Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 820/2018

Şedinţa publică din data de 05 octombrie 2018

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 61 din data de 10 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanţa a constatat întrunite condiţiile extrădării în ce o priveşte pe persoana extrădabilă A., condiţii prevăzute de art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii înregistrată la Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei la data de 08.08.2018.

S-a dispus extrădarea cetăţeanului român - persoana extrădabilă A. în vederea executării pedepsei de 52 luni închisoare cu deducerea perioadei executate în arest de la 01.09.2016 până la 12.10.2016, aplicată prin sentinţa penală emisă la data de 01.09.2016 de către Tribunalul Statelor Unite - Districtul de Est Virginia, secţia Alexandria în cazul cu nr. 1:14-CR-00213-JCC-1, pentru săvârşirea infracţiunilor de: acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c şi (c) (2) (B) (i); furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea pre vederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/15.05.2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădabile A. până la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1667 din 06.06.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală în Dosar penal nr. x/3/2014.

S-a constatat că, faţă de persoana extrădabilă, a fost instituită măsura arestării provizorii în vederea extrădării prin încheierea din 05.09.2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 42/2018, mandat ce va deveni efectiv la data la care persoana extrădabilă nu se va mai afla sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 3340/2014 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a avut în vedere că, prin sesizarea înregistrată la instanţă sub nr. x/57/2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii pentru o durată de cel mult 30 zile a persoanei extrădabile A. în vederea extrădării acesteia către autoritatea judiciară din Statele Unite ale Americii şi continuarea procedurii judiciare de soluţionare a cererii de extrădare formulată de către autoritatea judiciară din SUA, Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Est Virginia, secţia Alexandria, cerere comunicată electronic alături de documentaţia aferentă, de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite şi înregistrată la Ministerul Justiţiei la data de 08.08.2018.

În expunerea de motive, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocând prevederile art. 43 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 modificate prin Legea nr. 300/2013 privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, arată următoarele:

- Ministerul Justiţiei, Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (4) rap la art. 40 din Legea nr. 302/2004, republicată cererea de extrădare (supliment) formulată de către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la cetăţeanul român A., cu datele de identificare de mai sus;

- în cauză s-a procedat la identificarea persoanei extrădabile, ale cărei date au fost comparate cu cele ce rezultă cu actele comunicate de autorităţile judiciare din SUA;

- persoanei extrădabile i s-a adus la cunoştinţă conţinutul actelor transmise de autorităţile statului solicitant din care rezultă, în esenţă, că pe numele său autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii au emis un rechizitoriu pentru nouă capete de acuzare (cazul cu nr. 1:14-CR-213).

Ulterior, Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Est Virginia, secţia Alexandria l-a găsit vinovat cu privire la capetele de acuzare 5 şi 7 din rechizitoriu, şi cu referire la care persoana solicitată a pledat vinovat, fiind respinse celelalte capete de acuzare reţinute în rechizitoriu.

Capetele de acuzare pentru care persona solicitată a fost condamnată constau în: acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c şi (c) (2) (B) (i); furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea pre vederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

La data de 12.06.2014 Tribunalul Statelor Unite ale Americii din Districtul de Est Virginia a emis un mandat de arestare pe numele persoanei solicitate A.

La dosarul cauzei a fost depusă cererea de extrădare însoţită de toate actele transmise de autoritatea statului solicitant precum şi traducerile acestora precum şi cazierul judiciar al persoanei extrădabile.

Prima instanţă, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în raport cu cererea de extrădare înaintată de autorităţile americane privind pe numitul A. şi cu referire la dispoziţiile legale incidente în materie, a constatat următoarele:

Aspecte privind cererea de extrădare

La data de 09.08.2018, la Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerul Justiţiei a fost înregistrată cererea de extrădare (supliment) formulată de autorităţile judiciare din SUA - Tribunalul Districtual al Districtului de Est din Virginia privind pe cetăţeanul român A. (alias B., alias C.).

Autorităţile americane au solicitat extrădarea cetăţeanului român A. în vederea executării pedepsei de 52 luni închisoare cu deducerea perioadei executate în arest de la 01.09.2016 până la 12.10.2016, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală emisă la data de 01.09.2016 de către Tribunalul Districtual al Districtului de Est Virginia, secţia Alexandria în cazul cu nr. 1:14-CR-00213-JCC-1, pentru săvârşirea infracţiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c şi (c) (2) (B) (i); furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea pre vederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

S-a menţionat că, din cuprinsul sentinţei rezultă că hotărârea de condamnare şi ordinul de condamnare au efectul unui mandat de arestare în conformitate cu dreptul procedural american.

Prin cererea iniţială de extrădare formulată de către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii şi comunicată Ministerului Justiţiei la data de 08.12.2016 s-a solicitat extrădarea cetăţeanului român A. în vederea cercetării sale de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul Estic al Statului Virginia pentru comiterea infracţiunilor de fraudă prin cablu, acces neautorizat la un computer protejat, furt calificat de identitate, hărţuiri prin sisteme informatice şi împiedicarea înfăptuirii justiţiei.

Raportat la această primă cerere, prin Decizia penală nr. 3025 din 04.03.2016 pronunţată în Dosar penal nr. x/59/2015 a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, secţia penală împotriva sentinţei penale nr. 40/PI/2016 a Curţii de Apel Timişoara, aceasta fiind desfiinţată cu consecinţa admiterii cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, dispunându-se totodată predarea temporară a persoanei solicitate A. pe perioada desfăşurării procedurilor judiciare, dar nu mai mult de 18 luni.

La data de 31 martie 2016 A. a fost predat temporar autorităţilor americane, iar la 01.09.2016 sus numitul a fost condamnat la 52 luni închisoare (4 ani şi 4 luni) urmat de un termen de supraveghere de 3 ani închisoare, condamnare pentru capetele de acuzare nr. 5 şi 7 din rechizitoriu.

La data de 17.10.2016, A. a fost returnat autorităţilor române, conform condiţiilor stipulate în acordul de predare temporară încheiat între Ministerul Justiţiei român şi autorităţile americane la data de 23.03.2016.

Aspecte privind examenul de regularitate internaţională

Potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 302/2004, Ministerul Justiţiei a efectuat examenul de regularitate internaţională în urma căruia a constatat următoarele:

- persoana a cărei extrădare se solicită are cetăţenie română. Raportat la dispoziţiile art. 3 din Tratatul bilateral, condiţia reciprocităţii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 301/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi completările ulterioare este îndeplinită.

- între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15.05.2008, intrat în vigoare la data de 08.05.2009.

- extrădare este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

- cererea de extrădare şi documentaţia aferentă au fost transmise electronic de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii, fiind ataşate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română.

- din datele deţinute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată, cu modificările şi completările ulterioare .

S-a apreciat astfel că cererea de extrădare şi actele anexate acesteia sunt conforme cu dispoziţiile art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 şi 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii semnat la Bucureşti şi ratificat prin Legea nr. 111 din 15.05.2008.

Derularea procedurilor în faţa Curţii de Apel Alba Iulia

La primul termen de judecată (21.08.2018), persoana extrădabilă s-a opus ca procedura să fie publică (art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302//2004).

La termenul din 05.09.2018 instanţa a procedat la luarea unei declaraţii persoanei extrădabile A., aceasta arătând expres că se opune la extrădare şi nu doreşte să opteze pentru extrădarea voluntară. Totodată, a arătat că nu este de acord cu luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării.

Prin apărătorul ales, a solicitat un termen de 8 zile în vederea prezentării în scris a opoziţiei motivate la cererea de extrădare.

Prin încheierea din 05.09.2018 Curtea de Apel Alba Iulia a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi pe cale de consecinţă, în baza art. 43 alin. (3) şi (8) din Legea nr. 302/2004 a dispus luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a acesteia, având în vedere împrejurarea că la acest moment persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate (mandat de executare a pedepsei închisorii cu nr. 3340/2014 emis de către Tribunalul Bucureşti). Astfel, mandatul de arestare provizorie îşi va produce efectele la momentul la care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Prin aceiaşi încheiere s-a dispus amânarea cauzei şi acordarea termenului solicitat de persoana extrădabilă în vederea depunerii în scris a opoziţiei la extrădare.

La termenul din 10.09.2018 a fost depusă la dosar opoziţia la extrădare, în care au fost expuse motivele pentru care persoana extrădabilă A. se opune predării sale.

Prima instanţă a constatat că motivele invocate exced situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004. Potrivit dispoziţiilor textului de lege antemenţionat, opoziţia la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.

Aspectele invocate de către persoana extrădabilă (modalitatea de transmitere a cererii, lipsa reciprocităţii) au fost supuse deja analizei în cadrul examenului de regularitate internaţională, astfel încât s-a apreciat că exced motivelor ce pot susţine opoziţia şi, chiar dacă ar fi luate în discuţie, s-a arătat că aceste motive nu au la bază argumente factuale şi legale solide.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiţiei din România sau Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant vor fi admise în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.

Ca atare, s-a apreciat că, împrejurarea că nota diplomatică ce reprezintă cererea de extrădare propriu zisă, potrivit dispoziţiilor tratatului, a fost comunicată electronic, pe canale diplomatice, nu este în măsură să impună o soluţie de respingere a cererii de extrădare.

În ce priveşte reciprocitatea, instanţa a menţionat că aspectele invocate de către persoana extrădabilă nu sunt relevante în a aprecia asupra neîntrunirii acestei condiţii.

S-a mai reţinut că, un alt argument invocat în susţinerea opoziţiei la extrădare îl reprezintă posibilitatea recunoaşterii hotărârii penale străine de condamnare de către autorităţile române şi executarea pedepsei în România. Instanţa de fond a apreciat că nici acest argument nu poate justifica opoziţia de faţă întrucât el nu se regăseşte printre condiţiile ce se cer a fi întrunite pentru extrădare, conform Tratatului bilateral din 10.09.2007 şi dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004.

De altfel, autorităţile judiciare din SUA şi-au exprimat în mod clar şi neechivoc poziţia în legătură cu o eventuală recunoaştere a hotărârii penale şi executarea pedepsei în România, prin adresele înaintate la data de 22.02.2016 de către Ambasada Statelor Unite ale Americii . În aceste adrese se precizează cu claritate că în cazul în care persoana extrădabilă A. este condamnat şi Tribunalul din SUA decide ca pedeapsa la care A. este condamnat în SUA să fie contopită cu cea din România, iar durata condamnării din SUA este mai mică decât a pedepsei ce i-a rămas de executat în baza sentinţei din România, el va fi trimis înapoi în România pentru a executa ambele pedepse. În cazul în care tribunalul din Statele Unite îl condamnă pe A. să execute pedeapsa primită în Statele Unite consecutiv celei din România, sau dacă pedeapsa din Statele Unite ce urmează a fi contopită depăşeşte durata pedepsei ce i-a rămas de executat în România, SUA se aşteaptă ca A. să fie returnat în Statele Unite pentru a executa restul de pedeapsă rămas din sentinţa primită în SUA.

Potrivit datelor referitoare la situaţia juridică a persoanei extrădabile, pedeapsa ce urmează a fi executată în SUA depăşeşte durata pedepsei ce a rămas de executat în România, persoana extrădabilă fiind prezentă în faţa comisiei de liberări condiţionate în vederea discutării unei eventuale propuneri de a fi liberată condiţionat.

În susţinerea opoziţiei la extrădare persoana extrădabilă a invocat în faţa instanţei un argument suplimentar, arătând că în cauză este incident motivul obligatoriu de refuz al extrădării prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întemeiat pe faptul că nu i se acordă nicio garanţie în sensul posibilităţii de a beneficia de contopirea pedepsei aplicate de tribunalul din Statele Unite cu pedepsele aplicate în România şi de deducerea duratei executate în România.

Curtea de Apel Alba Iulia a menţionat că acest argument nu se circumscrie motivului obligatoriu de refuz al extrădării invocat de către persoana extrădabilă, al cărui conţinut este redat cu claritate în textul de lege prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) şi potrivit căruia "există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social."

Persoana extrădabilă poate iniţia după predare o procedură prin care să uzeze de dispoziţiile Convenţiei de la Strasbourg din 1983 privind transferul persoanelor condamnate, convenţie la care Statele Unite ale Americii sunt parte.

În urma analizei proprii a ansamblului actelor de la dosar, Curtea de apel nu a identificat motive obligatorii de refuz al extrădării prev. de art. 21 din Legea nr. 302/2004 şi art. 4 - 5 din Tratat şi motive opţionale de refuz al extrădării prev. de art. 22 din Legea nr. 302/2004, art. 6 din Tratat.

Concluzionând, prima instanţă a constatat, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 302/2004, sunt întrunite condiţiile extrădării în ce o priveşte pe persoana extrădabilă A., motiv pentru care a admis cererea de extrădare a acesteia.

Totodată, având în vedere că persoana extrădabilă se află în acest moment în executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani închisoare aplicată în baza sentinţei penale nr. 1667/06.06.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală în Dosar penal nr. x/3/2014, s-a constatat că, în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispunându-se amânarea predării persoanei extrădabile A. până la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei menţionate.

S-a mai constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana extrădabilă A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 19.09.2018.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 05.10.2018, s-au luat concluziile apărării şi ale parchetului, astfel cum au fost redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale în materie, Înalta Curte o apreciază nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.

Art. 1 din Tratat instituie obligaţia părţilor de a-şi extrăda reciproc "persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare", iar art. 2 alin. (1) din tratat prevede că:

"O infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. (…)".

În prezenta cauză, potrivit solicitării autorităţilor judiciare din Statele Unite ale Americii, din data de 8.08.2018, prin intermediul Ministerului Justiţiei, s-a transmis suplimentul la cererea de extrădare formulată de către autorităţile americane la data de 08.12.2016, prin care s-a solicitat extrădarea cetăţeanului român A. în vederea cercetării sale pentru comiterea infracţiunilor de fraudă prin cablu, acces neautorizat la un computer protejat, furt calificat de identitate, hărţuiri prin sisteme informatice şi împiedicarea înfăptuirii justiţiei.

Cererea iniţială de extrădare a făcut obiectul Dosarului penal nr. x/59/2015, iar prin Decizia penală nr. 3025 din 04.03.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, împotriva sentinţei penale nr. 40/PI/2016 a Curţii de Apel Timişoara, aceasta fiind desfiinţată cu consecinţa admiterii cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, în sensul că s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. pe perioada desfăşurării procedurilor judiciare, dar nu mai mult de 18 luni.

Prin urmare, la data de 31.03.2016, A. a fost predat temporar autorităţilor americane, iar la 01.09.2016 acesta a fost condamnat la 52 luni închisoare (4 ani şi 4 luni închisoare), urmat de un termen de supraveghere de 3 ani închisoare, fiind apoi returnat autorităţilor române la data de 17.10.2016, conform condiţiilor stipulate în acordul de predare temporară încheiat între Ministerul Justiţiei român şi autorităţile americane la data de 23.03.2016.

Se reţine că prin rechizitoriu întocmit împotriva lui A. (nr. 1:14-cr-213), acesta a fost acuzat pentru comiterea următoarelor fapte împotriva Statelor Unite:

Capetele de acuzare 1-3: Fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secţiunea 1343 din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de fraudă prin cablu legea prevede o pedeapsă de maximum 20 de ani închisoare;

Capetele de acuzare 4-6: Acces neautorizat la un computer protejat, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secţiunea 1030(a)(2)(C) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de acces neautorizat la un computer protejat, legea prevede o pedeapsă de maximum 5 ani închisoare;

Capătul de acuzare 7: Furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secţiunea 1028A(a)(l) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare pentru furt calificat de identitate legea prevede o pedeapsă obligatorie de 2 ani închisoare;

Capătul de acuzare 8: Hărţuire cibernetică, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secţiunea 2261 A(2)(B) din Codul Statelor Unite. Pentru hărţuire cibernetică pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 5 ani închisoare;

Capătul de acuzare 9: împiedicarea înfăptuirii justiţiei, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secţiunea 1519 din Codul Statelor Unite. Pentru împiedicarea înfăptuirii justiţiei, pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 20 de ani închisoare.

În baza rechizitoriului, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Estic al statului Virginia a emis un mandat de arestare pentru numitul A.

În cauză, s-a reţinut că, o investigaţie a Serviciului Secret al Statelor Unite, Biroului Federal de Investigaţii al Statelor Unite şi Departamentului de Stat S.U.A, a arătat că în perioada cuprinsă între octombrie 2012 şi ianuarie 2014, persoana extrădabilă A. a obţinut acces neautorizat la conturile online a zeci de persoane de rang înalt din Statele Unite. Apoi persoana extrădabilă A. a făcut publice informaţii confidenţiale şi alte materiale aflate în proprietatea victimelor sale, inclusiv corespondenţă e-mail privată, informaţii medicale, financiare şi fotografii personale. Printre victimele lui A. se află două rude a doi foşti preşedinţi S.U.A., un fost membru al Cabinetului S.U.A., un fost membru al Comitetului Şefilor de Stat Major S.U.A., un diplomat american, ofiţeri militari în rezervă, autori şi un consilier prezidenţial. Apoi, el şi-a deteriorat computerul şi telefonul mobil în încercarea de a distruge dovezile.

La data de 25.05.2016, A. a pledat vinovat cu referire la infracţiunile reţinute în sarcina sa conform capetelor de acuzare nr. 5 şi 7 din rechizitoriu, iar la data de 01.09.2016, potrivit sentinţei pronunţate, acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 52 de luni închisoare, dispunându-se şi sancţiunea financiară penală de 1.300 dolari.

În speţă, autorităţile americane au solicitat extrădarea cetăţeanului român A. în vederea executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală emisă la data de 01.09.2016 de către Tribunalul Districtual al Districtului de Est Virginia, secţia Alexandria (Dosar penal nr. x), prin care persoana extrădabilă a fost condamnată la o pedeapsă de 52 de luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c şi (c) (2) (B) şi furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

În concret, obiectul procedurii de faţă vizează solicitarea de extrădare în vederea executării pedepsei dispuse de către autorităţile americane faţă de persoana extrădabilă A. prin hotărârea de condamnare din 01.09.2016.

Documentaţia în acest sens a fost înaintată pe cale electronică, de către Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii şi înregistrată la Ministerul Justiţiei la data de 8.08.2018.

Nota diplomatică elaborată de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, reprezentând cererea de extrădare (supliment), a fost înaintată pe cale electronică către Ambasada României la Washington la data de 10.08.2018, documentele anexă conţinând şi sigiliul Departamentului de Justiţie. De asemenea, au fost ataşate documentele prevăzute la art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În analiza condiţiilor pentru extrădare prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată, Titlul II, cap. I, Secţiunea 1 (art. 18 - 35) şi art. 1 - 23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a constatat că, în cauză, sunt întrunite condiţiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A., reţinându-se că aceasta are cetăţenia română, că raportat la dispoziţiile art. 3 din Tratatul bilateral este îndeplinită condiţia reciprocităţii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, că între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15.05.2008, cererea de extrădare şi documentaţia aferentă au fost transmise electronic de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii, fiind ataşate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română, iar din datele deţinute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acest sens, a fost avut în vedere şi examenul de regularitate internaţională efectuat de Ministerul Justiţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, în raport de condiţiile anterior menţionate, Înalta Curte constată că, prin contestaţia de faţă, criticile apărării contestatorului persoană extrădabilă sunt neîntemeiate. Contrar susţinerilor apărării, în cauză este îndeplinită condiţia reciprocităţii, aspect ce a făcut obiectul atât examenului de regularitate internaţională anterior menţionat, dar şi analizat judicios de către prima instanţă care a răspuns criticii apărării în acest sens.

Deopotrivă, neîntemeiată este şi critica apărării privind lipsa documentaţiei în original, susţinută şi în faţa instanţei de fond, care, în mod corect a constatat că nota diplomatică ce reprezintă cererea de extrădare propriu-zisă a fost comunicată electronic, pe canale diplomatice şi că, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiţiei din România sau Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant, vor fi admise în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.

Mai mult chiar, nu poate fi primită această critică a apărării, în condiţiile în care, în această fază procesuală, originalele documentaţiei de extrădare au fost primite la dosarul Înaltei Curţi.

În continuare, similar Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa de control judiciar constată că nu pot fi primite nici motivele formulate în susţinerea contestaţiei de faţă, privind opoziţia la extrădare şi astfel, prin faptul că persoana extrădabilă A. se opune la extrădare, în opinia apărării, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune extrădarea, întrucât aceste argumente nu se încadrează în dispoziţiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora opoziţia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.

În cauză, în raport de actele dosarului, nu au fost identificate motive obligatorii de refuz al extrădării prev. de art. 21 din Legea nr. 302/2004 şi art. 4 - 5 din Tratat, respectiv motive opţionale de refuz al extrădării prev. de art. 22 din Legea nr. 302/2004, art. 6 din Tratat.

De asemenea, sunt respectate şi condiţiile art. 2 din Tratat, în sensul că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile sunt pedepsite conform legislaţiei Statelor Unite ale Americii cu privarea de libertate pe o perioadă mai mare de un an, iar perioada care a rămas de executat este mai mare de 4 luni.

În fine, fără a reitera argumentele judicios prezentate de prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile de extrădare privind pe persoana extrădabilă A. - condiţii prevăzute de art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008.

Prin urmare, hotărârea atacată este temeinică şi legală, iar criticile contestatorului persoană extrădabilă neîntemeiate.

Întrucât persoana extrădabilă execută o pedeapsă de 7 ani închisoare în România, pedeapsă stabilită prin sentinţa penală nr. 1667 din 06.06.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3340 din 25.06.2014 de către Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. x/3/2014, în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi s-a dispus amânarea predării, până la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei menţionate.

Totodată, s-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 61 din data de 10.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 61 din data de 10 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2018.