Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 82 din 07 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 16 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 (fapta din martie - mai 2012).
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din data de 24.11.2013 până la data de 12.12.2013.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen. 1969 a dispus confiscarea sumei de 3000 euro de la inculpat, precum şi a sumei de 36.600 RON.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menţinut sechestru asigurator instituit asupra sumelor de bani consemnate la B. - Sucursala Satu Mare la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.
În baza art. 404 alin. (4) lit. h) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a cauţiunii în sumă de 100.000 RON consemnată conform recipisei din data de 06.12.2013.
În baza art. 274 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 614/A/2017 din data de 31.10.2017, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 punct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de DNA - Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 82 din 07 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în parte, în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului de către instanţa de fond, în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 C. pen.
- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 C. pen.
În baza art. 5 C. pen., a reţinut că pentru inculpat este mai favorabilă legea penală nouă, în vigoare din data de 01.02.2014.
1. A reţinut, cu privire la infracţiunea de luare de mită, faptă din perioada martie - mai 2012, încadrarea juridică prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi modifică temeiul de achitare a inculpatului A. pentru această infracţiune din art. 16 lit. c) C. proc. pen. în art. 16 lit. a) C. proc. pen.
2. A reţinut, ca temei al condamnării inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită din perioada 22 - 24.11.2013, dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi constată că inculpatului nu-i este aplicabilă cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969 cu privire la această infracţiune şi în temeiul art. 67 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 66 alin 1 lit. a), b), g) C. pen. (cu referire la calitatea de funcţionar public) cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani, calculată potrivit art. 68 C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.
A reţinut ca temei al deducerii dispoziţiile art. 72 C. pen.
3. A înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită din perioada 2010 - 2012, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru această faptă, reţinând încadrarea juridică prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de confiscare de la inculpat, în baza art. 254 alin. (3) C. pen. 1969, a sumei de 3000 euro, precum şi a sumei de 36.600 RON.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului din 12.12.2013, asupra sumelor de 36.000 RON, 9652 RON şi 600 dolari, consemnate la B. - Sucursala Satu Mare la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea şi dispune restituirea acestor sume inculpatului.
A dispus restituirea către inculpat a sumei de 1950 euro, consemnată la B. - Sucursala Satu Mare la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.
A reformat dispoziţia instanţei de fond cu privire la restituirea cauţiunii, în sensul că în baza art. 404 alin. (4) lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus plata sumei de 30.000 RON, cheltuieli judiciare către stat în primă instanţă la care a fost obligat inculpatul, din cauţiunea în sumă de 100.000 RON consemnată conform recipisei din data de 06.12.2013 şi restituirea diferenţei de 70.000 RON către inculpat.
A menţinut în rest dispoziţiile instanţei de fond care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 272 C. proc. pen., a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumei de 260 RON cu titlu de onorariu avocat din oficiu C., conform Delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 5867/2016.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva Deciziei penale nr. 614/A/2017 din 31 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2014 a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., la data de 29 decembrie 2017.
La data de 15 ianuarie 2018 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de recurs în casaţie, ca inadmisibilă, motivat de faptul că invocarea cazului de care a fost făcută formal.
Dosarul având ca obiect recursul în casaţie declarat de către inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 ianuarie 2018, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 19 februarie 2018.
Prin încheierea din data de 19 februarie 2018, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 614/A/2017 din 31 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2014.
A respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de recurentul inculpat.
A trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul A., cu citarea părţilor, pentru termenul din 2 aprilie 2018.
PENTru a dispune astfel, Înalta Curte a reţinut că cererea de recurs în casaţie respectă dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol şi nici dispoziţiile art. 434 alin. (2) C. proc. pen., că a fost formulată în termenul legal şi îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 434 alin. (1) şi art. 437 alin. (1), lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen. (este formulată în scris şi cuprinde numele şi prenumele, domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, semnătura avocatului care a redactat cererea, este invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.).
În susţinerea cazului de recurs în casaţie, inculpatul a invocat nulitatea constatării judecătorului de cameră preliminară cu privire la ordonanţa procurorului din data de 14.11.2013 ce viza delegarea investigatorului cu identitate reală, aceasta fiind data cu încălcarea condiţiilor legale.
În acest sens a susţinut că atât instanţa de fond cât şi Curtea de Apel Oradea nu au ţinut cont de aspectele invocate, referitoare la modalitatea în care a fost desemnat investigatorul cu identitate reală, precum şi nulitatea tuturor actelor de urmărire penală.
Sub aspectul încălcării art. 101 alin. (3) C. proc. pen. a susţinut că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel nu au făcut nicio trimitere la faptul că în şedinţa din data de 25.04.2016 procurorul a recunoscut, în fapt, o acţiune de instigare pentru determinarea şi provocarea recurentului A. în scopul dobândirii unei probe pentru a fi acuzat, întregul ansamblul probator confirmând aceste susţineri.
Cu referire la încălcarea dreptului la apărare, a arătată că instanţa nu a clarificat scopul pentru care inculpatul ar fi solicitat această sumă de bani, având în vedere că pe parcursul procesului penal, acuzarea şi implicit denunţătorul, de-a lungul declaraţiilor sale contradictorii, au modificat scopul pentru care inculpatul ar fi pretins suma de 3000 euro şi ce se obliga sau nu se obliga să facă.
Sub aspectul încălcării principiului prezumţiei de nevinovăţie, a arătat că instanţa a apreciat, la soluţionarea cauzei, că simpla susţinere a denunţătorului are valoare probantă deşi era evidentă inconsecvenţa modului în care acesta a relatat faptele, în cuprinsul declaraţiilor fiind prezentate variante diferite, insuficiente sau contradictorii ale aceleiaşi situaţii de fapt.
A mai arătat că instanţa de apel i-a refuzat dreptul de a da o declaraţie suplimentară, pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, raportat la declaraţiile din aprilie 2017, recurentul opinând că această încălcare a dreptului la apărare s-a manifestat şi la declaraţia dată în apel, prin întreruperea sa repetată.
Totodată, a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont de determinarea legii penale mai favorabile, considerând că trebuia aplicată legea penală veche, arătând în acest sens şi că fapta de pretindere a unui miel de la denunţător în data de 24.11.2013 a fost demontată, îndoiala trebuind să profite inculpatului.
De asemenea, că prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, instanţa de apel nu a ţinut cont de înscrisurile medicale, aplecându-se cu precădere asupra modului de săvârşire a presupusei fapte decât a aspectului uman, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată şi istoricul medical al acestuia.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2018, recurentul inculpat A. a depus, în scris, solicitarea de a se lua act de retragerea cererii de recurs în casaţie promovate în cauză.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a inculpatului.
Astfel fiind, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, cererea recurentului inculpat, în sensul retragerii recursului în casaţie formulat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, împrejurarea că promovarea în instanţă a oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilităţii, partea care a formulat respectiva cerere putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor.
Pe cale de consecinţă, se va lua act de manifestarea de voinţă a inculpatului A. împotriva Deciziei penale nr. 614/A din 31 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 614/A din 31 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 14 mai 2018.
Procesat de GGC - NN