei executate de condamnatul A., respectiv de 3 luni şi 29 de zile, de la 23.11.2007 la 21.03.2008, din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 3953 din 20.12.2016 a Judecătoriei Iaşi şi nu din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 21788/09 SENT a Tribunalului Ordinar Roma, recunoscută prin sentinţa penală nr. 33 din 16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău.
De asemenea, s-a arătat că perioada cuprinsă între 23.11.2007-21.03.2008, respectiv de 3 luni şi 29 de zile a fost executată din pedeapsa aplicată prin sentinţa nr. 21788/09 SENT a Tribunalului Ordinar din Roma, recunoscută prin sentinţa penală nr. 33 din 16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău, anterioară sentinţei penale din 29.01.2012 a Tribunalului din Roma, recunoscută prin sentinţa penală nr. 102 din 21.07.2015 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, în raport de care a fost stabilită pedeapsa rezultantă prin sentinţa penală nr. 3953 din 20.12.2016 a Judecătoriei Iaşi.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face numai în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă,
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea cea prevăzută în hotărârea de condamnare,
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare,
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori micşorare a pedepsei.
În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a),b şi d, contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În prezenta cauză, temeiul de drept prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., reţinut în dispozitivul sentinţei penale nr. 102/07.09.2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este în contradicţie cu considerentele acestei sentinţe care fac trimitere la prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ("există în speţă o nelămurire în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal").
Temeiul de drept prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. care este indicat în dispozitivul hotărârii a fost cel avut în vedere cu prilejul deliberării, regăsindu-se în minuta sentinţei penale nr. 102/07.09.2017 a Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea contestată apare ca nemotivată, fiind afectat dreptul la un proces echitabil întrucât există o evidentă contradicţie între dispozitivul sentinţei şi considerentele acesteia. Raţionamentul logico-juridic care fundamentează soluţia adoptată de instanţa de fond trebuie să fie clar şi precis, ceea ce este de natură a conferi legalitate soluţiei şi echivalează cu o cercetare efectivă a contestaţiei la executare.
Încadrarea în drept a solicitării formulate de condamnatul A. atrage stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea acestuia. În cauză, curtea de apel Bacău a fost învestită de Judecătoria Vaslui, prin sentinţa penală nr. 468/30.03.2017, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., să soluţioneze contestaţia la executare formulată de condamnatul A.. Or, prin sentinţa contestată curtea de apel a reţinut, după cum s-a constatat, atât dispoziţiile art. 598 ali. 1 lit. d) C. proc. pen. (în dispozitiv), cât şi cele ale art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (în considerente).
Stabilirea cu claritate a temeiului de drept al cererii condamnatului A. are importanţă prin efectele pe care le produce, chiar dacă, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nulitatea absolută intervine atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente material sau după calitatea persoanei.
Astfel, încadrarea în drept a solicitării formulate de condamnatul A. determină hotărârea judecătorească ce se impune a fi examinată prin prisma solicitării contestatorului şi a efectelor asupra situaţiei juridice a condamnatului (acesta executând MEPI emis în baza sentinţei penale nr. 3953 din 20.12.2016 a Judecătoriei Iaşi, prin care a fost anulat MEPI emis în baza sentinţei penale nr. 33/16.03.2016 a Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie).
În această ordine de idei, este de observat că A., fiind în Penitenciarul Vaslui, în executarea pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 3953 din 20.12.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă la data de 04.01.2017, a solicitat deducerea perioadei de timp, cuprinsă între 23.11.2007 - 21.03.2008, executată în străinătate.
Deopotrivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai notează că soluţionarea pentru prima dată, în calea de atac a contestaţiei, a cererii formulate de condamnat ar echivala cu privarea acestuia de un grad de jurisdicţie.
În privinţa criticilor invocate de Parchet în contestaţia formulată, acestea nu pot fi analizate, faţă de considerentele expuse, urmând a fi avute în vedere de instanţa căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU aceste motive, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, va admite contestaţia la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 07 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe condamnatul A.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 07 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe condamnatul A.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2017.