Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 1133/2017

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2017

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 330/A pronunţată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A..

PENTru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea de revizuire înregistrată la data de 31.03.2017 pe rolul Judecătoriei Sibiu, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 307 din 04.06.2014 pronunţată de către Judecătoria Sibiu în dosarul cu nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 728 din data de 02.10.2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului A. la 180 zile-amendă, iar în baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a stabilit o sumă de 10 RON pentru o zi-amendă, inculpatul fiind obligat să plătească o amendă penală în cuantum de 1.800 RON pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Prin încheierea penală nr. 278 din data de 10.05.2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinţei penale nr. 307/04.06.201 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr. x/2013 rămasă definitiv prin Decizia penală nr. 728/A/2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 02.10.2014.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel revizuentul A..

Prin Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ce a fost invocată de revizuentul apelant A..

A fost respins ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 278 din data de 10.05.2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017.

Împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, revizuentul A. a declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 25.09.2017, sub nr. 3699/306/2017/a3.

Prin Decizia nr. 903/27.09.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de A. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

A casat, în parte, decizia penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia numai în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

În cauză, revizuentul A. a solicitat, în calea de atac a apelului declarat împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de revizuire, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.

Înalta Curte a arătat că, în raport de motivele invocate de revizuent, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra ambelor solicitări ale revizuentului.

Instanţa a constatat că, prin modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să analizeze, parţial, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de revizuentul A., astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii, respectiv numai cu privire la prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu echivalează cu o soluţionare efectivă a cauzei.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, în sarcina instanţei revine obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor invocate de părţi. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanţă care să hotărască asupra tuturor solicitărilor invocate.

Procedând astfel, instanţa a încălcat nu numai dispoziţiile procesual penale, cât şi dreptul revizuentului la un proces echitabil. Dreptul la un proces echitabil este în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. Înalta Curte constată că este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de control judiciar. O astfel de soluţie ar determina eliminarea unui grad de jurisdicţie în defavoarea intereselor procesuale ale revizuentului.

Cele reţinute mai sus conduc în mod evident spre concluzia nejudecării cauzei de către instanţa de apel cu privire la cererea de sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.

Cauza a fost rejudecată în limitele casării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curtea de apel Alba Iulia. În expunerea orală a motivelor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine de către revizuent că a formulat cererea în cauză deoarece marja de eroare în stabilirea nivelului corect al alcoolemiei trebuia scăzută din calcul retroactiv al alcoolemiei. În calculul retroactiv al alcoolemiei marja de eroare se scade obligatoriu după ce se realizează calculul retroactiv al alcoolemiei cu formula Widmark. Marja de eroare este o constantă biologico - matematică ce semnifică rezultatul unor cercetări ştiinţifice recunoscute în toată Uniunea Europeană şi a formulat cererea deoarece nu i s-a acceptat marja de eroare care este o probă conform art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Susţine revizuentul că prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este neconstituţional deoarece i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la probe prin neacceptarea scăderii marjei de eroare aşa cum s-a solicitat, ceea ce ar fi dus la o valoare a alcoolemiei sub sfera penală iar în cauză era vorba doar de o contravenţie.

În ceea ce priveşte art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. susţine revizuentul că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Procurorii, în apel au făcut plângere pentru mărturie mincinoasă pentru cei doi martori pe care dânsul îi avea iar unul dintre ei deţinea un SMS prin care demonstra că oprirea anterioară în trafic nu era cea reţinută de organele de poliţie, deoarece niciunde nu există ora exactă a opririi iar SMS-ul primit era exact la ora 06:10 şi putea fi luat de la serviciul de telefonie.

În cazul său, chiar dacă nu există o hotărâre judecătorească definitivă în ceea ce priveşte mărturia mincinoasă în cazul martorilor se poate admite în principiu şi menţinere spre judecare şi pe baza ordonanţelor Parchetului. Ca urmare, pentru ca şi art. 453 lit. b) C. proc. pen. să producă efecte, trebuie să existe următoarele condiţii: există Ordonanţele de clasare a procurorilor pentru mărturie mincinoasă, există legătură directă între martori, proba cu SMS-ul a martorului B., proba este esenţială şi a dus la o condamnare ilegală.

Conform art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se arată că în situaţia în care există o legătură între o hotărâre judecătorească şi infracţiunea de mărturie mincinoasă şi acea hotărâre poate determina sentinţa, atunci el este acceptat ca motiv de revizuire şi poate fi vorba şi de o ordonanţă de clasare în situaţia în care există vinovăţie şi persoana a decedat. Însă există şi cazul în care există hotărâre de clasare când martorul este nevinovat.

Este foarte clar şi plauzibil altfel ar rămâne o hotărâre de achitare sau o ordonanţă de clasare în care inculpatul este nevinovat şi inculpatul nu se poate apăra în nici un fel şi după câţiva ani acesta este găsit nevinovat. Invocă în acest fel existenţa unor lacune legislative nu este prevăzută o cale de retractare a hotărârii.

În concluzie, solicită sesizarea Curţii Constituţionale care să se pronunţe şi asupra acestui articol dacă este/nu constituţional ori să lămurească acest articol deoarece se încalcă dreptul la un proces echitabil.

Curtea de apel, în procedura exprimării propriului punct de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate cu care a fost investită prin efectul Deciziei nr. 903/27.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A., raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

S-a reţinut că, deşi textul art. 29 alin. (4) din lege pare a institui obligaţia absolută a instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia de a sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea acesteia, totuşi, instanţa poate respinge, printr-o încheiere motivată, în baza art. 29 alin. (5) din lege, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, şi anume, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrată prevederilor alin. (1), (2) sau (3). Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii, cu excepţia de neconstituţionalitate este, însă, limitată de textul art. 29 alin. (5) din lege strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, şi anume, să privească o lege sau ordonanţă ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, să fie ridicată de părţi, procuror ori din oficiu de către instanţă iar prevederea atacată să nu fi fost declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii.

Din analiza situaţiei invocate de revizuent drept excepţii de neconstituţionalitate cu referire concretă la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că autorul acestor excepţii exprimă critici generale referitoare la drepturi care, în accepţiunea sa, sunt reglementate de norma constituţională fără menţionarea dispoziţiilor constituţionale afectate de normele procesual penale, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep. În esenţă, Curtea de apel trebuie ea însăşi să efectueze o analiză a excepţiilor formulate de parte cu referire expresă la opinia motivată a instanţei asupra excepţiilor, aşa cum expres dispune legiuitorul în conţinutul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, rep.

În speţa de faţă, Curtea de apel a constatat că partea a specificat că formulează critici de neconstituţionale, fără trimitere expresă la dispoziţia/dispoziţiile constituţionale pretins încălcate de norma procesual penală în conţinutul art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen., că o analiză a acestora prin raportare explicită la acele prevederi constituţionale pe care partea ar fi trebuit să le nominalizeze nu poate fi efectuată şi în acest fel se ajunge la o încălcare a unei dispoziţii speciale, reglementate în conţinutul art. 29 din legea nr. 47/1992, rep.

S-a subliniat faptul că prin Decizia nr. 134/A din 14 aprilie 2017 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reţine că partea care invocă excepţia de neconstituţionalitate este obligată nu doar să indice textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci să raporteze aceste dispoziţii la Constituţie, iar cererea să cuprindă argumente pertinente, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale. Aşadar, constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional nu este suficientă pentru admiterea cererii de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionale de către instanţa în faţa căreia a fost invocată.

Împotriva Încheierea penală nr. 330/A pronunţată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs inculpatul A..

În susţinerea recursului, inculpatul a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1997 apreciind că i se încălca dreptul la un proces echitabil.

În susţinerea recursului a invocat, în esenţă, lipsa de constituţionalitate a art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în contextul în care o probă nouă sau uitată, nu se aplică ca motiv de revizuire (acest lucru arată că legea penală ar rămâne cu lacune legislative, adică nu ar fi luate în considerare probe şi fapte apărute ulterior (existente, dar uitate) ce ar duce la dezvinovăţire totală, precum şi faptul că i se interzice dreptul la probe prin interpretarea inexactă a art. 453 alin. (1). lit. b) C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală având termen de soluţionare la data de 29 noiembrie 2017.

Examinând dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarate neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Înalta Curte constată că inculpatul nu a înţeles să indice dispoziţiile constituţionale pretins încălcate de textul de lege evocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., neîndeplinind exigenţele impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Se reţine că, în vederea creării cadrului legal de sesizare a instanţei de contencios constituţional, inculpat este obligat să raporteze dispoziţiile legale considerate neconstituţionale la norma din Constituţie. În acest sens, se poate evalua corespondenţa normei pretins încălcate cu prevederile constituţionale.

Înalta Curte constată, de asemenea, că aspectele invocate de inculpatul A. în susţinerea recursului nu au o legătură cu soluţia ce poate fi pronunţată în cauză, existenţa unei legături formale nefiind suficientă pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A., împotriva Deciziei penale nr. 330/A din data de 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A., împotriva Deciziei penale nr. 330/A din data de 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - CL