Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., formulată de petenta A., prin mandatar B.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 6.12.2017 sub nr. x/39/2017/a2.1 pe rolul Curţii de Apel Suceava, petenta A., prin mandatar B. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen.
În motivarea cererii a arătat, în esenţă, că articolul de lege menţionat legiferează imposibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva încheierilor prin care se soluţionează abţinerile şi recuzările, generând abuzuri şi că Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, având ca obiect cererea sa, de recuzare a preşedintelui completului C11 C. pen., judecător C. a fost soluţionat abuziv şi ilegal, solicitând desfiinţarea încheierii pronunţată în acest dosar, la data de 5.12.2017. Totodată, s-a reţinut potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."
De asemenea, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rep., dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Acest text de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul şi momentul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
Verificând condiţiile de admisibilitate formală a excepţiei, prevăzute de alin. (1), (2) şi 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a constatat că nu este îndeplinită condiţia legăturii acesteia cu soluţionarea cauzei, cât timp în Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a pronunţat o soluţie definitivă la data de 5.12.2017, prin încheierea din aceiaşi dată, iar cererea petentei prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. a fost formulată ulterior acestei date, respectiv la 06.12.2017, când litigiul nu se mai afla în curs de judecată.
În acest context nefiind întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate a unui text de lege cerute de legiuitor în alin. (1)-(3) ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, la data de 16 martie 2018, recurenta A. prin mandatar B. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de recurenta A. prin mandatar B., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru motivele arătate în continuare:
Excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.
Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţia României, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.
În acest caz, sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional.
Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.
Instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia. Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.
În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.
Astfel, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
În cauză, din examinarea argumentelor invocate de recurenta A. prin mandatar B., Înalta Curte constată că obiecţiunile formulate de aceasta cu privire la dispoziţiile art. 68 alin. (7) C. proc. pen. nu sunt critici de neconstituţionalitate apte să provoace un examen al conformităţii normelor legale cu legea fundamentală a României.
Ca atare, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pe considerentul că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate a unui text de lege cerute de legiuitor în alin. (1)-(3) ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Totodată, se apreciază ca fiind corectă soluţia pronunţată în condiţiile în care excepţia de neconstituţionalitate este chestiune prejudicială, respectiv o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă, iar excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta A. prin mandatar B. a fost formulată după soluţionarea, în mod definitiv, a cauzei.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. prin mandatar B. împotriva încheierii din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. prin mandatar B. împotriva încheierii din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 mai 2018.
Procesat de GGC - GV