Asupra contestaţie de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reabilitare formulată de către petentul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 12.01.2018 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, sub nr. x/109/2018, cererea de reabilitare judecătorească privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului A. prin sentinţa penala nr. 8 din 14.02.2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş pronunţată în dosarul nr. x/2008, definitiva prin decizia nr. 88/A a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea cererii, petentul A. a arătat ca a achitat în întregime cheltuielile la care a fost obligat prin sentinţa penală, nu a mai săvârşit o alta infracţiune, a avut asigurata existenţa prin muncă cinstită, a locuit şi locuieşte în Piteşti, str. x nr. 29, judeţul Argeş şi că a avut o comportare în comunitate şi în raporturile cu autorităţile, fiind invocate, în drept, dispoziţiile art. 166 C. pen.
În susţinerea cererii, petentul a depus în copie minuta sentinţei penale nr. 8 din 14.02.2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş pronunţată în dosarul nr. x/2008 şi a deciziei nr. 88/A a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
La termenul de judecata din 1.02.2018, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Argeş, faţă de dispoziţiile art. 529 C. proc. pen. şi a solicitat declinarea competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Prin sentinţa penală nr. 31 din 01.02.2018, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetentei materiale şi, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, cu motivarea că petentul a fost condamnat în primă instanţă de Curtea de Apel Târgu Mureş, aşa încât, competenţa de soluţionare a cauzei revine, conform art. 529 C. proc. pen., Curţii de Apel Piteşti - instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.
La Curtea de Apel Piteşti cauza a fost înregistrată la data de 21 februarie 2018, iar înscrisurile au fost completate cu cele depuse la filele 11-273, 280, iar instanţa a solicitat relaţii de la locul de detenţie cu privire la data liberării condiţionate a condamnatului şi restul de pedeapsă rămas neexecutat, sens în care s-a transmis adresa nr. L60484/PMAG din 11.04.2018.
Conform sentinţei penale nr. 8 din 14.02.2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş pronunţată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 88/A a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.(1969), pentru săvârşirea unor infracţiuni concurente, fiind emis mandatul de executare nr. 25 din 14.04.2014, din care s-a liberat condiţionat la data de 18.02.2015, având un rest neexecutat de 372 de zile.
Având în vedere că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele cumulative prevăzute de art. 166 - 168 C. pen., în contextul în care nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, respectiv de 4 ani calculat de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, respectiv 24.02.2016, chiar dacă petentul a achitat despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat, fiind cunoscut cu o conduită corespunzătoare în colectivitate, potrivit 166-170 C. pen. raportat la art. 529-537 C. proc. pen., Curtea a respins cererea de reabilitare judecătorească, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie petentul A., personal, fără a motiva calea de atac promovată şi fără a se prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cauzei.
Examinând contestaţia formulată de petentul A., în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând termenele de reabilitare judecătorească, art. 166 C. pen. stabileşte în alin. (1) lit. a) că persoana condamnată poate fi reabilitată, la cerere, de instanţă, după împlinirea termenului de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani, pentru ca, în art. 167 alin. (1) C. pen. să se arate că termenele prevăzute în art. 165 şi art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
În ceea ce priveşte condiţiile reabilitării judecătoreşti, art. 168 C. pen. stabileşte că cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii: a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 532 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă şi fond când a fost introdusă înainte de termenul legal.
Având în vedere situaţia juridică a petentului şi prevederile legale menţionate, Înalta Curte constată că, deşi este îndeplinită condiţia referitoare la achitarea integrală de către persoana condamnată a cheltuielilor judiciare şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, fiind cunoscut cu o conduită corespunzătoare în colectivitate, nu este întrunită cerinţa privind termenul de introducere a cererii de reabilitare.
Astfel, se constată că termenul de reabilitare judecătorească pentru petent urmează a se împlini la 23 februarie 2020 în condiţiile în care acesta este de 4 ani şi curge de la 24 februarie 2016 (dată la care se consideră executată pedeapsa închisorii de 3 ani, având în vedere că a fost liberat condiţionat la 18 februarie 2015, având un rest neexecutat de 372 de zile).
Prin urmare, întrucât, în prezent, termenul de reabilitare judecătorească nu s-a împlinit, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, judecătorul fondului a respins cererea de reabilitare formulată de petentul A., aceasta fiind introdusă înainte de termenul legal de 4 ani prevăzut de dispoziţiile art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 81/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, şi, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 81/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 13 septembrie 2018.