Asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 6212 din 10 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de A. S.A. împotriva pârâtelor B., o societate cu sediul în Panama şi C., o societate cu sediul în Insulele Virgine Britanice şi a constatat inexistenţa dreptului pârâtelor de a primi despăgubiri, având în vedere nerespectarea de către acestea a obligaţiilor contractuale asumate prin poliţa de asigurare Casco AFM nr. x.
Împotriva acestei sentinţe C. a formulat contestaţie în anulare, invocând nelegalitatea procedurii de citare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 3098 din 20 mai 2016 a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva Sentinţei civile nr. 6212 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin Decizia civilă nr. 364 A din 20 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, a anulat apelul declarat de C. împotriva acestei Sentinţei civile nr. 3098 din 20 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant şi a respins cererea de obligare la cheltuieli de judecată.
În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel,a reţinut, în esenţă, că la dosar nu există un contract de asistenţă juridică încheiat între societatea de avocaţi şi apelanta în cauză, cum se menţionează în împuternicirea avocaţială, astfel că nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel şi devine incidentă sancţiunea prevăzută de art. 82 alin. (1) C. proc. civ., respectiv anularea cererii.
Împotriva acestei decizii C. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat, în esenţă, că soluţia instanţei de apel este greşită, întrucât aceasta a omis faptul că dl. D. a fost numit în calitatea de reprezentant al C. la data de 7 iulie 2016, aşa cum rezultă din extrasul din registrul Comerţului BVI, ulterior datei de 14 aprilie 2016, data la care a fost semnat mandatul societăţii de avocatură, respectiv actul adiţional nr. 1 din 14 aprilie 2016, la contractul de asistenţă juridică nr. x/2016.
Recurenta susţine că la data semnării respectivului mandat, dl. E. avea calitatea de reprezentant al C., iar apelul a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti la data de 13 iunie 2016, tot anterior numirii lui D. în calitate de reprezentant legal al societăţii.
Mai mult, susţine recurenta, ulterior numirii dl. D., în calitate de reprezentant al C., a confirmat mandatul societăţii de avocatură de a reprezenta apelanta, cu putere şi autoritate depline, în faţa instanţelor române de toate gradele în Dosarul nr. x/2016.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A. S.A. a solicitat, în principal, anularea recursului, în subsidiar, admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând excepţia lipsei calităţii de reprezentant a F. în această etapă a recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, din certificatul constatator depus la dosar, rezultă că reprezentantul legal al C. era dl. G. din 7 iulie 2016, care a ratificat şi confirmat contractul de asistenţă juridică nr. x/2016 şi actul adiţional nr. 1 din 14 aprilie 2016 încheiat cu F. şi semnate de fostul reprezentant al societăţii domnul E.
Astfel încât, în această etapă procesuală a recursului, F. are calitatea de reprezentant al recurentei C., iar excepţia lipsei calităţii de reprezentant va fi respinsă.
În ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata A. S.A., se constată că este nefondată urmând a fi respinsă, motivat de faptul că în argumentarea recursului există critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţinerea recurentei potrivit căreia soluţia instanţei de apel este greşită întrucât aceasta a omis faptul că dl. D. a fost numit în calitatea de reprezentant al C. la data de 7 iulie 2016, ulterior datei de 14 aprilie 2016, data la care a fost semnat mandatul societăţii de avocatură, va fi înlăturată.
Conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă cererea va fi anulată.
Potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2017, instanţa de apel a pus în vedere apelantei să facă dovada calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de apel şi să depună la dosar împuternicirea avocaţială.
Ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei impuse, instanţa de apel la termenul din 9 septembrie 2016 a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de apel.
Ulterior apelanta a depus la dosar contractul de asistenţă şi reprezentare juridică, certificatul constatator al C. şi împuternicirea avocaţială, iar din certificatul constatator reieşea că din data de 7 iulie 2016 reprezentantul societăţii era domnul D., iar contractul de asistenţă juridică era încheiat cu domnul E., fără a exista dovada că anterior acestei date, respectiv la data declarării apelului, societatea era legal reprezentată de E.
Astfel, se constată că în cadrul apelului, nu a fost depusă ratificarea şi confirmarea reprezentării societăţii C. de către F., semnată de către dl. G., înscris ce a fost depus în etapa procesuală a recursului.
Înscrisul prin care domnul G. ratifică şi confirmă mandatul acordat de către domnul E. nu are dată certă pentru a stabili dacă exista în perioada judecării apelului.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel analizând înscrisurile aflate la dosar la momentul soluţionării căii de atac, a apreciat în mod corect că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ. dispunând anularea apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de C.
Constatând culpa procesuală a recurentei C. în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimata S.C. A. S.A., urmează a aplica dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, potrivit înscrisurilor doveditoare, respectiv factura şi extrasul de cont, aflate la filele 163 - 164 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant.
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. împotriva Deciziei civile nr. 364 A din 20 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Obligă recurenta C. la plata sumei de 21.676,56 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2018.
Procesat de GGC - MM