Asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138/2017 pronunţată la data de 28 noiembrie 2017 de Judecătoria Marghita, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 48 raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an şi 7 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, respectiv 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisului fals intitulat "permis de conducere" cu seria LV nr. 2945789-14, emis de autorităţile din Slovacia la data de 11.12.2014, pe numele inculpatului A., aflat la fila 29 din dosarul de urmărire penală.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente urmăririi penale.
În baza art. 7 din Legea nr. 178/1997 s-a dispus ca prestaţia interpretului de limba maghiară B., timp de 25 minute la termenul de judecată din data de 02.11.2017, să fie achitată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 respinge cererea formulată de inculpatul apelant A. privind sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 138 din 28.11.2017 pronunţată de Judecătoria Marghita a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minor, a dispus printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii formulate de inculpatul apelant A. privind sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. pen.
Pentru a dispune astfel, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, prin apelul formulat, inculpatul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen.
Inculpatul apelant a invocat faptul că se încălcă dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, apreciind că nu există o egalitate a cetăţenilor în faţa legii prin faptul că inculpaţii care solicită recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine în România, urmând a o executa în România, ar fi într-o situaţie nefavorabilă faţă de alţi condamnaţi care nu au solicitat acest lucru, şi ca atare, nu şi-ar găsi aplicabilitatea în cauză dispoziţiile art. 41 alin. (3) C. pen. privind recidiva internaţională.
În motivare, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de lega penală română dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
A mai reţinut că apelantul apreciază că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, întrucât i se creează o situaţie inegală cu a altor cetăţeni români care execută o pedeapsă în Uniunea Europeană şi nu solicită ca aceasta să fie executată în România, acesta, apreciind că acestor cetăţeni nu le este înscrisă condamnarea în evidenţele române, şi astfel nu li se poate reţine starea de recidivă.
Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceste susţineri sunt nefondate, atâta vreme cât în cauză nu se invocă o situaţie de discriminare dintre cele prevăzute în mod expres de Legea nr. 47/1992.
Împotriva deciziei penale nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen., a declarat recurs inculpatul A., în motivarea scrisă a acestuia arătând, în esenţă, că pentru unii cetăţeni români, în situaţia în care săvârşesc infracţiuni pe teritoriul statelor din Uniunea Europeană, nu se reţine starea de recidivă dacă nu solicită executarea pedepsei în România, fiind astfel avantajaţi. În schimb, în ceea ce îl priveşte, figurează cu recidivă, atât pe teritoriul Ungariei, cât şi pe teritoriul României.
A mai arătat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen., deoarece a devenit recidivist, spre deosebire de ceilalţi cetăţeni români care execută pedeapsa în Uniunea Europeană şi nu solicită ca pedeapsa să se execute în România, astfel că nu li se aplică dispoziţiile legale anterior menţionate. De asemenea, că se consideră discriminat de aceste dispoziţii legale.
Examinând recursul formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar ş,i în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Constituţia şi legea de organizare şi funcţionare a instanţei constituţionale stabilesc că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl pot constitui exclusiv dispoziţiile cuprinse într-o lege sau într-o ordonanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe, stipulate expres de respectivul text de lege, şi anume:
a) excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
b) excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c) norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.
Astfel, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Înalta Curte constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. care, în opinia recurentului, discriminează persoanele condamnate în statele Uniunii Europene care solicită executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale.
Simpla invocare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor din legi sau ordonanţe nu este adecvată atâta timp cât apelanta s-a raportat doar formal la prevederile din Constituţie, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa dintre ele şi textul legii fundamentale.
Din examinarea argumentelor invocate de inculpat, Înalta Curte constată că obiecţiunile formulate de acesta cu privire la dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen., chiar dacă în mod aparent respectiv, la o examinare formală, au legătură cu cauza, vizând dispoziţii penale care, în opina autorului, ar determina o discriminare, textul fiind defectuos redactat, nu reprezintă adevărate critici de neconformitate a textelor cu Legea fundamentală. Aceste critici se referă la interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii legale, care intră în sfera de competenţă a instanţelor de judecată, singurele chemate să asigure interpretarea şi aplicarea legii de la caz la caz, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit traducătorului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit traducătorului de limbă maghiară se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 septembrie 2018.