Asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120/2015 din 23 octombrie 2015 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - noul C. proc. pen., în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat persoana juridică ZZ. SRL (CUI x, cu sediul în mun. Bacău, str. x nr. 4 jud. Bacău) la următoarele pedepse:
- 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, prev. de dispoziţiile art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi art. 713 alin. (1), art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.
- 10000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.
- 5.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi în condiţiile art. 532 alin. (4) teza I C. pen. 1969.
A fost atenţionată inculpata persoană juridică SC ZZ. SRL Bacău asupra dispoziţiilor art. 497 şi art. 498 alin. (1), (2) C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale a amenzii penale şi a pedepsei complementare.
În baza art. 495 alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus comunicarea unui copii de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înfiinţat instituţia nesupusă autorizării sau înregistrării, precum şi organelor cu atribuţii de control şi supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
A fost atenţionată persoana juridică inculpată asupra dispoziţiilor art. 503 din Legea nr. 135/2010 privind neexecutarea cu rea credinţă a pedepsei complementare dispuse.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitiv şi instituţiilor prev. la art. 495 alin. (6) C. proc. pen. şi în acord cu art. 36 din Legea nr. 253/2013.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi, părţile civile SC C. SRL, SC C. SRL - prin mandatar D. SRL, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., DGRFP IAŞI, AJFP Bacău, SC E. SA - prin F. şi inculpaţii G., H., I., SC A. SA, J., K. şi SC ZZ. SRL.
Prin decizia penală nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii G., H., SC A. SA - prin reprezentant L., J., SC ZZ. SRL - prin reprezentant M., împotriva sentinţei penale nr. 120/2015 din data de 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei persoană juridică S.C. ZZ. S.R.L., de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, 10.000 lei amendă penală şi 5.000 lei amendă penală, pe care le repune în individualitatea lor.
A condamnat inculpata persoana juridică S.C. ZZ. S.R.L. la 10.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.
În baza art. 512 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. ZZ. S.R.L.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 a contopit pedeapsa de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013 a formulat contestaţie la executare ZZ. SA, în motivarea cererii solicitând lămurirea dispozitivului deciziei anterior menţionate, sub aspectul dispoziţiilor relative la confiscarea bunurilor aparţinând acesteia. A mai arătat că instanţa de apel nu a inclus dispoziţii referitoare la latura civilă a cauzei ori cu privire la confiscarea bunurilor, ci s-a limitat la a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, implicit şi cele referitoare la confiscarea bunurilor societăţii.
De asemenea că, în raport cu infracţiunea de spălare a banilor s-a dispus achitarea astfel că nu mai există premisa aplicării art. 33 din Legea nr. 656/2002 şi a art. 118 din C. pen. anterior.
În temeiul disp.art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la art. 600 C. proc. pen. a solicitat să se procedeze la lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 411 din 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor art. 598 şi următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.
În cauza dedusă judecăţii se constată, pe de o parte, că se solicită practic, o reanalizare, pe fond, a laturii civile şi a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asiguratorii, care a intrat în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte motivele invocate exced limitelor unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile legale invocate anterior.
În ceea ce priveşte motivul invocat, referitor la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, cu privire la care au fost invocate, ca şi temei de drept, dispoziţiile art. 600 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că reaprecierea probatoriile ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.
De asemenea, cu referire la cel de-al doilea motiv de contestaţie, formulat prin cererea completatoare, se reţine că dispoziţiile art. 118 C. pen., respectiv dispoziţiile art. 33 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002, texte de lege reţinute în hotărârea de condamnare, reglementează confiscarea bunurilor dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii de spălare de bani dacă nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Condiţia cerută de lege, pentru aplicarea acestei măsuri de siguranţă este aceea ca organul judiciar să constate cu certitudine că provin din săvârşirea unei infracţiuni, că au ajuns în posesia ilegitimă a inculpatului în mod direct sau indirect, precum şi faptul că el nu trebuie obligat să restituie părţii vătămate şi nici nu servesc la despăgubirea acesteia.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei în sensul că măsura nu se mai justifică, având în vedere soluţia de achitare cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 118 C. pen. anterior, respectiv dispoziţiile art. 33 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002, texte de lege reţinute în hotărârea de condamnare, reglementează confiscarea bunurilor dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor dacă nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Condiţia cerută de lege, pentru aplicarea acestei măsuri asiguratorii este aceea ca organul judiciar să constate cu certitudine că provin din săvârşirea unei infracţiuni, că au ajuns în posesia ilegitimă a inculpatului în mod direct sau indirect, precum şi faptul că el nu trebuie obligat să restituie părţii vătămate şi nici nu servesc la despăgubirea acesteia.
Înalta Curte, în apel a menţinut condamnarea contestatoarei pentru infracţiunile de delapidare şi de bancrută frauduloasă, ambele infracţiuni de prejudiciu, cu privire la care, se dispune confiscarea, în măsura în care nu a fost recuperat prejudiciul, referirea "menţine celelalte dispoziţii" din cuprinsul dispozitivului fiind în concordanţă cu celelalte menţiuni ale deciziei contestate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea ZZ. SA împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.
În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea ZZ. SA împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 septembrie 2018.