Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 387/2018

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2018

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/54/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. privind încheierea nr. 137 din 5 iulie 2017, pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, în dosarul cu nr. x/54/2017.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 21 septembrie 2017, petentul A. a solicitat revizuirea încheierii nr. 137 din 5 iulie 2017 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova în dosarul cu nr. x/54/2017.

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut că soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară este nelegală şi netemeinică, susţinând că s-a tergiversat soluţionarea plângerii sale şi nu a avut cunoştinţă de soluţiile dispuse, deoarece aceste soluţii nu i-au fost comunicate. În cauză, s-a ataşat dosarul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. x/219/P/2017, în care s-a dat ordonanţa din 3 mai 2017, prin care s-a dispus clasarea sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., pretins a fi fost săvârşită de către magistratul-procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că prin încheierea nr. 137 din 5 iulie 2017 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, în dosarul cu nr. x/54/2017, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. x/II/2/2017 din 12 mai 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/P/2017 şi a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON. Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, prin ordonanţa nr. x/P/2017 din 3 mai 2017 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., pretins a fi săvârşită de către magistratul prim-procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar în temeiul art. 275 alin. (5) rap. la art. 275 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cuantum de 40 de RON, s-a dispus a fi suportate de către C..

Prin ordonanţa nr. x/P/2017 din data de 12.04.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.. În urma verificărilor efectuate în cauză, s-au reţinut următoarele: cauza penală nr. x/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a format ca urmare a unei plângeri depuse de C. împotriva numitei D., consilier juridic în cadrul E., sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că, în cadrul unui proces aflat pe rolul instanţei de judecată, aceasta a făcut afirmaţii nereale. Iniţial, prin rezoluţia din data de 26.08.2004 s-a dispus neînceperea urmării penale cu privire la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către D., această soluţie fiind însă infirmată prin Decizia nr. 992 din 21.10.2005 a Tribunalul Dolj, care a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Prin rezoluţia nr. x/P/2004, din data de 20.04.2006, s-a dispus şi cu privire la infracţiunea menţionată anterior o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. Legalitatea acestei soluţii a fost confirmată prin Sentinţa penală nr. 2622 din data de 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova şi prin Decizia penală nr. 56 din data de 06.02.2009 a Tribunalului Dolj, hotărâri prin care au fost respinse căile de atac formulate de către C.. În urma verificării dosarului nr. x/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, contrar susţinerilor persoanei vătămate C., s-a constatat faptul că acesteia i s-au comunicat răspunsuri cu privire la toate cererile formulate cu privire la dosarul penal anterior menţionat.

Prin ordonanţa nr. x/II/2/2017 din 12 mai 2017 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 336 - 339 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului, acesta fiind obligat la 20 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva celor două acte ale procurorului, petentul C. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, invocând în esenţă, aceleaşi susţineri ca şi în plângerea iniţială. Analizând plângerea formulată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii a constatat că petentul a formulat plângere penală împotriva procurorului B. - din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova - susţinând că şi-a exercitat necorespunzător atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. x/2004, constând în aceea că nu i-a comunicat modul de soluţionare a cererilor sale, a tergiversat cercetările, vătămându-i drepturile şi interesele sale legitime

Examinând actele de urmărire penală din dosarul x/P/2017, s-a constatat că modul în care intimatul procuror a instrumentat dosarul nr. x/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a făcut obiectul verificărilor de către instanţa judecătorească competentă care, prin Sentinţa penală nr. 1950 din 31 mai 2007, a respins ca tardiv formulată plângerea formulată de acelaşi petent împotriva rezoluţiei de clasare emise la 20 aprilie 2006 de către magistratul intimat, sentinţa penală anterior menţionată a rămas definitivă la 07.09.2008, când Tribunalul Dolj, secţia Penală a respins recursul formulat de petent, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat. Această concluzie a fost întărită şi de Decizia penală nr. 56 din 6 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/215/2008, prin care a fost respinsă definitiv o nouă plângere formulată de acelaşi petent, vizând modul de soluţionare de către acelaşi procuror a dosarului nr. x/P/2004.

Ulterior, prin încheierea nr. 205 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2017, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 137 din 5 iulie 2017 a Judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Pentru a dispune astfel, s-a constatat, în esenţă că, la data de 4 octombrie 2017, petentul A. a formulat cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea nr. 137 din 5 iulie 2017, susţinând că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, reiterând criticile formulate în plângerea iniţială cu privire la temeinicia ordonanţelor de clasare dispuse de procuror.

La termenul din 13 octombrie 2017, în raport de conţinutul cererii formulată de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel a procedat la calificarea acesteia drept contestaţie împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară şi, analizând excepţia de necompetenţă materială, a reţinut că aceasta este întemeiată deoarece, potrivit art. 341 alin. (10) C. proc. pen., contestaţia împotriva încheierilor prin care au fost soluţionate plângerile împotriva ordonanţelor de neurmărire sau netrimitere în judecată sunt de competenţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară.

II. S-a constatat că cererea de revizuire formulată în cauză de petent este inadmisibilă, reţinându-se că, pentru a fi admisibilă, motivul pe care să sprijină revizuirea trebuie să fie dintre cele prevăzute la art. 453 alin. (1) C. proc. pen.., iar nu invocate doar formal, doar pentru a se trece peste această fază procesuală, în sprijinul revizuirii trebuie depuse ori să fie invocate dovezi care sunt la dosar, în caz contrar, cererea de revizuirea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Instanţa de fond a avut în vedere caracterul unei căi de atac, prin care sunt constatate şi înlăturate erori judiciare în rezolvarea acţiunii penale, precum şi faptul că revizuirea priveşte numai hotărârile definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei. În acest sens, în practica instanţelor judecătoreşti s-a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, precum şi soluţiile de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Prin urmare, s-a constatat că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei este inadmisibilă. În acest context, s-a reţinut că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice. Prin urmare, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

III. Împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 2 martie 2018, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 24 aprilie 2018.

Examinând calea de atac formulată în cauză de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva încheierii din 5 iulie 2017 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de acesta împotriva ordonanţei nr. x/II/2/2017 din 12 mai 2017. (încheiere definitivă, nesupusă niciunei căi de atac).

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen. ce reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prev la alin. (3) dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. În această situaţie, sentinţa prin care s-a respins cererea de revizuire, după analiza admiterii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă, conform art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile anterior menţionate, Înalta Curte constată că Sentinţa penală nr. 13 din 23 ianuarie 2018 împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Sentinţei penale nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/54/2017 şi în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul să plătească statului suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/54/2017.

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL