Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 09 din data de 08 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.., a fost condamnat la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare inculpatul A., cetăţean român, cu studii superioare, avocat în cadrul Baroului Iaşi, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "ameninţare", prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 6 (şase) luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri şi obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Iaşi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, şi în special programe destinate reducerii comportamentului agresiv.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Iaşi - SC Servicii Publice SA - Sectorul "Parcuri şi grădini publice" sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai săvârşi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, punându-i în vedere dispoziţiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 242 alin. (1) raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., prin ordonanţa procurorului din data de 20.10.2017, în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, verificată şi menţinută succesiv.

Copii de pe minuta sentinţei s-au comunicat, de îndată, inculpatului A., persoanei vătămate B., Poliţiei Mun. Iaşi, secţia 3 Poliţie, Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi - Serviciul Arme, Explozibili şi Substanţe Periculoase.

În temeiul art. 19 cu referire la art. 397 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B., domiciliată în Mun. Iaşi, jud. Iaşi şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, faza camerei preliminare şi faza judecăţii, în sumă totală de 2000 RON.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile B. suma de 1350 RON, cu titlu cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 130 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. (avocat C. - delegaţie nr. 6213/03.11.2017), să rămână în sarcina statului, fiind avansată către Baroul Iaşi din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, emis la data de 31.10.2017, în Dosarul nr. x/P/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., avocat suspendat din profesie, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută şi pedepsită de art. 206 C. pen., constând în aceea că, la data de 20.02.2017 a ameninţat-o cu moartea pe persoana vătămată B., spunându-i de mai multe ori că o va ucide, că îi va tăia gâtul, că o va călca cu maşina, cauzându-i prin aceasta o temere puternică care a condus la depresie şi la schimbarea comportamentului ei social.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/45/2017, la data de 03.11.2017, în procedura camerei preliminare, iar prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, din data de 20.12.2017, s-a luat act de faptul că, în cauză, nu s-au formulat cereri şi excepţii şi nici nu s-au ridicat din oficiu excepţii, şi, în consecinţă, s-a dispus începerea judecăţii, încheierea rămânând definitivă prin necontestare.

În cursul judecăţii, la termenul de judecată din data de 25.01.2018, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul A., în prezenţa apărătorului ales, şi-a exprimat neechivoc voinţa ca judecata cauzei să aibă loc în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., respectiv în procedura recunoaşterii învinuirii, declarând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere poziţia procesuală fermă de recunoaştere adoptată de către inculpatul A. şi văzând solicitarea acestuia ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa, după ce a primit concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale părţilor, a admis solicitarea inculpatului, stabilind ca judecata să aibă loc în procedura de recunoaştere a vinovăţiei, reglementată de prevederile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen.

S-a reţinut că persoana vătămată B., prin avocatul ales, la termenul de judecată din data de 25.01.2018, a precizat că se constituie parte civilă în cauză, solicitând să fie despăgubită de către inculpat cu suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale, în dovedirea cărora a înţeles să se folosească de probele administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanţa a constatat că părţile au precizat că nu au înscrisuri noi de prezentat instanţei.

Referitor la măsurile preventive dispuse în cursul urmăririi penale, s-a reţinut că împotriva inculpatului A. s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar, prin ordonanţa din 20.10.2017, emisă în Dosarul nr. x/P/2017, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 20.10.2017 şi până la data de 18.12.2017, cu următoarele obligaţii:

- să se prezinte la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la Poliţia Mun. Iaşi, secţia 3 Poliţie, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu se deplaseze la blocul municipiul Iaşi, jud. Iaşi, unde locuieşte persoana vătămată B.;

- să nu se deplaseze la sediul D. din Iaşi, jud. Iaşi, unde se află locul de muncă al persoanei vătămate B.;

- să nu se apropie de persoana vătămată B. şi să nu comunice cu aceasta direct sau indirect, pe nicio cale;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

În cursul camerei preliminare, prin încheierea din 03.11.2017, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., cu modificarea conţinutului obligaţiilor stabilite de către organul de urmărire penală la pct. 1 şi pct. 2, după cum urmează:

1. să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau, eventual, la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;

2. să informeze de îndată organul judiciar în faţa căreia se află cauză cu privire la schimbarea locuinţei.

De asemenea, s-a reţinut că măsura preventivă a fost verificată la data de 22.12.2017, în termenul legal, de 60 de zile, constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin coroborarea probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că inculpatul A. avea calitatea de avocat în cadrul Baroului Iaşi, însă din data de 26.11.2015 era suspendat din profesie în baza deciziei Consiliului Baroului Iaşi cu nr. 119/2015.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada iulie 2009 - iulie 2015, inculpatul A. a convieţuit în concubinaj cu persoana vătămată B. în apartamentul acesteia, situat în Iaşi, jud. Iaşi. S-a arătat că părinţii persoanei vătămate B. locuiau într-un apartament aflat în acelaşi bloc, pe aceeaşi scară, la acelaşi etaj, la nr. 6 până la decesul acestora.

Totodată, s-a reţinut că, pe parcursul relaţiei de concubinaj, inculpatul A. a avut un comportament violent faţă de persoana vătămată B., mai ales când era sub influenţa băuturilor alcoolice, iar, întrucât relaţia de convieţuire dintre cei doi s-a degradat pe fondul acestui comportament, starea psihică a persoanei vătămate s-a înrăutăţit, aceasta gândindu-se chiar la sinucidere.

Sub acest aspect, s-a constatat că inculpatul A. a cunoscut starea psihică în care a adus-o pe persoana vătămată B., fapt pentru care la data de 9.10.2017, când a fost audiat în calitate de suspect, a declarat: "Când convieţuiam împreună numita B. mi-a spus de câteva ori că s-a dus pe bloc cu gândul de a se arunca de pe el, de a se sinucide, pentru că nu mai poate rezista.

Când trăia mama ei, numita B. a dat drumul la gazul de la aragaz, spunându-mi că se sinucide, dar eu am convins-o să renunţe, zicându-i că nu are rost să explodeze blocul din cauza ei."

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul A. a precizat că era nemulţumit de faptul că persoana vătămată B. era încăpăţânată, necomunicativă, nu avea prieteni, lăsa toate treburile gospodăreşti în sarcina mamei ei, fuma mult şi consuma alcool, arătând că, din această cauză, au avut multe conflicte, care s-au amplificat după decesul mamei persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte persoana vătămată B., s-a reţinut că aceasta a negat consumul de alcool, susţinând că inculpatul A. era cel care consuma zilnic băuturi alcoolice, făcea crize de gelozie nefondate şi devenea violent, iar ea era cea care îl întreţinea, din banii ei.

De asemenea, s-a mai reţinut că, la data de 31.07.2015, inculpatul A. i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile de îngrijiri medicale. Cu această ocazie, persoana vătămată B. a formulat plângere penală împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de lovire şi a fost nevoită să plece din apartamentul ei, pe care inculpatul refuzase să îl părăsească.

S-a arătat că plângerea penală a format obiectul Dosarului penal cu nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi prin Ordonanţa cu nr. x/P/2015 din 2.02.2017 s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, soluţie care a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi prin încheierea nr. 52 din 25.05.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/45/2017.

De asemenea, s-a reţinut împrejurarea că, după ce instanţa de judecată a confirmat soluţia de renunţare la urmărire penală dispusă de procuror în dosarul penal cu nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpatul A. a pus în cutia poştală a persoanei vătămate B. un înscris pe care nu l-a semnat şi prin care râdea de ea afirmând că, deşi a pierdut bani şi timp şi a avut avocat, nu a câştigat procesul penal în care l-a acuzat de lovire şi că îi va arăta el cum se gestionează cu adevărat un dosar.

Referitor la actele dosarului, s-a mai arătat că, la data de 9.10.2017, când a fost audiat în calitate de suspect în cauză, inculpatul A. a declarat "eu am ştiut din start că procurorul va da această soluţie, că nu are ce să mi se întâmple".

În ceea ce priveşte motivul pentru faptul că nu a plecat din apartamentul persoanei vătămate B., deşi ea i-a cerut acest lucru, din declaraţiile inculpatului a reieşit că a făcut acest lucru din interes material şi profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla persoana vătămată, inculpatul afirmând: "Eu ne vedeam îmbătrânind împreună, eram singuri la părinţi, ea avea două apartamente, eu aveam două imobile, speram că vom avea o bătrâneţe liniştită, fără griji materiale . . . . . . . . . .

Unul dintre motive pentru care nu am plecat din apartamentul 8 a fost pentru a o ţine în şah, pentru a o determina să îşi retragă plângerea penală.

Alt motiv era acela că poate ne vom împăca.

Şi mama mea vroia să ne împăcam, pentru că am stat mulţi ani împreună. Numita B. era foarte singură, nu avea prieteni, nu avea rude care să o ajute".

Mai mult, s-a reţinut că inculpatul A. a încuiat uşa de la camera principală a apartamentului, împiedicându-i persoanei vătămate B. accesul în camerele apartamentului şi în bucătărie.

Însă, la data de 20.02.2017, în jurul orelor 17.00, persoana vătămată B. şi-a făcut curaj şi a chemat o persoană care a schimbat butucul de la uşa de acces în apartament, iar în jurul orelor 18.00, inculpatul A. a constatat că nu mai poate intra în apartament, s-a enervat şi a început să lovească în uşile de la ambele apartamente ale persoanei vătămate B., care se aflau pe acelaşi etaj, iar pentru că persoana vătămată B. nu i-a deschis de frică, inculpatul A. a încercat să o contacteze telefonic. S-a reţinut că persoana vătămată B. i-a răspuns după 10 minute, timp în care a aşteptat ca acesta să plece de la uşă şi a înregistrat cu telefonul mobil convorbirea telefonică care a avut o durată de 12:10 minute, în care inculpatul A. i-a spus de mai multe ori că o va ucide, îi va tăia gâtul ori că o va călca cu maşina.

S-au reţinut din transcrierea înregistrării audio dintre inculpatul A. şi persoana vătămată B., printre altele, următoarele pasaje cu ameninţări:" (...) eu mâine îţi sparg uşa!

(...) mâine te calc cu maşina, să-mi bag pxxx, dacă nu, mâine te distrug!

(...) vezi cum ieşi mâine din casă, te omor mâine!

(...) mâine dimineaţa te omor!

(...) ei, mâine dimineaţa când ieşi îţi rup capul, îţi rup capul mâine dimineaţa. Mâine dimineaţa îţi rup capul! de faţă cu toţi vecinii, îţi tai gâtul. Când pleci.

(...) stau pe casa scării toată noaptea, dar tot te prind când ieşi, da' ce pxxx mea, n-ai să ieşi mâine, dar până mâine, poimâine, răspoimâine, nu ştii de unde vin. Îţi iau capul.

(...) Îţi iau capul! dau cu maşina peste tine, te iau de pe Decebal, pe trotuar, mă urc cu maşina şi te fac praf.

(...) la 3 kile ale tale, îţi rup coloana în două!

(...) mâine dimineaţa îţi rup coloana în două!

(...) ia-ţi ordin de pxxx mea 50 metri, de 100 metri, de cât vrei tu. Mă doare în cxxx de el ordin (...) Nu te potoleşti.

(...) Mă fxxx tu pe mine la parchet, la alea, la alea, fxxx biserica mă-tii, acuma trebuie să mă duc la (...) eu îmi bag pxxx în poliţie, că poliţia nu are ce să-mi facă mie".

S-a reţinut că ameninţările cu moartea pe care i le-a adresat inculpatul A. i-au produs o stare puternică de temere persoanei vătămate B., care a fost convinsă că inculpatul îşi poate pune oricând în practică ameninţările. Din această cauză, după data de 20.02.2017, persoana vătămată B. a ieşit din casă doar pentru a merge la serviciu, la autorităţile judiciare, la medic, la psiholog sau la avocat, s-a temut atunci când mergea pe stradă, aşteptându-se ca inculpatul să apară pe neaşteptate şi să o ucidă sau să plătească alte persoane care să o omoare, i-a cerut unei vecine să verifice dacă inculpatul nu este în jurul blocului ei atunci când trebuia să revină de la serviciu, a slăbit în greutate şi suferea de depresie generalizată.

De altfel, s-a avut în vedere că starea puternică de temere în care s-a aflat persoana vătămată B. ca urmare a ameninţărilor cu moartea pe care i le-a adresat inculpatul A. a fost confirmată şi de martorele E., F. şi G.

S-a mai reţinut că starea de temere în care s-a aflat persoana vătămată B. a împiedicat-o să intre în camerele apartamentului său, cu nr. 8, până la data de 23.06.2017, când a forţat uşa interioară a imobilului încuiată de inculpatul A., în prezenţa a două martore, tocmai ca inculpatul să nu îi reproşeze şi sustragerea unor bunuri şi să aibă astfel motive în plus pentru a pune în aplicare ameninţările cu moartea.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată, s-a reţinut că aceasta rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- plângerea penală şi declaraţiile persoanei vătămate B. din care rezultă relaţiile existente între părţi, neînţelegerile privitoare la accesul în apartamentul în care a convieţuit cu inculpatul A. în concubinaj, relaţie care a fost încheiată în anul 2015, neînţelegeri care au culminat cu schimbarea butucului de la uşa de acces în apartament la data de 20.02.2017. Persoana vătămată a mai arătat că schimbarea butucului de la uşa l-a determinat pe inculpat, care are o fire colerică, să-i ceară socoteală, într-o primă fază bătând puternic la uşa apartamentului în care locuia, ce se afla pe acelaşi palier cu apartamentul celălalt, după care a sunat-o în continuu pe telefon, timp de 10 minute, iar când i-a răspuns la telefon inculpatul a ameninţat-o cu moartea, spunându-i că-i va tăia gâtul, că o călca cu maşina, că-i va rupe coloana, afirmând şi faptul că nu-i este frică să facă puşcărie dacă o va omorî, ameninţare pe care a repetat-o în mod obsesiv. Totodată, s-a reţinut că inculpatul i-a reproşat şi faptul că pentru un alt incident anterior, persoana vătămată i-a făcut plângere penală, care s-a finalizat cu renunţarea la urmărirea penală, ameninţând-o din nou cu moartea dacă va contesta această soluţie. De asemenea, s-a arătat că inculpatul i-a atras atenţia că nu o va ajuta cu nimic dacă va solicita şi va obţine ordin de protecţie, că oricum va da cu maşina peste ea.

S-a constatat din cele precizate de persoana vătămată că toate ameninţările au fost însoţite de cuvinte injurioase, ameninţări care i-au provocat o serioasă temere în condiţiile în care de-a lungul anilor acesta se manifestase violent la adresa sa, de mai multe ori, strângând-o de gât, punându-i cuţitul la gât, lovind-o, temere care a făcut-o să fie precaută când mergea pe stradă, fiindu-i frică să nu apară inculpatul cu vreun cuţit sau să dea cu maşina peste ea, precauţii care au constat şi în deplasarea cu un taxi spre serviciu, solicita ajutorul unei vecine de a verifica dacă la momentul în care se întorcea acasă inculpatul sau maşina sa se aflau în zonă, precum şi deplasarea cu maşina firmei la care lucra până în zona Podu Roşu.

- procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate între persoana vătămată B. şi inculpatul A. la data de 20.02.2017, înregistrată de persoana vătămată care a ataşat CD-ul la plângerea penală formulată;

- procesul-verbal întocmit de persoana vătămată B. la data de 23.06.2017, cu ocazia intrării în camerele apartamentului ce-i aparţinea şi în care a convieţuit în perioada iulie 2009 - iulie 2015 cu inculpatul, persoana vătămată constatând că lipsesc mai multe bunuri;

- raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică întocmit la data de 04.10.2017 de Cabinet individual de psihologie "H.", de către psihologul I., cu privire la persoana vătămată B., prin care s-a reţinut că, "în urma evaluării acesteia s-a constatat că suferă de stări anxioase, stări depresive, începutul acestor tulburări (cu o intensitate uşoară, insesizabilă) pare a fi localizat după decesul mamei, urmând ca ulterior acestea să fie accentuate puternic în urma neînţelegerilor cu partenerul ducând ca, în prezent, starea psihică să fie predominant depresiv anxioasă";

- înscrisul olograf ce a fost pus în cutia poştală a persoanei vătămate de către inculpat, prin care inculpatul aduce în derizoriu acţiunea persoanei vătămate de a-l acţiona în judecată afirmând "Felicitări ţie, cât şi avocatei tale. Ce ai realizatş Nimic. Bani, timp şi (...) pierduţi în zadar. Bravo! Cât de curând ne vom reîntâlni în faţa instanţei de judecată. De această dată vei înţelege cum se gestionează un dosar. Profesioniştii nu pierd niciodată (nici măcar atunci când nu se prezintă)";

- adresa cu nr. 555/25.04.2017 emisă de Baroul Iaşi, din care rezultă că inculpatul A. este suspendat din profesia de avocat începând cu data de 26.11.2015 în baza Deciziei nr. 119/2015 a Consiliului Baroului Iaşi;

- ordonanţa de renunţare la urmărirea penală din data de 02.02.2017, dată în Dosarul nr. x/P/2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracţiunea de "lovire şi alte violenţe", prev. şi ped. de art. 193 alin. (2) din C. pen., apreciindu-se că, în contextul faptic şi probatoriu, nu există interes public în continuarea urmăririi penale având în vedere conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire, numărul loviturilor şi gravitatea leziunilor, numărul de zile de îngrijiri medicale, mecanismul producerii acestora, faptul că există date că ambii se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul incidentului şi că persoana vătămată ar fi sărit prima la bătaie şi l-a lovit pe suspect, persoana inculpatului, soluţie menţinută prin ordonanţa nr. x/II/2/2017 din 10.03.2017 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi confirmată prin încheierea nr. 52 din 25.05.2017 a Curţii de Apel Iaşi;

- declaraţiile martorilor:

• E., din care reiese că, fiind vecină cu părţile, a cunoscut că inculpatul A. când era sub influenţa băuturilor alcoolice provoca scandal, îi vorbea urât persoanei vătămate şi o lovea, observând că, la un moment dat, aceasta avea o vânătaie la ochi. S-a reţinut că, în luna februarie 2017, a primit un telefon de la persoana vătămată care era foarte speriată şi i-a povestit că inculpatul a venit la uşa sa şi a bătut de mai multe ori, dar nu i-a dat drumul de frică, după care a sunat-o pe telefon şi a ameninţat-o cu moartea, spunându-i că îi va taie capul, că o va călca cu maşina şi că nu-i pasă că va face puşcărie, martora declarând că persoana vătămată era foarte speriată de ameninţările primite de inculpat şi că îl credea pe acesta în stare să-şi aducă la îndeplinire aceste ameninţări, fiindu-i teamă să meargă pe stradă, aceasta solicitându-i ca atunci când vine de la serviciu să verifice dacă inculpatul este sau nu în faţa blocului şi să o anunţe;

• F., din care a reieşit că, întrucât mama persoanei vătămate i-a botezat un copil o vizita des şi, astfel, la evenimentele de familie la care a participat l-a cunoscut şi pe inculpat, aflând ulterior că acesta consumă alcool, este violent, persoana vătămată plângându-se că o insultă frecvent, că o ameninţă şi că o bate, precizând că, în luna februarie 2017, persoana vătămată a contactat-o telefonic şi i-a spus că inculpatul a ameninţat-o cu moartea, spunându-i că-i va tăia gâtul şi se teme foarte tare, fiindu-i frică să iasă din casă şi să meargă pe stradă întrucât inculpatul, atunci când este beat, este în stare să o omoare;

• G., care a afirmat că, întrucât soţul său este verişor primar cu persoana vătămată, cunoştea că relaţia acesteia cu inculpatul s-a deteriorat după moartea mamei persoanei vătămate, iar din discuţiile cu aceasta a aflat că inculpatul a ameninţat-o cu moartea, că o va călca cu maşina, martora ascultând personal înregistrarea cu aceste ameninţări şi precizând că, din cauza ameninţărilor, persoanei vătămate îi era foarte teamă, când mergea pe stradă se uita în toate direcţiile, nu mai socializa, nu mai mâncă şi a slăbit foarte mult;

- declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală, când, audiat fiind în calitate de suspect, a recunoscut faptul că a ameninţat persoana vătămată cu moartea, precum şi toate cuvintele de ameninţare pe care le-a consemnat persoana vătămată în plângerea penală, motivându-şi fapta în sensul că "(...) Atunci eram turbat, într-o stare de surescitare nervoasă, eram turbat, mă simţeam ca ultimul om pentru că eram nevoit să mă milogesc la numita B. pentru a-mi recupera bunurile mele care erau în apartamentul de la numărul 8". De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut că relaţia pe care o avea cu inculpata s-a deteriorat după decesul mamei acesteia, când din diverse motive au avut mai multe scandaluri, ce au culminat cu altercaţia fizică din data de 29.07.2015, în care aceasta a sărit la bătaie, iar ulterior a formulat plângere penală pentru lovire. Inculpatul a mai precizat şi faptul că nu a dorit să plece din apartamentul acesteia dacă nu-şi retrăgea plângerea prealabilă formulată pentru lovire, iar pe la sfârşitul anului 2016 a început să încuie uşa de la sufragerie, persoana vătămată având acces doar în hol şi în baia apartamentului. A mai adăugat că, în luna februarie 2017, când a mers la apartament a găsit butucul de la yală schimbat, fapt ce l-a enervat foarte tare. A mers la uşa apartamentului persoanei vătămate, a bătut în uşă, a lovit şi cu picioarele, după care a sunat-o pe telefon şi i-a spus "ceea ce nu i-am spus în ultimii ani", adăugând că nu renunţă la bunurile ce i-au rămas în apartament, respectiv calculatorul, combina muzicală, biroul şi goblenurile.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care, la data de 20.02.2017, a ameninţat-o cu moartea pe B., în cadrul unei convorbiri telefonice, afirmând în mod repetat că o va ucide, că îi va tăia gâtul, că o va călca cu maşina, provocându-i acesteia o temere puternică, care a condus la depresie şi la schimbarea comportamentului ei social, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "ameninţare", prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) C. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa s-a raportat la criteriile generale de individualizare, prev. de art. 74 alin. (1) C. pen., potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Totodată, cu ocazia stabilirii şi aplicării pedepsei, s-a reţinut că trebuie să se ţină seama de necesitatea păstrării unei concordanţe între gradul de pericol social al faptei săvârşite şi periculozitatea infractorului, pe de o parte, şi pedeapsa aplicată de instanţă, pe de altă parte, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcţia de a influenţa conştiinţa, mentalitatea şi conduita viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuie să corespundă în aceeaşi măsură gradului de receptivitate a condamnatului faţă de influenţa educativă a pedepsei.

De altfel, s-a apreciat că acest grad de receptivitate este reflectat şi în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa faţă de faptă, în modul în prin care a contribuit la aflarea adevărului şi a relaţionat în raporturile cu organele judiciare.

În speţa de faţă, instanţa a reţinut că împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii de ameninţare relevă o gravitate ridicată a faptei săvârşite, în condiţiile în care inculpatul a ameninţat persoana vătămată cu moartea, ameninţare care a fost repetată, inculpatul indicând şi acţiunile prin care îşi va aduce la îndeplinire ameninţarea cu moartea şi anume că o va călca cu maşina, îi va rupe capul, îi va tăia gâtul, îi va rupe coloana, ameninţări care s-au apreciat a fi de natură şi chiar au provocat o puternică temere persoanei vătămate.

De asemenea, s-a considerat că gravitatea faptei este mai mare în cazul unei persoane vulnerabile, cum este în cazul de faţă persoana vătămată, care, după decesul mamei, suferea de stări anxioase şi depresive, de care inculpatul cunoştea (a se vedea declaraţia acestuia în care a recunoscut faptul că starea psihică a persoanei vătămate s-a deteriorat după decesul mamei acesteia, aceasta având şi gânduri de sinucidere), şi, astfel, ameninţările repetate cu moartea au fost de natură să creeze o stare de pericol importantă pentru libertatea psihică a victimei, temerea creată acesteia influenţându-i, potrivit declaraţiilor martorilor, viaţa de zi cu zi, ducând, potrivit evaluării psihologice la o stare psihică predominant depresiv-anxioasă.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului A., Curtea a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un grad ridicat de educaţie şi, deşi a recunoscut comiterea faptei, a demonstrat prin afirmaţiile făcute în declaraţia dată în faţa procurorului că nu conştientizează pe deplin faptul că adresând ameninţări repetate cu moartea persoanei vătămate, i-a periclitat, în mod grav, starea psihică a acesteia.

Mai mult, s-a apreciat că o capacitate scăzută de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi de a-şi manifesta voinţa şi a dirija acţiunile pe fondul consumului de alcool, impun o intervenţie fermă a organelor judiciare care, prin pedeapsa aplicată şi punerea ei în executare, să-l împiedice pe inculpat să săvârşească o nouă infracţiune.

Totodată s-a reţinut că, deşi inculpatul are studii juridice şi calitatea de avocat, a considerat că poate fi mai presus de lege, dispreţuind-o şi încălcând-o, făcând numeroase afirmaţii insultătoare cu privire la organele judiciare, arătând şi un dispreţ profund pentru justiţie (a se vedea afirmaţiile:

"Ce am să păţescş Mă duc la puşcărie. Care-i problema", "Eu îmi bag . . . . . . . . . . . .în poliţie, că poliţia nu are ce să-mi facă mie", "te-am jucat cum am vrut eu", "(...) profesioniştii nu pierd niciodată, nici măcar atunci când nu se prezintă".

Faţă de cele arătate, Curtea a constatat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozată spre maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, astfel, cum a fost redus ca urmare a reţinerii disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este o sancţiune proporţională cu natura, gravitatea, modalitatea de săvârşire a faptei, rezultatul produs, dar şi cu pericolul social ridicat al persoanei inculpatului.

Constatând că pedeapsa ce urmează a se aplica inculpatului este mai mică de 3 ani închisoare, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, văzând datele care caracterizează persoana inculpatului, precum şi posibilităţile sale de îndreptare reale, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă, chiar fără executarea acesteia, pentru a nu mai comite alte infracţiuni, şi, având în vedere că acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, fiind îndeplinite, astfel, condiţiile impuse prin dispoziţiile art. 91 din C. pen., instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. pe o durată ce constituie un termen de supraveghere, stabilită în conformitate cu dispoziţiilor art. 92 C. pen.

De asemenea, inculpatul A. a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte mai multe măsuri de supraveghere şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Iaşi - SC Servicii Publice SA - Sectorul "Parcuri şi grădini publice" sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, atrăgând atenţia asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere ori de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, precum şi în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

În ceea ce priveşte măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., prin ordonanţa procurorului din data de 20.10.2017, în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, verificată şi menţinută succesiv, în temeiul art. 242 alin. (1) raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., instanţa constatând că au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, în condiţiile în care inculpatul a solicitat aplicarea procedurii speciale în cazul recunoaşterii învinuirii, recunoscând integral comiterea faptei, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, iar coroborat şi cu durata acestei măsuri preventive de aproximativ 4 luni, s-a apreciat că nu mai este necesară pentru realizarea scopului pentru care a fost luată, respectiv buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea de noi infracţiuni.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând să fie despăgubită cu suma de 10000 RON, reprezentând daune morale, apreciind că fapta inculpatului i-a afectat starea psihică, în condiţiile în care este o persoană lipsită de orice fel de sprijin, nu are membri de familie şi prieteni în jurul ei, rămânând marcată de ameninţările inculpatului. Mai mult, s-a arătat că temerea provocată de ameninţările inculpatului i-au influenţat viaţa de zi cu zi, în condiţiile în care era timorată de simpla ieşire din casă, alegând să iasă doar pe timp de zi şi privind mereu în spate. Referitor la dovedirea acestor pretenţii, partea civilă a precizat că înţelege să se folosească de acelaşi probatoriu ce a fost administrat în faza de urmărire penală pentru dovedirea situaţiei de fapt.

Având în vedere dispoziţiile art. 1357 C. civ., în sensul că "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare", instanţa a considerat că ameninţările proferate prin telefon în mod indiscutabil că au provocat părţii civile anumite suferinţe psihice, având în vedere că au privit viaţa acesteia, că au fost repetate, că s-au descris diferite acţiuni de curmare a vieţii, care sunt de natură a provoca o reală temere părţii civile, dar şi să accentueze puternic starea anxioasă - depresivă ce a debutat după decesul mamei părţii civile. Martorii audiaţi în cauză, respectiv E., G. şi F. au arătat că şi viaţa socială şi profesională a părţii civile a fost afectată, în condiţiile în care aceasta a ieşit din casă doar pentru a se deplasa la locul de muncă, căuta ca aceste ieşiri să fie doar pe timp de zi, se deplasa cu frică pe stradă şi a solicitat ajutorul vecinilor pentru a o atenţiona în cazul prezenţei inculpatului în momentul venirii la domiciliu.

Aşa fiind, instanţa a constatat că împrejurările în care a fost săvârşită fapta ilicită, natura răului cu care s-a ameninţat, natura alarmantă a expresiilor întrebuinţate, dar şi personalitatea celui ameninţat, sunt elemente concrete din care rezultă că i s-a produs părţii civile un prejudiciu de natură psihică ce s-a impus a se repara prin echivalent bănesc într-un cuantum suficient a reprezenta o recompensare corectă a traumelor suferite.

De altfel, Curtea s-a raportat în procesul de analiză a cuantificării prejudiciului moral la consecinţele negative suferite de partea civilă, în plan psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi percepute consecinţele.

Pe baza materialului probator administrat în cauză, Curtea a considerat că, în privinţa cuantumului prejudiciului acesta trebuie apreciat şi în funcţie de vârsta şi preocupările victimei, mediul social, modul de viaţă şi ocupaţia părţii civile B., daunele morale constituind o modalitate de reparare a unui prejudiciu (de natură morală), iar nu un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză.

Aplicând criteriile enunţate în speţa de faţă, instanţa a constatat că suma de 3.000 RON reprezintă o recompensare rezonabilă şi echitabilă pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat părţii civile şi, în temeiul art. 19 cu referire la art. 397 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obligat inculpatul A. la plata acestei sume, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe, inculpatul A. a declarat apel, la data de 14.02.2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14.05.2018, formându-se Dosarul nr. x/45/2017 ca urmare a declarării de către inculpat a căii de atac a apelului.

Primul termen de judecată a fost fixat la data de 20.06.2018, când inculpatul a solicitat amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător şi pregătirea apărării, cerere care i-a fost admisă.

Inculpatul A. nu a depus motive de apel şi nici nu a solicitat administrarea de probatorii.

Examinând cauza din perspectiva probelor administrate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată nefondat apelul formulat de inculpat pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a fost condamnat de prima instanţă de fond la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, urmând să respecte măsurile şi obligaţiile stabilite şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, iar sub aspectul laturii civile, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 3000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B..

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine, în fapt, că, la data de 20.02.2017, inculpatul a ameninţat-o cu moartea pe persoana vătămată B., spunându-i de mai multe ori că o va ucide, că îi va tăia gâtul, că o va călca cu maşina, cauzându-i prin aceasta o temere puternică care a condus la depresie şi la schimbarea comportamentului ei social. Astfel, la data de 20.02.2017, în jurul orelor 17.00, persoana vătămată B. a chemat o persoană care a schimbat butucul de la uşa de acces în unul din apartamentele sale, iar în jurul orelor 18.00, inculpatul A. a constatat că nu mai poate intra în acesta, s-a enervat şi a început să lovească în uşile de la ambele apartamente ale persoanei vătămate B., care se aflau pe acelaşi etaj, iar pentru că persoana vătămată B. nu i-a deschis de frică, inculpatul A. a încercat să o contacteze telefonic, iar după 10 minute timp în care persoana vătămată B. a aşteptat ca acesta să plece de la uşă i-a răspuns şi a înregistrat cu telefonul mobil convorbirea telefonică care a avut o durată de 12:10 minute, în care inculpatul A. i-a spus de mai multe ori că o va ucide, îi va tăia gâtul ori că o va călca cu maşina.

Instanţa supremă reţine că anterior, în perioada iulie 2009 - iulie 2015, inculpatul A. a convieţuit în concubinaj cu persoana vătămată B. în apartamentul acesteia, iar pe parcursul relaţiei de concubinaj acesta a avut un comportament violent faţă de persoana vătămată B., astfel că relaţia de convieţuire dintre cei doi s-a degradat pe fondul comportamentului manifestat de inculpat mai ales sub influenţa băuturilor alcoolice, iar starea psihică a persoanei vătămate s-a înrăutăţit, aceasta gândindu-se chiar la sinucidere. De altfel, la data de 31.07.2015, inculpatul A. i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile de îngrijiri medicale şi a determinat persoana vătămată B. să formuleze plângere penală împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de lovire.

În drept, fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanţa constată că situaţia a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însuşită de inculpat şi reţinută, ca atare, şi de instanţa de fond, comiterea infracţiunii rezultând fără dubiu din coroborarea conţinutului mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: plângerea penală şi declaraţiile persoanei vătămate B., procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate între persoana vătămată B. şi inculpatul A. la data de 20.02.2017, procesul-verbal întocmit de persoana vătămată B. la data de 23.06.2017, raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică întocmit la data de 04.10.2017 la Cabinetul individual de psihologie "H.", de către psihologul I., înscrisul olograf, adresa cu nr. 555/25.04.2017 emisă de Baroul Iaşi, ordonanţa de renunţare la urmărirea penală din data de 02.02.2017 emisă în Dosarul nr. x/P/2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracţiunea de "lovire şi alte violenţe" prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) din C. pen., soluţie menţinută prin Ordonanţa nr. x/II/2/2017 din 10.03.2017 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi confirmată prin încheierea nr. 52 din 25.05.2017 a Curţii de apel Iaşi, declaraţiile martorelor E., F., G. şi declaraţiile inculpatului .

Prin urmare, săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului A. sunt dovedite de probele administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul solicitând, de altfel, la data de 25.01.2018, în faţa primei instanţe, judecarea în procedura simplificată, instanţa încuviinţând cererea după luarea unei declaraţii inculpatului şi după constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Având în vedere probele administrate şi împrejurarea că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, a solicitat ca judecată să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod legal, prima instanţă a constatat că se justifică reţinerea beneficiului acordat de legiuitor privind judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

Aşadar, în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţa de fond a considerat că sunt îndeplinite condiţiile legale, având în vedere declaraţia inculpatului dată în primă instanţă prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cât şi probele care au fost administrate în faza de urmărire penală care permit soluţionarea laturilor penală şi civilă ale cauzei.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei se notează că aceasta este, pe de o parte, legală - revine legiuitorului, care stabileşte normativ pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime şi maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanţei valorii sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, judiciară - pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege.

Din perspectiva individualizării legale, pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an sau amendă. Limitele pedepsei închisorii au fost reduse cu o treime ca urmare a reţinerii, în cauză, a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel fiind cuprinse între 2 luni şi 8 luni închisoare. În aceste condiţii, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. este în limite legale şi permite ca măsură de executare suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Individualizarea pedepsei a fost just realizată având în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii de ameninţare, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita inculpatului, nivelul de educaţie, astfel că instanţa de apel nu apreciază că se impune vreo modificare a cuantumului de pedeapsă ori a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce priveşte latura civilă, Înalta Curte reiterează că apelantul inculpat A. nu a expus vreo critică în legătură cu modalitatea de soluţionare a acţiunii civile promovate de persoana vătămată B., iar prima instanţă de fond a motivat în fapt şi în drept obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 09 din data de 08 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 09 din data de 08 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV