Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 513/2018

Şedinţa publică din data de 29 mai 2018

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 15 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 107 alin. (1), ref. la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare din Croaţia şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek la data de 05.05.2018, în dosarul de referinţă nr. K-17/2006, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare croate.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 21.05.2018 şi până la data de 19.06.2018 inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare croate.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare, în baza sentinţei.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 ore (începând cu data de 05.05.2018, ora 23:50, până la data de 06.05.2018, ora 23:50) şi arestată provizoriu (în baza alertei introdusă în Sistemul Informatic Schengen emisă de autorităţile judiciare croate) pe o durată de 15 zile de la 06.05.2018 până la 20.05.2018, inclusiv.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Suma de 840 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin adresa nr. 3874/II/5/2018 din data de 05.05.2018, a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. la data de 05.05.2018, în dosarul penal având număr de referinţă K-17/2006 şi arestarea acestuia în vederea predării către autorităţile judiciare croate.

Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea de Apel Galaţi a reţinut că autoritatea judiciară Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce a avut la bază hotărârea de detenţie a Tribunalului districtual Osijek cu nr. Kio-417/1996 - 4 de la 02 octombrie 1996, prin care persoana solicitată A. este solicitată în vederea cercetării pentru săvârşirea unei infracţiuni împotriva umanităţii şi a dreptului internaţional - "crime de război împotriva populaţiei civile", prevăzută şi pedepsită de art. 120 alin. (1) din C. pen. de bază al Republicii Croaţia (Monitorul Oficial nr. 31/93, 35/93, 108/95, 16/96 şi 28/96, în cele ce urmează OKZ RH) - prevăzută cu o pedeapsă maximă de 20 (douăzeci) ani închisoare.

Autorităţile judiciare croate au solicitat predarea persoanei solicitate pentru efectuarea de cercetări în ceea ce priveşte infracţiunea menţionată anterior.

În sarcina persoanei solicitate A. s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Între august 1991 şi octombrie 1995, în satul Batina din Baranya cu populaţie preponderent croată şi maghiară, ca membri ai rebeliunii armate a populaţiei sârbe locale împotriva ordinului constituţional al Republicii Croaţia, după ce Baranya fusese ocupată de Armata Naţională Iugoslavă şi unităţile adiacente locale şi paramilitare sârbe care fuseseră infiltrate în Serbia din a doua jumătate a lunii august 1991 în rebeliunea lor şi atacul armat al Serbiei împotriva Republicii Croaţia, s-au alăturat forţelor şi au preluat autoritatea în Batina formând un corp de autoritate locală, aşa numit Cartierul General de Apărare Teritorială Batina, în care acuzatul şi-a îndeplinit sarcina de membru punând sub controlul său întreaga viaţă din sat. În acord reciproc şi cu intenţia de a face imposibilă existenţa croaţilor şi maghiarilor din zonă, să îi alunge pentru a transforma Batina într-un sat sârb curăţat etnic în cadrul Cartierului general lua hotărâri şi prin distribuţia de sarcini se angajau în activităţi pentru a aplica aceste hotărâri cu scopul de a expune întreaga populaţie ne-B. la abuz zilnic fizic şi psihologic prin:

- Limitarea libertăţii de mişcare prin impunerea unei ore de stingere asupra satului şi interzicerea oricărei mişcări pe timp de noapte, prin introducerea unor permise de trecere pentru deplasare în afara satului ziua şi interzicerea reuniunilor şi adunărilor;

- Recrutarea forţată pentru aşa-numita Apărare teritorială şi forţarea colaborării cu Cartierul general ameninţând cu vătămări şi judecarea celor care se opuneau, printre care C., D., E. şi F. care au suferit rele tratamente;

- Împuşcând, lansând grenade şi aruncând dispozitive explozive în locuinţele croate şi maghiare cu scopul de a intimida şi elimina locuitorii şi distrugându-le bunurile, suferind astfel rele tratamente G., H. şi I.;

- Forţând executarea de muncă grea în agricultură, construcţii în sat sau pentru scopuri militare ale Armatei de ocupaţie şi unităţilor paramilitare fără nicio compensaţie;

- Privarea de libertate ilegală şi nejustificată şi ducerea la Cartierul general unde persoanele reţinute erau insultate, interogate, bătute şi primeau şi alte rele tratamente fizice şi psihologice sau erau duse în alte închisori din Baranya, suferind astfel rele tratamente J., K., L., M., N., O., P., Q., E., R., iar S. s-a sinucis de frica acestor rele tratamente;

- Declarând lucrători croaţi şi maghiari angajaţi drept inepţi politic; servind listele pentru concedierea angajaţilor care lucrau pentru societăţi din Baranya;

- Răniri şi ameninţări explicite împotriva croaţilor şi maghiarilor în casele acestora, pe străzi, la Cartierul general, pe câmpuri şi alte locuri publice îndemnându-i să se mute;

- Ameninţări pe ascuns sau omoruri făcute noaptea cu lăsarea de mesaje scrise pe casele populaţiei croate şi maghiare de către un grup terorist secret "mâna neagră" cu un ordin de a se muta în scurt timp şi prin ameninţări telefonice cerându-le să se mute astfel suferind rele tratamente F., T., P., I. şi K.;

- Jefuirea caselor locuitorilor croaţi şi maghiari din sat şi luarea bunurilor de valoare cum ar fi casele lui U. şi O.;

- Pătrunderea ilegală în casele locuitorilor croaţi şi maghiari din sat şi percheziţii ilegale însoţite de insulte şi atacuri, astfel suferind rele tratamente F., U., T. şi V.;

- Privarea cu forţa a populaţiei croate şi maghiare de îngrijire spirituală prin alungarea preotului catolic şi devastarea rectoratului;

- Prin comiterea de acte contrar prevederilor art. 3 din Convenţia de la Geneva (IV) privind protecţia persoanelor civile pe timp de război de la 12 august 1949 şi a art. 4, 5, 13 şi 17 din Protocolul adiţional la convenţiile de la Geneva de la 12 august 1949 şi cu privire la Protecţia victimelor conflictelor armate neinternaţionale (Protocol II), în care acuzatul a participat individual la realizarea hotărârilor luate în comun de membrii Cartierului general, a îndeplinit activităţile menţionate şi au comis individual următoarele infracţiuni:

Al doilea acuzat A. împreună cu alt membru al unităţilor paramilitare trăgea cu armele sale de foc la 9 septembrie 1991 şi apoi a lansat o grenadă spre casa lui G.; apoi la 17 septembrie 1991 împreună cu al optulea acuzat W. şi al cincilea acuzat X. l-au privat pe N. de libertate şi l-au dus la Cartierul general pentru interogatoriu şi apoi l-au bătut crunt mai multe ore acuzatul şi al cincilea acuzat X. şi alţi 2 membri ai unităţilor paramilitare l-au dus prin sat plin de sânge şi torturat pentru a intimida populaţia şi chiar l-au arătat soţiei şi copiilor în această stare, după care nu s-a mai ştiut nimic de N..

Fiind intimidată de această teroare, aproape jumătate din populaţia croată (în total 199 persoane) a trebuit să plece din Batina împreună cu aproape un sfert din populaţia maghiară (în total 167 persoane) părăsindu-şi casele, bunurile mobile şi imobile şi a fost jefuită după expulzare; a trebuit să se îndrepte spre zona liberă din Republica Croată sau spre Republica Ungaria, ceea ce a schimbat compoziţia etnică din satul Batina cu forţa în modul descris.

Astfel, prin încălcarea regulilor de drept internaţional pe timp de război, au tratat inuman populaţia civilă, producându-le răniri în integritatea corporală şi bunăstare, dislocând populaţia prin comiterea unor acte de teroare şi intimidare, privarea ilegală de libertate, jaf şi distrugând cu intenţie şi ilegal bunurile populaţiei.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Galaţi a constatat - contrar susţinerilor persoanei solicitate - că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din aceeaşi lege. Astfel, în cuprinsul mandatului european de arestare se indică, în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, existenţa unui mandat naţional de arestare - hotărârea de detenţie a Tribunalului districtual Osijek cu nr. Kio-417/1996 - 4 de la 02 octombrie 1996.

Curtea de Apel Galaţi a apreciat ca fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că persoana solicitată este cetăţean sârb, întrucât potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în baza mandatului european de arestare se poate solicita arestarea şi predarea de către un alt stat membru a oricărei persoane, indiferent de cetăţenia acesteia.

De asemenea, s-a constatat că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv o faptă care dă loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Din actele dosarului a rezultat că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare croate, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Prezentă în instanţă şi asistată de avocat desemnat din oficiu, persoana solicitată A., prin interpret autorizat de limbă sârbă, a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare croate.

Fiind audiată în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor croate, deoarece nu a săvârşit faptele reţinute în mandat, nu s-a aflat pe teritoriul Croaţiei în perioada în care se reţine că ar fi fost săvârşite faptele şi, având în vedere natura faptelor descrise în mandat, precum şi faptul că este cetăţean sârb, consideră că nu ar avea parte de un proces corect în Croaţia.

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea motivelor de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Faţă de natura infracţiunii menţionată în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare, cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare croate, este pe deplin justificată, iar măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Întrucât persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa, instanţa a procedat la audierea acesteia, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile, însă aceasta nu a invocat vreun motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, care să justifice refuzul punerii în executare a mandatului european. S-a reţinut că aspectele invocate de persoana solicitată nu se circumscriu niciuneia dintre situaţiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2014, respectiv de art. 3 şi 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Curtea de Apel Galaţi nu a putut primi opinia apărătorului persoanei solicitate care a apreciat că, în cauză, executarea mandatului trebuie amânată până la obţinerea de informaţii complementare privind condiţiile generale de detenţie în statul membru solicitant, întrucât nu există elemente/informaţii care atestă un risc real de tratament inuman sau degradant al persoanelor deţinute în statul membru emitent.

Instanţa a reţinut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunţat şi de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conţinutul mandatului, precum şi datele personale ale persoanei solicitate, care este cetăţean sârb, născut în R.S.F. Iugoslavia (pe teritoriul actualului stat Croaţia, ţară în care a fost derulată activitatea infracţională), s-a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prev. în art. 115 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare croate va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În consecinţă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile croate pe numele persoanei solicitate şi că nu există nici un motiv de refuz al executării, Curtea de Apel Galaţi, a admis cererea autorităţilor judiciare croate, respectiv Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek şi a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În susţinerea căii de atac, contestatorul persoană solicitată a arătat că punerea în executare a mandatului european de arestare îl expune, în ţara solicitantă, unui proces inechitabil. În acest sens a solicitat ca statul croat să ofere garanţii suplimentare, în legătură cu soluţionarea procesului. A precizat că nu a fost în Croaţia în perioada în care se consideră că a săvârşit crime împotriva umanităţii. Totodată, a menţionat contestatorul că este cetăţean sârb şi în ţara de origine există în continuare disfuncţionalităţi în relaţiile dintre cele două state. În plus, în condiţiile în care nu şi-a exprimat acordul cu privire la transfer, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi pus în executare mandatul european de arestare.

S-a solicitat înştiinţarea Ambasadei Serbiei la Bucureşti şi, în baza relaţiilor diplomatice, să se comunice care ar fi garanţiile procesuale care pot fi acordate referitor la desfăşurarea procesului, având în vedere că persoana solicitată este cetăţean sârb, iar procesul se va desfăşura pe teritoriul statului croat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi pentru completarea probatoriului sensul menţionat.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni împotriva umanităţii şi a dreptului internaţional - "crime de război împotriva populaţiei civile", prevăzută şi pedepsită de art. 120 alin. (1) din C. pen. de bază al Republicii Croaţia (Monitorul Oficial nr. 31/93, 35/93, 108/95, 16/96 şi 28/96, în cele ce urmează OKZ RH) - prevăzută cu o pedeapsă maximă de 20 (douăzeci) ani închisoare.

Infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind o infracţiune care, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, dacă este sancţionată de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu mai este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate A. că:

Între august 1991 şi octombrie 1995, în satul Batina din Baranya cu populaţie preponderent croată şi maghiară, ca membri ai rebeliunii armate a populaţiei sârbe locale împotriva ordinului constituţional al Republicii Croaţia, după ce Baranya fusese ocupată de Armata Naţională Iugoslavă şi unităţile adiacente locale şi paramilitare sârbe care fuseseră infiltrate în Serbia din a doua jumătate a lunii august 1991 în rebeliunea lor şi atacul armat al Serbiei împotriva Republicii Croaţia, s-au alăturat forţelor şi au preluat autoritatea în Batina formând un corp de autoritate locală, aşa numit Cartierul General de Apărare Teritorială Batina, în care acuzatul şi-a îndeplinit sarcina de membru punând sub controlul său întreaga viaţă din sat. În acord reciproc şi cu intenţia de a face imposibilă existenţa croaţilor şi maghiarilor din zonă, să îi alunge pentru a transforma Batina într-un sat sârb curăţat etnic în cadrul Cartierului general lua hotărâri şi prin distribuţia de sarcini se angajau în activităţi pentru a aplica aceste hotărâri cu scopul de a expune întreaga populaţie ne-B. la abuz zilnic fizic şi psihologic prin:

- Limitarea libertăţii de mişcare prin impunerea unei ore de stingere asupra satului şi interzicerea oricărei mişcări pe timp de noapte, prin introducerea unor permise de trecere pentru deplasare în afara satului ziua şi interzicerea reuniunilor şi adunărilor;

- Recrutarea forţată pentru aşa-numita Apărare teritorială şi forţarea colaborării cu Cartierul general ameninţând cu vătămări şi judecarea celor care se opuneau, printre care C., D., E. şi F. care au suferit rele tratamente;

- Împuşcând, lansând grenade şi aruncând dispozitive explozive în locuinţele croate şi maghiare cu scopul de a intimida şi elimina locuitorii şi distrugându-le bunurile, suferind astfel rele tratamente G., H. şi I.;

- Forţând executarea de muncă grea în agricultură, construcţii în sat sau pentru scopuri militare ale Armatei de ocupaţie şi unităţilor paramilitare fără nicio compensaţie;

- Privarea de libertate ilegală şi nejustificată şi ducerea la Cartierul general unde persoanele reţinute erau insultate, interogate, bătute şi primeau şi alte rele tratamente fizice şi psihologice sau erau duse în alte închisori din Baranya, suferind astfel rele tratamente J., K., L., M., N., O., P., Q., E., R., iar S. s-a sinucis de frica acestor rele tratamente;

- Declarând lucrători croaţi şi maghiari angajaţi drept inepţi politic; servind listele pentru concedierea angajaţilor care lucrau pentru societăţi din Baranya;

- Răniri şi ameninţări explicite împotriva croaţilor şi maghiarilor în casele acestora, pe străzi, la Cartierul general, pe câmpuri şi alte locuri publice îndemnându-i să se mute;

- Ameninţări pe ascuns sau omoruri făcute noaptea cu lăsarea de mesaje scrise pe casele populaţiei croate şi maghiare de către un grup terorist secret "mâna neagră" cu un ordin de a se muta în scurt timp şi prin ameninţări telefonice cerându-le să se mute astfel suferind rele tratamente F., T., P., I. şi K.;

- Jefuirea caselor locuitorilor croaţi şi maghiari din sat şi luarea bunurilor de valoare cum ar fi casele lui U. şi O.;

- Pătrunderea ilegală în casele locuitorilor croaţi şi maghiari din sat şi percheziţii ilegale însoţite de insulte şi atacuri, astfel suferind rele tratamente F., U., T. şi V.;

- Privarea cu forţa a populaţiei croate şi maghiare de îngrijire spirituală prin alungarea preotului catolic şi devastarea rectoratului;

- Prin comiterea de acte contrar prevederilor art. 3 din Convenţia de la Geneva (IV) privind protecţia persoanelor civile pe timp de război de la 12 august 1949 şi a art. 4, 5, 13 şi 17 din Protocolul adiţional la convenţiile de la Geneva de la 12 august 1949 şi cu privire la Protecţia victimelor conflictelor armate neinternaţionale (Protocol II), în care acuzatul a participat individual la realizarea hotărârilor luate în comun de membrii Cartierului general, a îndeplinit activităţile menţionate şi au comis individual următoarele infracţiuni:

Al doilea acuzat A. împreună cu alt membru al unităţilor paramilitare trăgea cu armele sale de foc la 9 septembrie 1991 şi apoi a lansat o grenadă spre casa lui G.; apoi la 17 septembrie 1991 împreună cu al optulea acuzat W. şi al cincilea acuzat X. l-au privat pe N. de libertate şi l-au dus la Cartierul general pentru interogatoriu şi apoi l-au bătut crunt mai multe ore acuzatul şi al cincilea acuzat X. şi alţi 2 membri ai unităţilor paramilitare l-au dus prin sat plin de sânge şi torturat pentru a intimida populaţia şi chiar l-au arătat soţiei şi copiilor în această stare, după care nu s-a mai ştiut nimic de N..

Fiind intimidată de această teroare, aproape jumătate din populaţia croată (în total 199 persoane) a trebuit să plece din Batina împreună cu aproape un sfert din populaţia maghiară (în total 167 persoane) părăsindu-şi casele, bunurile mobile şi imobile şi a fost jefuită după expulzare; a trebuit să se îndrepte spre zona liberă din Republica Croată sau spre Republica Ungaria, ceea ce a schimbat compoziţia etnică din satul Batina cu forţa în modul descris.

Astfel, prin încălcarea regulilor de drept internaţional pe timp de război, au tratat inuman populaţia civilă, producându-le răniri în integritatea corporală şi bunăstare, dislocând populaţia prin comiterea unor acte de teroare şi intimidare, privarea ilegală de libertate, jaf şi distrugând cu intenţie şi ilegal bunurile populaţiei.

Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Aşa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek la data de 05.05.2018, în dosarul de referinţă nr. K-17/2006 faţă de persoana solicitată A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.

Dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că nu a fost în Croaţia în perioada în care se consideră că a săvârşit crime împotriva umanităţii, Înalta Curte constată că aceste susţineri privesc fondul cauzei, urmând a fi lămurite de autorităţile croate.

În ceea ce priveşte motivul formulat de persoana solicitată, în sensul că nu şi-a dat consimţământul la predare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat la audierea acesteia, însă persoana solicitată nu a invocat vreun motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, care să justifice refuzul punerii în executare a mandatului european.

O altă critică formulată de contestatorul persoană solicită a fost în sensul că se impune ca statul croat să ofere garanţii suplimentare, în legătură cu soluţionarea procesului, menţionând că este cetăţean sârb şi în ţara de origine există în continuare disfuncţionalităţi în relaţiile cu Croaţia.

Având în vedere că persoana solicitată nu a precizat ce garanţii suplimentare solicită, în mod concret, iar Republica Croaţia este un stat membru al Uniunii Europene şi nu există niciun element în cauză, care să conducă la concluzia că persoanei solicitate nu i-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte constată că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu niciuneia dintre situaţiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 302/2014, respectiv de art. 3 şi 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Faţă de cele menţionate, instanţa reţine că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile croate a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă sârbă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă sârbă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 mai 2018.

Procesat de GGC - CL