Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin deciziei penale nr. 446/Ap din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. privind decizia penală nr. 269/Ap din 03.05.2018 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul penal nr. x119/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Braşov, verificând admisibilitatea contestaţiei în anulare potrivit art. 431 C. proc. pen., a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât nu se întemeiază pe niciunul dintre motivele expres prevăzute de art. 426 Noul C. proc. pen.
Astfel, petentul nu a indicat un caz anume de contestaţie în anulare, iar instanţa din oficiu nu a identificat nici un asemenea caz în care se poate formula o contestaţie în anulare. Această cale de atac se poate exercita numai dacă există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen.. Petentul a invocat anumite nemulţumiri legate de activitatea organelor judiciare realizată în cercetarea plângerii pe care a formulat-o, iar nu cazuri concrete de anulare, pe calea acestei contestaţii, a deciziei penale nr. 269/Ap din 03.05.2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosar penal nr. x/119/2018.
Nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentul A. privind decizia penală nr. 269/Ap din 03.05.2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosar penal nr. x/119/2018.
Împotriva acestei decizii, la data de 30 iulie 2018, a formulat apel petentul A.
Înalta Curte, analizând apelul de faţă, raportat la actele dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Potrivit art. 426 C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Potrivit art. 431 C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, în camera de consiliu, verificând dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care nu sunt la dosar.
Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 426 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu. Prin urmare, dacă nu este îndeplinită una dintre cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, instanţa care procedează la judecarea contestaţiei în anulare verifică îndeplinirea următoarelor condiţii: dacă cererea se referă la o hotărâre penală definitivă supusă contestaţiei în anulare; dacă cererea a fost făcută în termenul prevăzut de lege; dacă se întemeiază pe un caz din cele prevăzute în art. 426 C. proc. pen., dacă sunt dovezile necesare sau sunt invocate dovezile care confirmă acest caz.
În esenţă, Înalta Curte reţine următoarea succesiune a cauzelor petentului care au generat promovarea căii de atac a contestaţiei în anulare respinsă ca inadmisibilă, iar apoi prezenta cale de atac şi ea inadmisibilă, deoarece legea procedural penală nu o prevede.
Petentul a formulat iniţial o plângere penală, care s-a soluţionat prin ordonanţa nr. x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, printr-o soluţie de clasare. Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere la prim procuror care a fost respinsă prin ordonanţa nr. 8/II/2/2017.
Împotriva acestor ordonanţe, petentul a formulat plângere în temeiul art. 340 C. proc. pen. la Judecătoria Întorsura Buzăului care prin încheierea nr. 23 din data de 03.04.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/248/2017, a respins-o.
Împotriva acestei încheieri care este definitivă potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., a formulat contestaţie, respinsă ca inadmisibilă prin încheierea nr. 1 din data de 03.01.2018 a Judecătorului de cameră preliminară, din cadrul Tribunalului Covasna.
Împotriva acestei din urmă încheieri a formulat cerere de revizuire care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 3/CC din data de 14.02.2018 a Tribunalului Covasna, având în vedere că potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen. pot fi atacate pe această cale extraordinară de atac, doar hotărârile prin care s-au soluţionat fondul cauzei, atât pe latură civilă, cât şi pe latură penală. S-a mai arătat că ceea ce s-a atacat pe calea revizuirii este o încheiere, prin care nu s-a soluţionat fondul, ci s-a respins tot ca inadmisibilă calea de atac a contestaţiei, deoarece nu era prevăzută de legea penală.
Ulterior, petentul a formulat apel şi împotriva sentinţei penale nr. 3/CC din data de 14.02.2018 a Tribunalului Covasna, acesta fiind respins ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 269/Ap din 3 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/119/2018.
Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestaţie în anulare petentul, aceasta fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia apelată, respectiv prin decizia penală nr. 446/Ap din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Având în vedere istoricul acţiunilor formulate de către petentul care au la bază o plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 269/Ap din 03.05.2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosar penal nr. x/119/2018 nu poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, nici decizia pronunţată în această cale extraordinară de atac (cea a contestaţiei în anulare - decizia penală nr. 446/Ap din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală), legea procedural penală neprevăzând o astfel de posibilitate. De altfel, prima instanţă a menţionat în dispozitivul deciziei apelate că aceasta este definitivă.
Potrivit prevederilor art. 2 C. proc. pen., procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, prin urmare o cale de atac trebuie să fie prevăzută de lege.
Deoarece C. proc. pen. nu a prevăzut posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei în anulare împotriva deciziei penale nr. 269/Ap. din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. x/119/2018, cu atât mai mult nu se poate exercita o cale de atac împotriva împotriva deciziei penale nr. 446/Ap din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus enunţate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 446/Ap din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 446/Ap din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2018.