Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 121/2018

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2018

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 10 din 29 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv, Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicţia Interregională Specializată, privind punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă la parchet 14/297/0048 - E15/002, emis la data de 15.03.2017 de către Parchetul Procurorului Republicii din Rennes - Jurisdicţia Interregională Specializată, privind pe persoana solicitată A..

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa, conform art. 103, art. 107, art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

Conform art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului de urmărire penală nr. 254/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, în care aceasta are calitatea de inculpat, dispunându-se ca, în cazul condamnării persoanei solicitate cu executare în regim de detenţie a pedepsei, predarea să se amâne până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiţionate, sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform ordonanţei nr. x/II/5/2017 din 10.01.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, începând cu data de 10.01.2018, ora 13:00, până la data de 11.01.2018, ora 13:00, ulterior fiind plasată sub control judiciar, de către Curtea de Apel Ploieşti, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.01.2018, până la data de 09.02.2018, inclusiv.

În conformitate cu art. 103 alin. (10) şi (13) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a revocat măsura controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată prin încheierea din data de 11.01.2018.

S-a dispus ca, la data încetării motivelor care justifică amânarea predării, organele de poliţie să reţină şi să predea persoana solicitată A. la Centrul de reţinere şi arest preventiv din cadrul I.PJ. Dâmboviţa, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa, urmând ca instanţei să-i fie înaintată dovada de executare a măsurii arestării.

S-a mai dispus ca predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa să se facă în condiţiile prev. de art. 111 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să se comunice persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE, Centrului de reţinere şi arest preventiv din cadrul I.P.J. Dâmboviţa şi Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus suportarea din fondurile Ministerului Justiţiei a sumelor cuvenite traducătorului autorizat de limba franceză, potrivit facturilor fiscale din 18.01.2018 şi din 12.01.2018, aflate la dosar, dar şi pentru activitatea de traducere a corespondenţei (două pagini) expediate în data de 19.01.2018, prin intermediul poştei electronice, de către autorităţile franceze.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 11.01.2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/42/2018, sesizarea cu nr. x/II/2015 din 10.01.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a solicitat, în temeiul art. 102 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitată A., faţă de care autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicţia Interregională Specializată, au emis mandatul european de arestare cu număr de referinţă la parchet x/297/0048-E15/002 din 15.03.2017. În actul de sesizare s-a arătat că, prin ordonanţa nr. x/II/5/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pentru 24 de ore, începând cu data de 10.01.2018, ora 13:00, până la data de 11.01.2018, ora 13:00.

La termenul fixat în cauză, 11.01.2018, instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, atrăgându-i atenţia asupra consecinţelor juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi asupra caracterului irevocabil al acestuia. Persoana solicitată, asistată de apărător ales, a învederat faptul că nu consimte la predarea către autoritatea judiciară emitentă şi că solicită să beneficieze de regula specialităţii, nefiind de acord să renunţe la beneficiile acesteia, aspecte consemnate în procesul-verbal de ascultare aflat la dosar. În urma analizei actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, prin încheierea din 11.01.2018, Curtea de Apel Ploieşti a dispus următoarele: În baza art. 103 alin. (8) şi (11) din Legea nr. 302/2004, a respins propunerea de arestare în vederea predării a persoanei solicitate A., pe numele căreia Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicţia Interregională Specializată a emis, la data de 15.03.2017, mandatul european de arestare cu nr. de referinţă la parchet 14/297/0048-E15/002.

A luat act că la momentul pronunţării încheierii expirase durata reţinerii persoanei solicitate, dispuse prin Ordonanţa nr. x/II/5/2017 din 10.01.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

În baza art. 211 şi 215 C. proc. pen., a dispus luarea faţă de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data 11.01.2018 şi până la 09.02.2018, inclusiv.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus ca, pe perioada măsurii controlului judiciar, persoana solicitată să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la Curtea de Apel Ploieşti ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată Curtea de Apel Ploieşti cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv I.J.P. Dâmboviţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată.

d) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Dâmboviţa, decât cu încuviinţarea prealabilă a Curţii de Apel Ploieşti;

e) să nu se apropie de numitul C. şi să nu comunice cu acesta direct sau indirect, pe nicio cale.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia persoanei solicitate că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Ploieşti a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, în vederea complinirii acestuia, după cum urmează:

- la rubrica de la litera d) a formularului mandatului european de arestare, aşa cum este acesta prevăzut în Anexa la Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, să se selecteze aceea dintre ipotezele care corespunde situaţiei concrete a persoanei solicitate, după cum acesta a fost sau nu prezentă personal la procedura în urma căreia, pe numele său a fost emis mandatul de arestare preventivă;

-la rubrica de la litera e) a formularului mandatului european de arestare, aşa cum este acesta prevăzut în Anexa la Decizia-cadru sus-menţionată, să se facă o prezentare a împrejurărilor în care infracţiunea ar fi fost comisă, care să conţină, aşa cum prevede Anexa Decizie-cadru, detalii cu privire la momentul şi locul săvârşirii fiecăreia dintre cele 7 fapte, precum şi cu privire la gradul de participare a persoanei solicitate la comiterea fiecăreia dintre aceste fapte;

- la aceeaşi rubrică de la litera e) a formularului mandatului european de arestare, să se redea şi conţinutul dispoziţiilor legale aplicabile, având în vedere că în forma iniţială s-a menţionat doar natura şi încadrarea juridică reţinută în privinţa persoanei solicitate, nu şi conţinutul dispoziţiilor legale enumerate în încadrarea juridică.

Încheierea anterior menţionată a rămas definitivă, sub aspectul modului de soluţionare a propunerii de arestare în vederea predării, prin necontestare.

La data de 19.01.2018, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a transmis Curţii de Apel Poieşti completările solicitate.

La termenul din 25.01.2018, persoana solicitată a depus la dosar: copia procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor sale ca suspect în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, întocmit, la data de 19.01.2018, de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Fieni; citaţia emisă în acelaşi dosar pe numele său, în vederea prezentării la Poliţia Oraşului Fieni, la data de 26.01.2018, şi o ordonanţă (nesemnată) de trimitere în faţa Tribunalului Corectional, pretins emisă de Curtea de Apel din Rennes, Tribunalul de Mare Instanţă din Rennes.

La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a comunicat, cu adresa nr. 254/P/2015 din 25.01.2018, că numitul A. este cercetat, ca inculpat, în dosarul nr. x/2015, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cauza aflându-se în lucru la Poliţia Oraşului Fieni, instituţie în faţa căreia acesta a fost citat pentru data de 26.01.2018, ora 10:00.

În contextul prezentat, procedând la verificarea solicitării autorităţilor judiciare franceze prin prisma actelor dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, punctual, următoarele:

Mandatul european de arestare, astfel cum a fost completat de autoritatea judiciară emitentă, la cererea Curţii de Apel Ploieşti, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, conţinând toate informaţiile prevăzute de lege. Mandatul a fost emis la data de 15.03.2017, de către o autoritate judiciară din Franţa - Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicţia Interregională Specializată, deci de o autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a transpus în legislaţia internă Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, finalitatea urmărită prin acesta fiind arestarea şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate în cuprinsul mandatului.

Emiterea mandatului european de arestare are la bază decizia judiciară de arestare preventivă emisă de către judecătorul D., videpreşedinte însărcinat cu instrucţia la Judecătoria din Rennes, persoana solicitată A. fiind suspectată de săvârşirea infracţiunilor de furturi în grup organizat, într-un loc folosit sau destinat depozitării de fonduri, de valori, de mărfuri sau materiale, precedate sau însoţite de un act de distrugere, degradare sau deteriorare, prev. de art. 311-4, 311-.1 din C. pen., 311-4 alin. (12), (31)1-14, 1, 2, 3, 4, 6 din C. pen.

Faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 şi art. 2 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, cu condiţia de a fi pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă să fie de cel puţin trei ani; cum infracţiunile reţinute în mandatul european de arestare sunt sancţionate de legea penală franceză cu un maxim al pedepsei închisorii de 10 ani, condiţia este îndeplinită în cauză.

Totodată, reţinând că din actele dosarului rezultă că persoana solicitată A. are în prezent calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, fiind urmărită penal pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., Curtea a apreciat asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004, la care face trimitere art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În acest sens, analizând apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare ar fi identice cu cele pentru care este urmărită penal în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, împrejurare care ar atrage incidenţa motivului de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reţinut-o ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Din analiza comparativă a mandatului european de arestare, inclusiv a completărilor expediate de autoritatea judiciară emitentă Curţii de Apel Ploieşti, pe de o parte, şi a procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor suspectului, întocmit, la data de 19.01.2018, de Poliţia Oraşului Fieni, şi a adresei nr. 254/P/2015 din 25.01.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, pe de altă parte, rezultă cu claritate că faptele pentru care persoana solicitată este cercetată în Franţa şi, respectiv, în România, sunt diferite. Astfel, autorităţile franceze îl cercetează pe numitul A. pentru un număr de 7 infracţiuni de furt comise în anumite împrejurări care le conferă, potrivit legii penale franceze, o gravitate sporită, iar autorităţile române îl cercetează pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Deşi, din modul în care este prezentată situaţia de fapt în procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor suspectului rezultă că scopul grupului la care persoana solicitată ar fi aderat l-ar fi constituit comiterea unor fapte de sustragere de accesorii de camioane grele de pe teritoriul Uniunii Europene, în acelaşi document făcându-se vorbire inclusiv despre participarea persoanei solicitate, în calitate de complice, la comiterea a 7 astfel de fapte, dintre care 5 corespund ca descriere cu 5 dintre cele 7 fapte de furt reţinute şi de către autoritatea judiciară franceză, cert este faptul că la acest moment, activitatea pretins infracţională pentru care persoana solicitată este urmărită penal de către autorităţile judiciare române este exclusiv cea de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen., iar nu şi aceea de sustragere a unor bunuri, în încadrarea juridică a acuzaţiei ce îi este adusă de către autorităţile naţionale nefiind reţinute şi infracţiuni de furt sau de furt calificat.

Sub acelaşi aspect, instanţa a constatat că, în privinţa faptei pretins comise la data de 06.08.2014, în mandatul european de arestare se reţine că ar fi fost săvârşită la E. şi că ar fi constat în sustragerea frauduloasă a unui număr de 4 roţi de camion în dauna societăţii F., în timp ce în procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor suspectului se reţine că fapta ar fi fost comisă la E., însă ar fi constat în sustragerea a 16 roţi, în dauna societăţii G. De asemenea, a constatat că, spre deosebire de mandatul european de arestare, în care se reţine săvârşirea unei fapte în data de 09.01.2015, o astfel de faptă nu este reţinută de organele de urmărire penală din România; în plus, fapta pretins săvârşită de persoana solicitată la datele de 15 şi 16 februarie 2015, invocată de autorităţile judiciare române, nu se regăseşte în mandatul european de arestare.

Totodată, a reţinut că, potrivit C. pen. român, fapta de aderare la un grup infracţional organizat constituie o infracţiune distinctă de infracţiunea care constituie scopul grupului, în ipoteza, neobligatorie pentru sancţionarea sub aspectul art. 367 C. pen., a săvârşirii şi a infracţiunii scop, aplicându-se, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, regulile concursului de infracţiuni. În plus, este posibilă şi, de altfel, destul de des întâlnită în practică, urmărirea penală a celui în cauză în cadrul a două dosare de urmărire penală distincte, unul având ca obiect infracţiunea prev. de art. 367 C. pen., iar cel de al doilea, infracţiunea-scop.

Deopotrivă, a notat că, nu se poate reţine că, potrivit C. pen. francez, infracţiunile de furt reţinute în sarcina persoanei solicitate ar absorbi şi fapta de aderare la un grup infracţional organizat incriminată de C. pen. român prin art. 367 C. pen. Astfel, analizând conţinutul dispoziţiei incriminatoare, aşa cum este acesta prezentat în relaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, a notat că faptele de însuşire frauduloasă a bunurilor aparţinând altcuiva, pretins comise de persoana solicitată, au fost săvârşite în împrejurări care atrag incidenţa a trei elemente circumstanţiale agravante, printre care şi acela că furtul a fost "săvârşit de mai multe persoane acţionând în calitate de autor sau complice, fără ca ele să constituie un grup infracţional organizat" (s.n.). Prin urmare, este evidentă neabsorbirea faptei de aderare la un grup infracţional organizat în infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate de către autorităţile judiciare franceze, acest lucru fiind exclus în mod explicit.

Pe de altă parte, legislaţia penală franceză ( C. pen. francez publicat pe site-ul reţelei judiciare europene, www.ejn.crimjust.europa.eu) conţine o incriminare de sine stătătoare a faptei prevăzute de C. pen. român în art. 367. Astfel, în Cartea IV ("Des crimes et délits contre la nation, l' Etat et la paix publique") a C. pen. francez, se regăseşte Titlul V având denumirea "De la participation à une association de malfaiteurs", în care se reglementează condiţiile reţinerii unei "association de malfaiteurs", variantele agravante ale acestei infracţiuni în funcţie de gravitatea infracţiunilor-scop, pedepsele, o cauză de nerăspundere etc. Prin urmare, dacă autorităţile judiciare franceze ar fi avut în vedere urmărirea penală a persoanei solicitate şi pentru faptele care sunt cercetate de autoritatea judiciară română, dispoziţii legale din cadrul Titlului V al C. pen. francez s-ar fi regăsit în încadrarea juridică menţionată în mandatul european de arestare.

În ceea ce priveşte susţinerea apărării de la termenul din 26.01.2017, în sensul că în cauză ar fi incident şi motivul de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat-o, deopotrivă, neîntemeiată, reţinând în acest sens că motivul de neexecutare invocat vizează ipoteza în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau unei măsuri de siguranţă privative de libertate, condiţie, în mod evident, neîndeplinită în cauză.

În raport cu argumentele prezentate, constatând întrunite condiţiile legale privind punerea în executare a mandatului european de arestare, Curtea a admis solicitarea formulată de autorităţile judiciare din Franţa privind predarea persoanei solicitate A., amânând predarea, în condiţiile art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, în care aceasta are calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiţionate, sau până la executarea pedepsei la termen.

Totodată, în conformitate cu art. 103 alin. (10) şi (13) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus arestarea, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând ca punerea în executare a acestuia să se facă la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Deopotrivă, a dispus revocarea măsura controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată prin încheierea din data de 11.01.2018.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., care nu şi-a motivat în scris calea de atac şi, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine contestaţia.

La termenul fixat în cauză, 9 februarie 2018, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată a susţinut că sentinţa atacată este nelegală întrucât, atâta timp cât persoana solicitată este cercetată în România, într-o altă cauză penală, pentru fapte similare celor pentru care este acuzat în Republica Franceză, autorităţile judiciare naţionale ar fi trebuit să refuze predarea, iar nu să o amâne până la soluţionarea dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 publicată in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispoziţiile art. 85 si urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă la parchet 14/297/0048-E15/002, emis la data de 15.03.2017, de Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicţia Interregională Specializată (complinit prin precizările transmise Curţii de Apel Poieşti la data de 19.01.2018), faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea a şapte infracţiuni de furturi în grup organizat, într-un loc folosit sau destinat depozitării de fonduri, de valori, de mărfuri sau materiale, precedate sau însoţite de un act de distrugere, degradare sau deteriorare, prev. de art. 311-4, 311-.1 din C. pen.,311-4 alin. (12), (31)1-14, 1, 2, 3, 4, 6 din C. pen., constatând în mod just că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.

Pe de altă parte, notând, pe baza înscrisurilor vizând dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, că persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la care face trimitere art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ. Textul instituie în sarcina instanţei învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligaţia amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, amânarea predării durând până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În acest context, procedând, totodată, la examinarea situaţiilor invocate de persoana solicitată ca şi motive de refuz la predare, instanţa a constatat în mod just că alegaţiile apărării privind pretinsa identitate dintre faptele care fac obiectul mandatului european de arestare şi acuzaţia pentru care aceasta este cercetată de autorităţile judiciare din Romănia, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, sunt lipsite de suport.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte, în baza propriului examen, constată că în speţă nu este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, invocat de apărare, întrucât faptele care fac obiectul mandatului european de arestare nu sunt identice celor pentru care persona solicitată este cercetată, în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În acest sens reţine, prioritar, că identitatea faptelor ce fac obiectul celor două proceduri vizează exclusiv materialitatea acestora, iar nu încadrarea lor juridică, diferenţele de ordin legislativ dintre state justificând încadrări juridice distincte date aceleiaşi activităţi infracţionale.

Plecând de la aceste argumente de intrepretare, Înalta Curte notează că din descrierea infracţiunilor (şapte infracţiuni de furt) ce fac obiectul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A. rezultă în mod clar că furturile nu au fost săvârşite în grup organizat. Acest aspect este confirmat prin relaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, la data de 19 ianuarie 2018, din cuprinsul cărora rezultă că faptele de însuşire frauduloasă a bunurilor aparţinând altcuiva, pretins comise de persoana solicitată, au fost săvârşite în împrejurări care atrag incidenţa a trei elemente circumstanţiale agravante, printre care şi acela că furtul a fost "săvârşit de mai multe persoane acţionând în calitate de autor sau complice, fără ca ele să constituie un grup infracţional organizat" .

Pe de altă parte, constată că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, persoana solicitată A. este cercetată pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. Or, deşi din descrierea acestei acuzaţii rezultă că scopul grupului la care persoana solicitată ar fi aderat l-a constituit comiterea unor fapte de sustragere de accesorii de camioane grele de pe teritoriul Uniunii Europene, context în care se face vorbire inclusiv despre participarea acesteia, în calitate de complice, la comiterea a şapte astfel de fapte, dintre care cinci corespund ca descriere cu cinci dintre cele şapte fapte de furt reţinute în sarcina părţii de către autoritatea judiciară franceză, diferenţa dintre cele două fapte este evidentă.

Aderarea la un gup infracţional organizat presupune existenţa unor circumstanţe faptice distincte de cele ale infracţiunii scop (furtul, în speţă), ceea ce face, prin urmare, imposibilă, confundarea lor.

În consecinţă, în speţă nu este incidentă situaţia premisă a identităţii de fapte ce fac obiectul procedurilor judiciare paralele desfăşurate faţă de persoana solicitată care, potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, poate constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. În plus, dat fiind caracterul facultativ al acestui motiv, Înalta Curte constată că nici în situaţia constatării unei astfel de identităţi, o astfel de împrejurare nu poate avea ca efect obligatoriu refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare, astfel cum pretinde apărarea.

În fine, constată că în cauză nu este incident nici motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, care vizează ipoteza unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, neicidentă în speţă.

În considerarea acestor împrejurări, Înalta Curte notează că prima instanţă a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A., reţinând, deopotrivă, just, că situaţia juridică particulară a părţii, care este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, reclamă, în temeiul art. 58 alin. (1) rap. la art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În raport cu soluţia astfel dispusă, prima instanţă a făcut aplicarea corespunzătoare a art. 103 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004, hotărând arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând, totodată, în virtutea art. 107 alin. (3) din acelaşi act normativ, că acesta va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În considerarea acestei ultime măsuri, constatând că intervalul de timp până la încetarea motivelor care justifică amânarea predării poate fi de lungă durată, instanţa a dispus în mod just revocarea măsurii controlului judiciar dispus faţă de persoana solicitată.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 425<SUP>1</SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Având în vedere faptul că din adresa transmisă instanţei de contestaţie, la data de 7 februarie 2018, de Centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul I.P.J. Dâmboviţa (aflată la fila 14 dosar contestaţie), rezultă că persoana solicitată a fost reţinută în cauză, în baza ordonanţei de reţinere nr. x/II/5/2017 din 10.01.2018 emisă de Parchetul de la Curtea de Apel Ploieşti, de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00, iar ulterior, în baza M.A.P. nr. 4/MEA/2018 din 29.01.2018, emis de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018, a fost încarcerată de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29, Înalta Curte, în temeiul art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen. raportat la art. 422 C. proc. pen., va constata că persoana solicitată a fost reţinută în cauză de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00 şi de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată că persoana solicitată a fost reţinută în cauză de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00 şi de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2018.