Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 24.10.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, prin decizia penală nr. 2 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 463 rap. la art. 459 alin. (7) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 06.05.2016 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
S-a reţinut că, la data de 26.09.2017, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. x/101/2017, s-a înregistrat contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 06.05.2016 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2016 (având ca obiect revizuire), criticând soluţia pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind în dezacord cu normele legale în materie. În susţinerea contestaţiei, a anexat următoarele: ordonanţa nr. x/P/2015 din 07.04.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi extras din Legea nr. 295/2004.
S-a reţinut că prin ordonanţa nr. x/P/2015 din 07.04.2015, s-a dispus renunţarea la urmărirea penală privind săvârşirea infracţiunii prev. de art. 342 alin. (6) C. pen., cu motivarea că, deşi suspectul A. a săvârşit infracţiunea pentru care a fost cercetat, respectiv aceea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, constând în aceea că, deşi suspectul a posedat o armă de vânătoare în baza permisului seria x emis la 16.09.1993, valabilitatea acestui permis a expirat la 05.12.2013, nu a depus arma la un armurier autorizat în termen de 10 zile. Procurorul de caz, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi persoana suspectului care a avut o atitudine sinceră şi nu este cunoscut cu antecedente penale, a apreciat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 318 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., nefiind un interes public în urmărirea acestuia.
Prin încheierea penală din data de 14.01.2016, pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în dosarul nr. x/2015, definitivă prin respingerea contestaţiei, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin privind pe suspectul A.. S-a dispus confiscarea specială a armei de vânătoare cu alice, marca Cugir, calibrul 12 mm, seria I 23025, depusă la camera de corpuri delicte a IPJ Mehedinţi, conform dovezii seria H nr. x din 23.02.2015. S-a reţinut că suspectul A. este posesorul permisului de armă seria 01407, valabilitatea acestuia expirând la data de 05.12.2013, iar suspectul nu şi-a prelungit valabilitatea permisului şi nu a depus arma în termen de 10 zile la un armurier autorizat. S-a reţinut că revizuirea unei sentinţe penale definitive este o cale extraordinară de atac care poate fi promovată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute în art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. Situaţia prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituie motiv de revizuire doar cu privire la hotărârile penale prin care acţiunea penală a fost soluţionată de către instanţa de judecată. S-a constatat că soluţia dispusă de către procuror - renunţarea la urmărirea penală - nu a presupus punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, cauza nefiind una dintre cele în care instanţa de judecată a soluţionat acţiunea penală. Cu privire la celelalte cazuri prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b)-f) din C. proc. pen., s-a constatat că nu au fost invocate, cu referire la hotărârea judecătorului care a dispus confiscarea specială a armei de vânătoare. Corespunzător, în raportat de motivele invocate de petent, instanţa a constatat că, în prezenta cauză, nu este incident nici unul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prev. de art. 453 din C. proc. pen., hotărârea judecătorului de primă instanţă fiind temeinică şi legală.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie revizuientul A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Analizând contestaţia formulată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a fispoziţiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Contestaţia dedusă judecăţii tinde să supună controlului judiciar o decizie pronunţată de Tribunal, prin care a fost soluţionată o altă contestaţie formulată de petent împotriva sentinţei penale nr. 7/06.05.2016 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii penale din data de 14.01.2016 a judecătorului de cameră preliminară de la aceeaşi instanţă. Potrivit art. 463 şi art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea. În lumina acestor dispoziţii, s-a reţinut că hotărârea a cărei revizuire se solicită (încheierea din 14.01.2016 a judecătorului de cameră preliminară) este o încheiere pronunţată în procedura reglementată de disp. art. 549<SUP>1</SUP> C. proc. pen., pentru care alin. (6) prevede posibilitatea exercitării contestaţiei la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară. Pe de altă parte, s-a reţinut că decizia prin care se soluţionează contestaţia întemeiată pe disp. art. 549<SUP>1 </SUP>alin. (6) C. proc. pen. este definitivă, nefiind suspusă niciunei căi de atac, aşa cum stabilesc disp. art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) C. proc. pen. În aceste condiţii, s-a constatat că decizia Tribunalului prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond în procedura revizuirii este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac şi, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a dispus respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă.
II. Împotriva deciziei penale nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuientul A., a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 12.02.2018, sub nr. x/225/2015, fiind stabilit termen de judecată la data de 13 martie 2018.
III. Examinând contestaţia formulată în cauză de revizuientul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 24.10.2017 a Tribunalului Mehedinţi, prin care, în temeiul art. 463 rap. la art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 06.05.2016 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii penale din data de 14.01.2016 a judecătorului de cameră preliminară de la aceeaşi instanţă.
Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie nu este supusă niciunei căi de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, soluţie nesusceptibilă de reformare.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură, va obliga contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2018.