Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20/PI din 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au hotărât următoarele:
S-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare maghiare cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa Dosarului nr. x/2017 din 29 ianuarie 2018, emis de Tribunalul Kecskemet - Ungaria pentru executarea unui rest de pedeapsă de 7 luni şi 16 zile închisoare din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A. prin sentinţa nr. 9. B.200/2016/53 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Raională Baja din Ungaria, rămasă definitivă la data de 03.02.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 353 alin. (1) şi alin. (2) pct. a) şi b) din Legea C din anul 2012 privind C. pen. maghiar.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a luat măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 09 martie 2018 şi până la data de 07 aprilie 2018, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestare faţă de aceasta.
În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus ca administraţia locului de deţinere să reţină persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Ungaria, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 de ore, la data de 2 martie 2018, începând cu ora 14:20, iar ulterior arestată provizoriu pe o durată de 15 zile, începând cu data de 2 martie 2018, până la data de 16 martie 2018, inclusiv.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru parte să fie achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că, la data de 2 martie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanţei ordonanţa de reţinere pe timp de 24 ore a persoanei solicitate A., începând cu data de 2 martie 2018, ora 14:20, procesul-verbal de identificare şi ascultare a persoanei solicitate din aceeaşi dată, procesul-verbal încheiat la 2 martie 2018 prin care s-a înmânat persoanei solicitate o xerocopie a mandatului european de arestare şi o copie a informării privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, emis în conformitate cu Ordinul nr. 1.123/C din 22.08.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fişa de cazier judiciar şi fişa C. privind persoana solicitată A., semnalarea trimisă prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale Interpol - Biroul Sirene Naţional din Ungaria în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare maghiare şi copia mandatului european de arestare în limba maghiară, solicitându-se fixarea de urgenţă a unui termen de judecată în vederea soluţionării cauzei conform dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004.
Subsecvent sesizării, prin Încheierea penală nr. 9/IP/2018 din 2 martie 2018, Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile, începând cu data de 02 martie 2018, până în 16 martie 2018, inclusiv.
La data de 8 martie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare maghiare, împreună cu traducerea acestuia în limba română.
În urma examinării actelor dosarului, Curtea a reţinut că, pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare maghiare, pentru executarea unui rest de 7 luni şi 16 zile închisoare dintr-o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa nr. 9. B.200/2016/53 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Raională Baja din Ungaria, rămasă definitivă la data de 03.02.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 353 alin. (1) şi alin. (2) pct. a şi b din Legea C din anul 2012 privind C. pen. maghiar.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că, la data de 16 martie 2016, împreună cu inculpatul D., la solicitarea unor persoane necunoscute, a ajutat, în mod intenţionat, 15 persoane imigrante (dintre care 7 persoane de cetăţenie palestiniană şi 8 persoane de cetăţenie siriană) să treacă graniţa de stat prin încălcarea dispoziţiilor legislative sârbo-maghiare şi să ajungă prin Ungaria în Austria.
S-a mai reţinut că, la data de 16 martie 2016, în jurul orei 01:30, în Budapesta, E. a pus la dispoziţia persoanei solicitate A. autoturismul din Slovacia marca x cu numărul de înmatriculare x, aflat în proprietate personală necunoscută. Cu acest autoturism, în contul unui contraserviciu material, circulând pe autostrada M5 şi drumul naţional nr. 55, persoana solicitată A. s-a deplasat în zona Kunbaja, pentru a prelua imigranţii din apropierea graniţei de stat sârbo-maghiare şi a-i transporta mai departe. La aceeaşi dată, în zorii zilei, inculpatul D., împreună cu complicele său cu identitate necunoscută, a ajutat 15 imigranţi să ajungă pe teritoriul Ungariei, strecurându-se prin gardul desfăcut de către persoane necunoscute, care asigură ordinea graniţei de stat. Ulterior, i-a condus pe cei 15 imigranţi la Kunbaja, unde A. i-a aşteptat cu o furgonetă tip x, cu nr. de înmatriculare x, în care au fost urcaţi. Inculpatul D. şi complicele său necunoscut a condus imigranţii la furgonetă, dar nu au urcat în aceasta, ci au pornit, pe jos, înapoi, spre graniţa de stat.
La aceeaşi dată, 16.03.2016, după ora 05:00, a început transportul celor 15 persoane imigrante urcate în portbagaj, fără scaune; la ora 05:30, la periferia localităţii Kunbaja din Ungaria, la aşa zisul F., patrulele sucursalei poliţiei de frontieră din G. au legitimat cele 15 persoane de cetăţenie palestiniană şi siriană aflate în autovehicul, care nu au putut justifica prezenţa lor legală în Ungaria.
Procedând la efectuarea verificărilor prevăzute de art. 103 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. pe baza cărţii de identitate, eliberată de H., în prezenţa avocatului din oficiu I., încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare şi de ascultare, la data de 2 martie 2018.
Trecând, în continuare, la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului european de arestare, Curtea a constatat că: infracţiunea care face obiectul acestuia intră în categoria celor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări; executarea pedepsei la care se referă mandatul nu este prescrisă; mandatul european a fost emis în baza unui mandat de arestare naţional, respectiv sentinţa nr. 9. B.200/2016/53 din 31.01.2017 pronunţată de Judecătoria Raională Baja din Ungaria, rămasă definitivă la data de 03.02.2017.
Deopotrivă, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, reţinând în acest sens că, deşi persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare maghiare, solicitând recunoaşterea hotărârii pronunţate de acestea şi executarea restului de pedeapsă pe teritoriul României, unde se află familia sa formată din soţie şi copil minor, partea nu se află în situaţia prevăzută de alin. (2) lit. c) a textului de lege precitat întrucât nu a făcut dovada unei rezidenţe continue şi legale pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.
În consecinţă, notând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că nu este oportună recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare (în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare), reţinând ca argument suplimentar în acest sens şi poziţia procesuală a persoanei solicitate, care, iniţial, a arătat că este dispusă să fie predată autorităţilor judiciare maghiare, pentru ca ulterior, la termenul de judecată din 9 martie 2018, să nu consimtă la predare.
Ca urmare, apreciind îndeplinite toate condiţiile legii pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a admis cererea formulată de autorităţile judiciare ungare, dispunând arestarea persoanei solicitate pentru 30 de zile şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Ungaria.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A. care, atât în motivele scrise de contestaţie, cât şi în concluziile susţinute la termenul de dezbateri, prin apărător desemnat din oficiu, a reiterat argumentele de opoziţie la predarea sa către autorităţile ungare invocate în faţa primei instanţe, susţinând că se află în ipoteza prevăzută de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi că doreşte recunoaşterea hotărârii pronunţată de instanţele din Ungaria şi executarea în România a restului din pedeapsa aplicată prin aceasta, pentru a fi cât mai aproape de familia sa formată din soţia însărcinată şi un copil minor.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 19 martie 2018, având fixat termen de soluţionare la data de 23 martie 2018.
Examinând contestaţia formulată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte o constată întemeiată pentru următoarele considerente:
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia şi situaţiile ce constituie motive de refuz la predare.
În consecinţă, în această procedură, instanţei îi incumbă obligaţia verificării efective a motivelor de refuz la predare invocate de persoana solicitată, la evaluarea acestora, ca şi a celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, urmând a fi avute în vedere toate împrejurările cauzei, astfel cum impun dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Evaluând hotărârea atacată prin prisma consideraţiilor teoretice anterior menţionate, Înalta Curte constată că prima instanţă a verificat condiţiile care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 1. Szv. 263/2017/7 din 29 ianuarie 2018, emis de Tribunalul Kecskemet - Ungaria faţă de persoana solicitată A., constatând, în mod just, că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004,
Deopotrivă, în mod corect a constatat că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate intră în categoria faptelor prev. de art. 96 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.
Totodată, în respectarea art. 103 din Legea nr. 302/2004, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, aducându-i la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 104, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, solicitând recunoaşterea hotărârii pronunţată de autorităţile judiciare ungare în baza căreia a fost emis mandatul european, în vederea executării, în România, a restului din pedeapsa aplicată prin aceasta (invocând motive familiale), instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege menţionat.
În cuprinsul declaraţiei date în acest context, la data de 9 martie 2018, persoana solicitată A. a reiterat, în aceleaşi limite de argumentare, opoziţia la predare susţinută oral.
Evaluând argumentele de opoziţie la predare invocate de persoana solicitată prin prisma dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a pornit, însă, de la premisa greşită că situaţia vizată de textul de lege susmenţionat presupune, în cazul persoanei solicitate cetăţean român care refuză executarea pedepsei sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate ce constituie obiectul mandatului european de arestare, şi îndeplinirea cumulativă a condiţiei de rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.
Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 rezultă că acest motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, este incident, în cazul persoanei solicitate cetăţean român, ca efect direct al refuzului acesteia de a executa pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent, nefiind condiţionat de îndeplinirea vreunei alte cerinţe suplimentare.
Condiţia dovedirii rezidenţei continue şi legale pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, prevăzută de art. 98. alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează ipoteza în care persoana solicitată opozantă este un cetăţean străin care trăieşte în România, această interpretare, susţinută inclusiv de argumente de analiză semantică, fiind confirmată de practica şi jurisprudenţa relevantă în materie.
Eroarea evidentă în care s-a aflat prima instanţă cu privire la condiţiile de incidenţă a motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în cazul persoanei solicitate cetăţean român, conferă examenului său asupra motivelor de refuz la predare invocate de parte şi, pe cale de consecinţă, şi asupra aplicabilităţii corelative a dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, un caracter pur formal. Acest caracter este confirmat şi de lipsa oricăror diligenţe ale instanţei în vederea verificării efective a împrejurărilor în raport de care a reţinut că dispoziţiile legale evocate nu sunt incidente în cauză.
Or, pronunţarea unei soluţii de punere în executare a mandatului european de arestare în condiţiile inexistenţei unui evaluări efective a motivelor de refuz al executării invocate de către persoana solicitată, care, în speţă, chiar şi la un examen sumar, par a fi confirmate de actele dosarului, afectează legalitatea hotărârii, impunând, cu necesitate, desfiinţarea ei.
Ca urmare, efectuarea verificărilor privind incidenţa în cauză a motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi, pe cale de consecinţă, şi a dispoziţiilor corelative prev. de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dar şi exigenţele respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, impun reluarea judecăţii în faţa primei instanţe, respectiv Curtea de Apel Oradea
Faţă de cele arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, Înalta Curte urmează să admită contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 20/PI din data de 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Va menţine actele îndeplinite până la data de pronunţării sentinţei contestate, urmând ca prima instanţă să solicite toate informaţiile şi să dispună verificările necesare privind analiza efectivă a motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi, pe cale de consecinţă, şi a dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu cenzurarea corelativă a susţinerilor contestatorului sub acest aspect.
Totodată, va menţine dispoziţiile sentinţei atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 20/PI din data de 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate A. şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Menţine dispoziţia sentinţei atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 9 martie 2018 şi până la data de 7 aprilie 2018, inclusiv.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 420 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.