Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 373/2018

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2018

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 42 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. cu privire la punerea în executare a sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168 din 10 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, în data de 26.02.2018, sub nr. x/2/2018, contestatorul persoană extrădabilă A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a formulat contestaţie la executare cu privire la punerea în executare a sentinţei penale mai sus menţionată, definitivă, solicitând pe această cale revocarea mandatului de arestare provizorie in vederea extrădării emis in baza acestei sentinţe penale.

S-a reţinut că, în motivarea cererii sale, contestatorul persoană extrădabilă a arătat că sentinţa penală nr. 209 din 26 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 168 din 10.02.2016 pronunţată în acelaşi dosar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus amânarea predării sale către autorităţile judiciare americane până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2009 şi s-a dispus arestarea sa provizorie în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării, nu poate fi pusă încă în executare, deoarece prin decizia nr. 168 din 14.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, desfiinţarea în integralitate şi rejudecarea de către Tribunalul Vâlcea.

Prin urmare, în accepţiunea contestatorului persoană extrădabilă, motivul care a justificat amânarea predării, respectiv soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2009 există în continuare, întrucât cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2009 nu a fost încă soluţionată în mod definitiv, astfel că mandatul de arestare emis în baza sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013 este nelegal, fiind emis prematur.

În acelaşi sens, contestatorul persoană extrădabilă a mai precizat că doreşte să participe în mod activ la soluţionarea dosarului civil format în urma disjungerii dispuse de către Curtea de Apel Piteşti, deoarece dreptul litigios ce se va discuta în cadrul dosarului civil decurge în mod direct din săvârşirea faptelor penale pentru care a şi fost condamnat, iar arestarea provizorie în vederea extrădării îi încalcă dreptul la apărare, drept garantat inclusiv de Constituţia României.

Prima instanţă a dispus ataşarea dosarului nr. x/2013, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 209 din 26 noiembrie 2015 şi totodată, la solicitarea contestatorului persoană extrădabilă a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:Prin sentinţa penala nr. 209 din 26 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, rămasa definitiva prin decizia nr. 168 din 10.02.2016 pronunţată in acelaşi dosar de către înalta Curte de Casaţie si Justiţie, s-a dispus admiterea cererii de extrădare privind pe persoana extrădabilă A., cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată şi de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr. 111/2008, precum şi a principiului ne bis in idem în raport cu faptele ce fac obiectul dosarului penal înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/90/2009*.

Totodată, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate către autorităţile judiciare americane până la soluţionarea definitivă a dosarului penal înregistrat la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2009*, iar în caz de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea lui în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. În temeiul art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădate A. În vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării.În urma verificării datelor publicate pe portalul Curţii de Apel Piteşti, s-a constatat că prin decizia penală nr. 168 din 14.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2009, de către Curtea de Apel Piteşti, a fost desfiinţată în parte, sentinţa penală nr. 201 din data de 22 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi în rejudecarea pe fond a cauzei, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform prevederilor art. 86<SUP>1</SUP> şi următoarele C. pen. anterior, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit potrivit art. 86<SUP>2</SUP> C. pen. anterior. Au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 15.07.2008 la 19.06.2009, respectiv perioadele reţinerii şi arestării provizorii în vederea extrădării, de la 22.05.2013 la 20.07.2013 şi de la 29.07.2013 la 08.08.2013.

Prin aceeaşi decizie, în temeiul art. 26 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la latura civilă, iar în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost desfiinţată sentinţa apelată, în integralitate sub aspectul laturii civile, şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Vâlcea, menţinându-se măsurile asigurătorii dispuse în cauză şi celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin acestei decizii.Drept urmare, la data de 16 februarie 2018, a fost pus în executare mandatul de arestare provizorie nr. 3 din 26 noiembrie 2015 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015.

Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată: "În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen."

De asemenea, art. 42 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că: "Normele de procedură penală privind (…) punerea în executare sunt aplicabile şi în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel."

Aşadar, pentru explicitarea sintagmei "până la soluţionarea definitivă a cauzei" prevăzută de dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie avute în vedere reglementările C. proc. pen. din materia executării hotărârilor penale, şi anume, dispoziţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora "Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel."

Ori din această perspectivă, în speţa pendinte, cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2009 în care contestatorul persoană extrădabilă a fost cercetat penal sub aspectul comiterii unor infracţiuni de natură informatică a fost soluţionată definitiv, în sensul prevederilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., prin decizia penală nr. 168 din 14.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, care a pus capăt cu autoritate de lucru judecat respectivului proces penal, atât cu privire la existenţa faptelor care constituie infracţiuni, cât şi cu privire la săvârşirea acestora de către inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Împrejurarea că prin decizia definitivă a instanţei de apel s-a dispus disjungerea laturii civile a aceleiaşi cauze şi trimiterea acesteia spre rejudecare la instanţa de fond nu constituie o împiedicare la punerea în executare a sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul penal nr. x/2013, prin care s-a dispus extrădarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare americane şi arestarea provizorie a acesteia în vederea predării, întrucât această situaţie nu se circumscrie motivului obligatoriu de amânare a predării stipulat de legiuitor prin dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată şi, de altfel, nici vreunui alt motiv facultativ de amânare a predării dintre cele prevăzute de art. 58 alin. (2) din acelaşi act normativ, ci în actualul moment este practic încetat motivul care a justificat dispunerea amânării predării prin sentinţa de admitere a cereri de extrădare.

În consecinţă, faţă de aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestator.

Împotriva sentinţei penale nr. 42 din 6.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, contestatorul persoană extrădabilă A. a formulat prezenta contestaţie. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7.03.2018, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 20.04.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii. Totodată, pentru acest termen, a fost înaintată instanţei adresa emisă de MAI, IGPR, DGPMB, Sector 2 Poliţie, secţia 6 Poliţie, Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 5, prin care s-a comunicat faptul că numitul A., arestat în baza mandatului provizoriu în vederea extrădării nr. x din 26.11.2015, dosar nr. x/2018, a fost extrădat în S.U.A. la data de 09.03.2018.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală contestată în prezenta cauză, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., reţinându-se că, în speţă, nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. invocat de contestatorul persoană extrădabilă, în temeiul căruia, în concret, acesta a solicitat instanţei revocarea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării emis în baza sentinţei penale, definitive, împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie la executare, întrucât în opinia sa, sentinţa penală nr. 209 din 26.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 168 din 10.02.2016 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus amânarea predării către autorităţile judiciare americane până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2009 şi arestarea sa provizorie în vederea predării începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării, nu poate fi pusă încă în executare.

În acest sens, apărarea contestatorului persoană extrădabilă a menţionat că, prin decizia nr. 168 din 14.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, desfiinţarea în integralitate şi rejudecarea de către Tribunalul Vâlcea, situaţie în care dosarul nr. x/2009 nu a fost încă soluţionat în mod definitiv şi prin urmare mandatul de arestare emis în baza sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013 este nelegal, fiind emis prematur.

În primul rând, Înalta Curte va constata că în raport de informaţiile comunicate în cauză prin adresa organelor de poliţie anterior menţionată, aflată la fila 18 dosarul ÎCCJ şi faţă de obiectul prezentei cauze, respectiv solicitarea concretă a contestatorului persoană extrădabilă A., care prin acest demers juridic critică punerea în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea predării sale, prezenta contestaţie a rămas fără obiect.

Aşadar, instanţa constată că, pentru termenul de judecată stabilit la data de 20.04.2018, persoană extrădabilă A. nu a putut fi prezentată instanţei, conform citaţiei emise în cauză pe numele acesteia pentru acest termen, prin adresa nr. 2004181 din 19.04.2018, Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Poliţiei Sectorului 2 comunicând Înaltei Curţi faptul că, A. a fost extrădat către autorităţile din S.U.A la data de 09.03.2018. . Or, în aceste condiţii, constatând că mandatul european de arestare ce a făcut obiectul cauzei a fost executat, prin extrădarea persoanei A. către statul solicitant, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie a rămas fără obiect.

De altfel, instanţa de control judiciară constată că prin hotărârea atacată în cauză, reţinând că nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată împotriva sentinţei penale nr. 209 din data de 26.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia ÎCCJ nr. 168 din 10.02.2016 din dosarul x/2013.

Fără a mai relua argumentele judicios prezentate de prima instanţă în cuprinsul sentinţei penale atacate, Înalta Curte constată la rândul său că, în cauză, nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Aşa cum s-a reţinut, din actele şi lucrările dosarului rezultă că dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Vâlcea, având ca obiect cauza penală ce a constituit motivul amânării predării persoanei extrădabile A. către autorităţile judiciare americane, a fost soluţionat definitiv, în sensul prevederilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, reţinând că în prezent a încetat motivul care a justificat dispunerea amânării predării contestatorului persoană extrădabilă A., în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a constat că, împrejurarea invocată de contestator privind modul de soluţionare a laturii civile, respectiv că prin decizia Curţii de Apel Piteşti din dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile şi trimiterea acesteia spre rejudecare la instanţa de fond şi astfel, în opinia apărării contestatorului, cauza nu ar fi soluţionată definitiv, nu constituie o împiedicare la punerea în executare a sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. x/2013, definitivă, întrucât situaţia invocată de apărarea contestatorului nu se circumscrie motivului obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 ori vreunui alt motiv facultativ de amânare a predării prevăzute de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecinţă, constatând că soluţia contestată în prezenta cauză este legală şi temeinică, neexistând motive care să impună reformarea acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondată.

În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen."

De asemenea, art. 42 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că:

"Normele de procedură penală privind (…) punerea în executare sunt aplicabile şi în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel."

Aşadar, pentru explicitarea sintagmei "până la soluţionarea definitivă a cauzei" prevăzută de dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie avute în vedere reglementările C. proc. pen. din materia executării hotărârilor penale, şi anume, dispoziţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora "Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel."

Ori din această perspectivă, în speţa pendinte, cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2009 în care contestatorul persoană extrădabilă a fost cercetat penal sub aspectul comiterii unor infracţiuni de natură informatică a fost soluţionată definitiv, în sensul prevederilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., prin decizia penală nr. 168 din 14.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, care a pus capăt cu autoritate de lucru judecat respectivului proces penal, atât cu privire la existenţa faptelor care constituie infracţiuni, cât şi cu privire la săvârşirea acestora de către inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Împrejurarea că prin decizia definitivă a instanţei de apel s-a dispus disjungerea laturii civile a aceleiaşi cauze şi trimiterea acesteia spre rejudecare la instanţa de fond nu constituie o împiedicare la punerea în executare a sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul penal nr. x/2013, prin care s-a dispus extrădarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare americane şi arestarea provizorie a acesteia în vederea predării, întrucât această situaţie nu se circumscrie motivului obligatoriu de amânare a predării stipulat de legiuitor prin dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată şi, de altfel, nici vreunui alt motiv facultativ de amânare a predării dintre cele prevăzute de art. 58 alin. (2) din acelaşi act normativ, ci în actualul moment este practic încetat motivul care a justificat dispunerea amânării predării prin sentinţa de admitere a cereri de extrădare.

În consecinţă, faţă de aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestator.

Împotriva sentinţei penale nr. 42 din 6.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, contestatorul persoană extrădabilă A. a formulat prezenta contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7.032018, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 20.04.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Totodată, pentru acest termen, a fost înaintată instanţei adresa emisă de MAI, IGPR, DGPMB, Sector 2 Poliţie, secţia 6 Poliţie, Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 5, prin care s-a comunicat faptul că numitul A., arestat în baza mandatului provizoriu în vederea extrădării nr. 3 din 26.11.2015, dosar nr. x/2018, a fost extrădat în S.U.A. la data de 09.03.2018.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală contestată în prezenta cauză, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., reţinându-se că, în speţă, nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. invocat de contestatorul persoană extrădabilă, în temeiul căruia, în concret, acesta a solicitat instanţei revocarea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării emis în baza sentinţei penale, definitive, împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie la executare, întrucât în opinia sa, sentinţa penală nr. 209 din 26.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 168 din 10.02.2016 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus amânarea predării către autorităţile judiciare americane până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2009 şi arestarea sa provizorie în vederea predării începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării, nu poate fi pusă încă în executare.

În acest sens, apărarea contestatorului persoană extrădabilă a menţionat că, prin decizia nr. 168 din 14.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, desfiinţarea în integralitate şi rejudecarea de către Tribunalul Vâlcea, situaţie în care dosarul nr. x/2009 nu a fost încă soluţionat în mod definitiv şi prin urmare mandatul de arestare emis în baza sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013 este nelegal, fiind emis prematur.

În primul rând, Înalta Curte va constata că în raport de informaţiile comunicate în cauză prin adresa organelor de poliţie anterior menţionată, aflată la fila 18 dosarul ÎCCJ şi faţă de obiectul prezentei cauze, respectiv solicitarea concretă a contestatorului persoană extrădabilă A., care prin acest demers juridic critică punerea în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea predării sale, prezenta contestaţie a rămas fără obiect.

Aşadar, instanţa constată că, pentru termenul de judecată stabilit la data de 20.04.2018, persoană extrădabilă A. nu a putut fi prezentată instanţei, conform citaţiei emise în cauză pe numele acesteia pentru acest termen, prin adresa nr. 2004181 din 19.04.2018, Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Poliţiei Sectorului 2 comunicând Înaltei Curţi faptul că, A. a fost extrădat către autorităţile din S.U.A la data de 09.03.2018.

Or, în aceste condiţii, constatând că mandatul european de arestare ce a făcut obiectul cauzei a fost executat, prin extrădarea persoanei A. către statul solicitant, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie a rămas fără obiect.

De altfel, instanţa de control judiciară constată că prin hotărârea atacată în cauză, reţinând că nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată împotriva sentinţei penale nr. 209 din data de 26.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia ÎCCJ nr. 168 din 10.02.2016 din dosarul x/2013

Fără a mai relua argumentele judicios prezentate de prima instanţă în cuprinsul sentinţei penale atacate, Înalta Curte constată la rândul său că, în cauză, nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Aşa cum s-a reţinut, din actele şi lucrările dosarului rezultă că dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Vâlcea, având ca obiect cauza penală ce a constituit motivul amânării predării persoanei extrădabile A. către autorităţile judiciare americane, a fost soluţionat definitiv, în sensul prevederilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, reţinând că în prezent a încetat motivul care a justificat dispunerea amânării predării contestatorului persoană extrădabilă A., în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a constat că, împrejurarea invocată de contestator privind modul de soluţionare a laturii civile, respectiv că prin decizia Curţii de Apel Piteşti din dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile şi trimiterea acesteia spre rejudecare la instanţa de fond şi astfel, în opinia apărării contestatorului, cauza nu ar fi soluţionată definitiv, nu constituie o împiedicare la punerea în executare a sentinţei penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. x/2013, definitivă, întrucât situaţia invocată de apărarea contestatorului nu se circumscrie motivului obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 ori vreunui alt motiv facultativ de amânare a predării prevăzute de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecinţă, constatând că soluţia contestată în prezenta cauză este legală şi temeinică, neexistând motive care să impună reformarea acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondată. </TD><TD class=bord15 align="left" vAlign="top"></TD><TD class=bord15 align="left" vAlign="top">că</TD> </TR></TBODY></TABLE>

Faţă de această soluţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 de lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2018.