Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu de la 2 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/86/2016/a6 de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnelor judecător A., B. şi C., membre ale completului de judecată C I Civil., învestit cu soluţionarea recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/86/2016.
Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat recurs, ce a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 ianuarie 2018.
În şedinţa publică de la termenul din 22 martie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. "încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul."
Aşadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere ai căilor de atac, acelaşi regim juridic ca şi hotărârea asupra fondului.
În speţă, prin încheierea recurată, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul D. în cadrul Dosarului nr. x/86/2016, având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva a două încheieri pronunţate asupra unor cereri de recuzare (încheierile din 02.06-2016, 08.09.2016) şi împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor (încheierea din 09.09.2016), pronunţate de Tribunalul Suceava, fondul cauzei fiind aşadar o hotărâre irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Prin urmare, coroborând textele legale anterior menţionate, întrucât în cauză hotărârea ce s-a pronunţat în soluţionarea recursului are caracter irevocabil, reiese că şi încheierea prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul D. este irevocabilă, nefiind susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.
Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune făptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motîv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din data de 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
Pentru considerentele expuse, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează al respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/86/2016/a6.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.