Deliberând asupra contestaţiei formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală . 29 din 14.03.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018 s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva executării silite a încheierii de şedinţa din camera de consiliu din data de 31.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017.
Pentru a pronunţa această soluţie, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin încheierea din camera de consiliu din data de 31.10.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. x/2017, s-au dispus următoarele:
În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanţei nr. 229/P/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi împotriva Ordonanţei nr. 152/II/2/2017 din data de 18 septembrie 2017 pronunţată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. În baza art. 275 alin. (5) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 2000 lei către intimat reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, petenta A., iniţial la Secţia I Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti în dosarul nr. 16.42.2018, la data de 09.01.2018.
Prin încheierea din data de 29 ianuarie 2018 pronunţată de Secţia I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul S.C.P.E.J. B. şi C. cu privire la încheierea din camera de consiliu a judecătorului de cameră preliminară din 31.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017 în favoarea Secţiei Penale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La data de 31 ianuarie 2018 cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/42/2018* fiind repartizată aleatoriu la data de 15.02.2018 complet 4FPa.
Curtea de apel, examinând încheierea contestată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, potrivit dispoziţiilor legale incidente în cauză, în raport de criticile invocate de către contestatoare, dar şi din oficiu sub toate aspectele, a constatat că este neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., pentru următoarele considerente:
Aşadar, prin încheierea din data de 31.10.2017 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017 constatând că petenta A. a căzut în pretenţii, în baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 2.000 lei către intimat reprezentând onorariu de avocat.
Contestatoarea A., a formulat contestaţie împotriva încheierii din data de 31.10.2017, iar in faţa instanţei de judecată, având personal cuvântul a arătat că a formulat contestaţie cu privire la cuantumul onorariului avocatului, în sumă de 2.000 lei care, în opinia sa, este total în discordanţă cu activitatea prestată de acesta, apreciind că potrivit dispoziţiilor legale instanţa de judecată este în măsură să cenzureze acest onorariu de avocat.
Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel a constatat că aceasta nu se regăseşte printre cazurile menţionate de art. 598 C. proc. pen., fapt pentru care art. 451 C. proc. civ., care constituie procedura de drept comun, prevede la alin. (2) că dispoziţiile C. proc. civ. se aplică şi în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
Aşadar, chiar dacă dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, Curtea nu a considerat oportună reducerea onorariului acordat în cauză, deoarece disp. art. 451 alin. (2) C. proc. civ. se referă la judecătorul fondului cauzei şi într-o eventuală contestaţie ca şi cale de atac.
În acelaşi timp, analizând închirierea din şedinţă din camera de consiliu din 31.10.2017, cât şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat că avocatul ales, în conformitate cu împuternicirea avocaţială nr. x din 13.10.2017, făcea parte din Baroul Dâmboviţa, iar din considerentele încheierii mai sus menţionate, instanţa a constatat că s-au efectuat acte şi lucrări de urmărire penală la care avocatul a fost prezent, fiind necesară şi deplasarea acestuia din judeţul Dâmboviţa în judeţul Prahova, acelaşi avocat fiind prezent şi în faţa instanţei de judecată la soluţionarea plângerii formulate de petenta A.
Raportat la cele mai sus menţionate, Curtea a constatat că onorariul în cuantum de 2.000 lei nu este vădit disproporţionat raportat la activitatea prestată de avocatul ales şi a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatoare.
Împotriva sentinţei penale nr. 29 din 14.03.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie A.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27 aprilie 2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 12 iunie 2018.
În dezbateri, contestatoarea A. a contestat sentinţa pronunţată în cauză prin prisma cuantumului onorariului de avocat stabilit de instanţă, susţinând că este vădit disproporţionat cu activitatea desfăşurată de avocat, nefiind avută în vedere hotărârea nr. 272/2017 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
În motivele scrise, depuse la dosar, contestatoarea a susţinut că judecătorul de cameră preliminară care a soluţionat dosarul nr. x/2017 nu a cenzurat onorariul de avocat, precizând că acesta nu a întreprins niciun act de procedură cu excepţia asistenţei şi reprezentării la termenul din 31.10.2017 la Curtea de Apel Ploieşti. În drept, a invocat dispoziţiile art. 598 şi următoarele din C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând contestaţia în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive, nefiind posibil a se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal, şi nu modul de soluţionare a cauzei.
În speţă, contestatoarea critică cuantumul onorariului avocaţial, în sumă de 2.000 lei, stabilit prin încheierea din data de 31.10.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2017. Prin hotărârea atacată (sentinţa penală nr. 29 din 14.03.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa a apreciat că nu se regăseşte printre cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. şi, analizând-o prin prisma dispoziţiilor de drept comun (art. 451 alin. (2) C. proc. civ.), nu a considerat oportună reducerea onorariului acordat în cauză, considerând că nu este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat.
Examinând cauza în raport de specificul contestaţiei la executare, Înalta Curte constată că prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal nu se pot invoca motive privitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului onorariului avocaţial, despre care se susţine că nu au fost acordat în concordanţă cu activitatea prestată de avocat. Motivele avansate de contestatoare reprezintă aspecte ce vizează soluţionarea pe fond a cauzei şi nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 598 C. proc. pen. Ca atare, este nefondată contestaţia la executare prin care se tinde a se soluţiona o problemă de fond, rezolvată cu autoritatea de lucru judecat, cum este onorariul avocaţial stabilit de instanţă.
De altfel, şi practica judiciară s-a exprimat în legătură cu caracterul propriu al contestaţiei la executare şi, prin similitudine, se observă că s-a respins contestaţia la executare prin care se solicita recalcularea sumelor confiscate prin decizia de condamnare, reţinându-se că această cerere nu reprezintă o nelămurire care să împiedice punerea în executare a hotărârii, ci o critică de fond, ce pune în discuţie legalitatea şi temeinicia acesteia, aducând atingere autorităţii de lucru judecat (decizia penală nr. 83 din 20.01.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 425<SUP>1</SUP> alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 14.03.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 14.03.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 iunie 2018.